825 matches
-
pe vreun barosan și-i luăm geamantanele. Tu unul, eu unul. Când ieșim afară și-oi face pst! tu o ștergi la dreapta, eu la stânga. Ne găsim la " Doi păduchi", în Taica Lazăr. Zis și făcut. A ochit Nicu un fraier. Boier după înfățișare. Avea haine-n dungi și-un pardesiu scump. Într-o mână ținea un baston. - Să-ți ducem geamantanele, stăpîne? Se înființase ăl bătrân în fața lui, scoțîndu-și șapca din cap. - Ieftin, un pol până la trăsură, a adăugat și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe: - Tu o aștepți ca prostu, și ea se dă-n bărci cu ăi de are franci! Pungașul punea capul în pământ. - Când îți spun eu că asta are stofă, tu nu mă crezi! Te joacă pe degete, ca pe fraieri, și tu-nghiți! Înghițea, că nu mai putea după ochii ei. Încă tot el o apăra: 185 - Ce știi tu, Treanță!? Ce-are a face mușteriii cu mine, eu suit gagicu ei de inimă, d-aia nu mi-o dă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
c-o floare primăvară, Dacă ți-e frică de baltă, Pește nu mănfnci, Ia frumos la-ntoarcere, Cum a luat și dom' plotonier-major... Sandu știa șmecheria, o fumase și i-a ciupit banii ginitorului de două ori. Când a înțeles fraierul, era prea târziu. Șutul i-a spus: - Mai învață, puișorule! Râdeau toți primprejur, și-au plecat mulțumiți. Se iviseră și niște sergenți pe la margine. La bariera Dudeștiului, s-au despărțit. Stă-pînul a plecat cu gagica la ogeacul lor în Trei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe aici, adăugă el supărat, doar pentru mine. Biblioteca asta e țapănă de tot. Uite cu ce îmi pierd eu timpul. Trebuia să găsească el ceva de zis, ca să uite că are nevoie de un sufleor, nu-i așa? Un fraier în plus. — Deci te-a lăsat poliția să pleci? — ‘Trăiți, sunt Suspectul numărul unu, nu uita! se lumină Bez. A fost distractiv, pe bune. Ca în The Bill1. Adică, în tinerețea mea m-am cam ținut de șotii, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lăudai eu, întinzându-mă după pahar. —O, mulțumesc, Sam, spuse el, lăsându-și capul între umeri și rânjind, rușinat. S-a tot învârtit cu sticla, emoționat, până când i-am arătat cum să o deschidă. — Scoți dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru era când scoase cu grijă dopul și văzu vaporii ridicându-se la gura sticlei. Înclină sticla cu delicatețe, de parcă ar fi fost nitroglicerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sănătoase. BĂRBATUL CU BASTON: Ascultă ce-ți spun eu. Ăsta nu e câine. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Examinându-l îndeaproape, uluit.): Tu chiar vrei s-o pățești? BĂRBATUL CU BASTON (Agitat.): Nu e! Nu e! Iar noi suntem cei din urmă fraieri... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Furios.): Dacă nu taci, te las și schimb fântâna. BĂRBATUL CU BASTON: Tac. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Își culege lopata și se apropie de o altă fântână.): O facem p-asta? BĂRBATUL CU BASTON: P-asta parc-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GUFI.): Ați ocolit ca un prost! CĂLĂUL (Către GUFI.): Întrebați-l și pe Artur! Domnule Artur, nu vi se pare c-a ocolit ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult la plângere. GUFI (Pierdut.): Chiar așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce păcat, ce păcat! (Către ARTUR.) Chiar ați renunțat? ARTUR (Spășit.): Da... GUFI: Ce păcat! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vrei? GRUBI: Mai bine hai în sală. BRUNO: Cum?! GRUBI: Uite-așa! Hai în sală! (Iluminat.) Adică alții să stea și noi să ne batem capu’! BRUNO (Admonestiv.): Mă, Grubi, mă... GRUBI: Hai, mă, cu mine-n sală! Nu fi fraier. Hai să vedem ce-o să se-ntâmple. Uite-acolo. Ăștia nici măcar nu ocupă toate locurile. BRUNO: O să iasă prost. O să ne vadă careva. GRUBI: Las’ să ne vadă. Să se descurce cum or ști. (Cei doi pătrund printre spectatori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un virtuoz al traficului la vreme de diluviu. Se strecura printre celelalte mașini cu abilitatea diabolică pe care doar taximetriștrii din Orient o mai etalează, atunci când țin neapărat să demonstreze turiștilor străini că regulile de circulație sunt valabile exclusiv pentru fraieri. Adică tot timpul. Performanța parizianului era Însă potențată de teribila barieră lichidă pe care trebuia s-o sfideze și s-o Înfrângă: din cer nu cădeau picături de ploaie, ci o masă compactă de apă, pe care Învârtoșarea câinoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al dogmelor și al principiilor lor au fost purtate războaie, au fost organizate cruciade și expediții militare, au căzut capete Încoronate și s-au desfășurat revoluții, astfel Încât mi-e imposibil să le privesc ca pe niște reprezentații butaforice ale unor fraieri scoși perfid la Înaintare și manipulați dexter de o instanță atotștiutoare și atotputernică numită Centrul de nu știu ce, și asta doar pentru ca respectivul Centru să-și poată face treaba la adăpostul falsului mister cu care sunt Înconjurate, de secole, penibilele marionete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
contând pe reflexul oamenilor de a complica lucrurile În virtutea convingerii că ascunzătorul a făcut aceeași mișcare pentru a-și proteja secretul: a complicat drumul către el, a Încifrat indiciile, nu le-a oferit mură-n gură exploratorului, că nu era fraier să facă una ca asta. Păi, sigur, că nu era; o făcuse probabil tocmai fiindcă era diabolic de inteligent. Prin urmare, literele nu ocultau nimic; din contră, indicau ceva. Ceva simplu și direct, la mintea oricui. De exemplu, că informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca ultimu’ nehalit. Îl întărâta tăcerea mea. Nu urmăream decât cum crește frica în mine. Eram sigur că putea să mă pălmuiască. — Compromiteți poporu’ de v-adună de pe stradă și nici nu știți ce faceți. Și io vă servesc ca fraieru’. — Las-o, Paule, i-am spus. N-am avut nici o pungă, n-ai văzut? Și nici nu vin de unde crezi tu. — Și de unde vii, mă rog? M-am întors spre el. I-am făcut semn să-și apropie urechea. — De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că tata era ridicol de mândru de orice făceam. Toate lucrurile minore, cum ar fi că învățam să înotăm sau că spuneam vreo două replici de doi bani într-o piesă de teatru de la școală sau că ne certam ca fraierii la masa din bucătărie - se înflăcăra din toate astea într-un mod care mie mi se părea demn de milă. Mama ne iubea, desigur- amândoi ne iubeau- și la ea ne duceam când ne loveam sau aveam nevoie de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
azvârli furios țigara și se îndreptă alergând spre pilot. ― De ce dracu' n-ai aterizat chiar pe copaci? Unde te-ai băgat în pădure? Alexandru desfăcu brațele neputincios, privindu-i pistolul. ― Dincolo e lacul. Dacă veneam mai aproape, mă reperau toți fraierii de pe șosea. N-ar fi fost unul care să nu coboare să vadă ce se întîmplă. Aveți nevoie de martori? Căruntul râse amar. ― Pădurea-i plină de jivine... ― Fără chestii din astea! i-o tăie scurt Raul Ionescu. Nucu Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în sus și capul în jos, fără degete sau cu un singur ochi. Fatal! E trist un pat rece. Aș pastișa: Culcatul solo naște monștri. Cândva, tanti Melania... ― Doamna Lupu? ― Îhî! A încercat un act de caritate. A pescuit un fraier și l-a adus la vedere. L-a vrăjit că fata are zestre, că e gospodină, că face rață pe varză și gogoșari premiați la nu știu ce concurs, în fine partitura completă. ― Și? ― Când a dat cu ochii de ipochimenă, nenorocitul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
special pentru tine, ca să mă revanșez pentru contramandarea lunii de miere, și ea s-a oferit să mă ajute să aleg ceva pentru tine. Mi-a spus că n-o să conteze că eu voi copia colierul ei. Am fost un fraier. Știu cum e ea. Ar fi trebuit să știu că o să facă, Într-un fel, ca lucrurile să fie În favoarea ei. Îmi doresc să n-o fi angajat niciodată. E o devoratoare de bărbați Încă de pe vremea liceului. Întotdeauna lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de James Whitmore, cred) are o replică la care am izbucnit în hohote de râs. „Mie-mi place să îmbătrânesc, zice el. Așa se mai duc din grijile vieții.“ Am sărutat-o pe Joyce pe obraz și i-am șoptit: — Fraierul ăla habar n-are ce spune. Și, pentru prima dată în seara aceea, draga mea, încă șocată și nefericită, a râs la rândul ei. La zece minute după ce Joyce a emis râsul acela, propria mea viață s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Aici, unde ne aflăm, se poate orice. E de ajuns să-mi faci un singur semn. Mă voi face luntre-punte ca să-ți stau la dispoziție: potol grețos, ceva de uns gâtul, canapea confortabilă și altele. În primul rând nu fi fraier! Și nu uita: femeia pe care nu pui hotărât mâna, nu te va ierta nici pe lumea ailaltă, așa să știi. Dacă Valy n-ar fi pronunțat cu așa siguranță parola, aș fi fost convins că o eventuală întâlnire a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și la reprezentația piesei se renunțase și recuzita fusese de asemenea returnată. Parcă de la repetiții trecuse un veac.) S-ar fi blindat cu cele mai puternice replici anume pregătite pentru colegul Valy, ca să nu creadă acesta că el e chiar fraierul lor, dar nu mai avea chef nici măcar de demonstrații. Dar despre ce o să discute ei doi? Despre femei sau despre cutremur? Mirosul acela de mucegai îi înțepa încă de pe-acuma, nările. Fosa - o altă lume. O lume în care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau, ca în cazul Marelui Bronz, de contrabas. Eu, nimic. Băieții aveau însă o problemă: "Bă, zice Marele Bronz, avem concurs și nimeni nu vrea la dobă. E o rușine să bați darabana, în vreme ce alții vrăjesc basul. N-ai un fraier prin mafia ta? Știu că ești ocupat până peste gât cu afacerile din cartierul tău, dar, cum te știu de gașcă, poate găsești ceva..." Marele Bronz nu mă rugase nimic, niciodată. Nici nu-mi pusese autoritatea la îndoială. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pumn de care oricum nu aș fi putut uza... I-am promis că voi încerca. Toți pentru unul, unul pentru toți... Știi, M.B., asta e deviza secretă a "frăției" mele... Omul a dus vestea în lume: Vom avea și un fraier de toboșar!" Pe care, bineînțeles, până în ziua spectacolului nu l-am găsit. Cei de prin cartierul meu băteau aiurea și în preșuri, când le scuturau, de sărbători... Tristețe mare de tot. Fără un fraier de toboșar erai depunctat. Insul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în lume: Vom avea și un fraier de toboșar!" Pe care, bineînțeles, până în ziua spectacolului nu l-am găsit. Cei de prin cartierul meu băteau aiurea și în preșuri, când le scuturau, de sărbători... Tristețe mare de tot. Fără un fraier de toboșar erai depunctat. Insul era o piesă rară, dat fiind faptul că presta "o muncă de jos". Atunci m-am hotărât: "Vă scot tot eu din belea. Dar, dacă văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai făcut-o vreodată? Nu? Și cum de?..." Habar n-am, i-am răspuns. Știu doar că mă chemau bețele acelea către tingiri și dobe, iar picioarele parcă înnebuniseră de atâta dansat pe niște pedale. M-am lăsat dus, ca fraierul, de instinct... Atunci Nineta a mai rostit una dintre expresiile sale memorabile: "Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus în Ferentari! Urmează-ți calea! Ascultă-ți instinctele!" Instinctul meu era un fel de impuls natural necenzurat care nu voia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și-au aglomerat avuțiile mobiliare cu cele mai moderne și scumpe mașini din lume. Pufnesc în râs. Unul dintre aceștia, anunță fata de la microfon, a murit, în urmă cu câteva minute. Am o întrebare, zice cea mai mică: ce face fraierul, acum, cu droaia de autoturisme de lux? Le părăsește, ce să facă, răspunde cealaltă, în zeflemea, pe când, introduce în guriță, ultima măslină. După care, ambele pornesc pe un râs molipsitor, de om sănătos, bine dispus, care, așa cum e, așa cum nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
jocul: Decretul să apară pînă la 1 ale lunii (un răgaz de 30 de zile). Sigur, se face. Individul jubilează. Mare politician. Mai marii săi l-au tras de urechi. Credeți că s-a lăsat? Nici vorbă. A căutat alt fraier și, din păcate, chiar a găsit. Te fac Președinte al CJ, a promis Parpanghel. Mîine îmi dau demisia. Și a dat-o. Săracu' om! În campanie umbla cu un steguleț pe care scria: Votăm Parpanghel! Mare politician Parpanghel ăsta. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]