1,984 matches
-
general al Rusiei, înșelat și el de aceștia, îi apără”. Fostul șef al poliției capitalei își exprima încrederea că poate, până la urmă, Kotzebue va lua poziție împotriva acestor fanarioți și nu va tolera ca mințile „să fie infectate cu idei franțuzești”, cu atât mai mult cu cât avea cunoștință de numărul emisarilor răspândiți prin țară, „care una spun și alta fac”. Opoziția față de domnul Mihail Sturdza creștea din ce în ce mai mult. Intr-un raport din 25 martie 849, înaintat lui Nesselrode, Tumansky comunica
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
mii de kilometri), ceară de lumânări, tămâie arsă. Plus mirosul mulțimii prezente : de la naftalina hainelor de piele uscate de atâta depozitare în șifonier la parfumuri de tot soiul, de la contrafacerile chinezești de trei lei flaconul la cele mai fine fragrances franțuzești. Pentru acest an de teren mi-am propus să aplic un chestionar pelerinilor prezenți la rând. Sunt însoțit de A.T., lector al Facultății de Filosofie și științe Social-Politice a Universității din Iași. S-a oferit să mă ajute, bucuros
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Pompieri etc. Piața din Hațeg este săracă și adormită și ea, dominată de tarabe care vând mărfuri importate din Ungaria vecină sau legume-fructe din Olanda. Să cumperi în mijlocul Țării Hațegului, plină altădată de livezi de pomi fructiferi, pere italienești sau franțuzești - ce ironie tristă ! Ora 14.00. Drumul spre mănăstire. A început să fie doborâtă pădurea și în zona Prislop. Întâlnesc multe camioane care transportă lemn masiv, cu un fel de minimacara cu gheare de fier atașată de cabină. Unele dintre
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și Moldova, unde se pot detecta, iarăși, elemente preeminesciene, P. mai compune o diatribă la adresa unor instituții ale vremii, Dialog între Fire și Moldova. Invocațiile către Moldova, bogată, dar îndurerată de starea ei prezentă, amintesc de Cântarea României. Niște versuri franțuzești din 1830, Oubli, vădesc lecturi clasice (Boileau) și romantice (Victor Hugo). Admirator al lui Voltaire, P. transpune în 1838 Henriada, după ce în 1837 tălmăcise Zaira. Alte traduceri, din Crébillon și din alți autori încă neidentificați, s-au păstrat în manuscris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
vrednic, capabil, destoinic, corect, respectabil, rezervat, sobru. Nu am avea motive de cîrcotășeală dacă un demnitar nu ar avea nici una din aceste calități enumerate mai sus. DEI însă ne strecoară o‚ "șopîrlă"‚ și anume că acest cuvînt, demnitar, provine de la franțuzescul digni taire, după cuvîntul digne, adică demn. Cu alte cuvinte cuvîntul demnitar ar cam implica și sensul de demn. Sigur, mă aștept la o reacție virulentă din partea unor demnitari că adică ce are aia... cu prefectura. Poporul român este cusurgiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Aleida și domnia sa îmi porționa marfa după dorință. Între timp mai stăteam de vorbă. Eu îi vorbeam de România, de succesele din ultimul timp, despre munți și văi, despre viile generatoare de vinuri nemaipomenite. Sînt vinuri mai bune decît cele franțuzești? mă întreabă interesat. Nu pot afirma asta. Soiuri de viță de vie franțuzească s-au aclimatizat la noi și, ca atare, producem vinuri de o excelentă calitate. N-am băut niciodată un vin românesc. Ibisate, o să-ți ofer eu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vorbă. Eu îi vorbeam de România, de succesele din ultimul timp, despre munți și văi, despre viile generatoare de vinuri nemaipomenite. Sînt vinuri mai bune decît cele franțuzești? mă întreabă interesat. Nu pot afirma asta. Soiuri de viță de vie franțuzească s-au aclimatizat la noi și, ca atare, producem vinuri de o excelentă calitate. N-am băut niciodată un vin românesc. Ibisate, o să-ți ofer eu un vin de la noi. La următoarea întîlnire îi ofer mîndru două sticle de vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
protocol, timp pierdut și obligații de partid. La masă invita de regulă și pe alții, lucru care îl flata și devenea mult mai interesant. Nu se bea mult. Era pe mâncare chestia. Se bea un pahar de vin, după moda franțuzească. Discuții absolut încântătoare pentru un provincial candidat la Filologie. Când i-am cunoscut, mi se părea indecent să trăiască. Îi învățasem la școală, credeam că trăiseră undeva pe la începutul secolului. Marele Prozator mă prezenta cu o perifrază - nepotul meu, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
două zile", P. Modiano "Strada dughenelor întunecate" și M. Eliade, " În curte la Dionis", (din) Carnetele lui Leonardo da Vinci, texte de Heraclit și materialiștii greci primi, texte de J. Richard Bloch (în franceză) și multe reviste literare sau ne-, franțuzești, vechi și mai noi. Și altele. Scriu. Mă simt bine-n răcoarea munților. Îmi ești dator cu o scrisoare, eu sînt cel care ți-a scris ultima oară! De fapt, rostul acestei epistole e altul: vreau să-ți spun c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
depășeau copios nivelul general al confraților de breaslă din România. În pregătirea mesei pentru Sfântul Vasile am colaborat perfect cu cei trei, excelenți cunoscători ai locurilor unde "s-a băgat": creveți, mușchi de vită uruguyan, mere argentiniene, vin spaniol, brânzeturi franțuzești, ciocolata elvețiană, Panetone italian... bineînțeles totul pe valută! Conform tradiției îmi trebuia un curcan și nu "băgaseră" nicăieri doar găini și atât! Și întrucât în 1989 nu făcuserăm o revoluție pentru a întâmpina noul an tot cu "Frații Petreuș", așteptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
primiri la curte, Petersburgul dinaintea revoluției, Viena imperială, imobilul parizian al părinților frecventat de Rodin, de Anatole France, Proust întâlnit pe o alee a grădinii Luxem bourg, contrariat de sporovăiala grupului de școlărițe care-l înconjuraseră și care amestecau cuvinte franțuzești cu altele dintr-o limbă necunoscută, apoi conacul moșiei din iubita Mol dovă, unde veniseră de atâtea ori Enescu, Tonitza, Racoviță, sur prinși, toți aceștia, nu în reci atitudini statuare, ci în firescul, în omenescul, în natu ralețea felului lor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Festival, regimul nu s-a mai întors la rigiditățile dinainte, a devenit mai puțin temător de contacte, mai permisiv, în orice caz, față de produsele artistice apusene pe care le-a scos treptat de sub embargo. Au fost admise pe ecrane filme franțuzești (gheața a fost spartă, dacă-mi amintesc bine, cu Zi de sărbătoare al lui Tati), britanice (memorabilul Hamlet al lui Laurence Olivier), italiene (neorealiștii), iar radioul a putut difuza - și a făcut-o din plin - șansonetele lui Yves Montand în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de lume, o ceată de vlăjgani, amicii fratelui lui Wili, mai mare decât noi cu zece ani. Abia sosiseră și ei din „vale“, cu toții surescitați, încântați de achizițiile făcute, unul dintre ei mai ales, foarte mândru de sticlele cu coniac franțuzesc pe care le înhățase. Fina captură de război a nemților trecuse în mâini românești. Voi ce-ați adus, mă, a făcut spre noi cel cu coniacul, ce-aveți acolo? — Lada am adus-o, și am arătat-o amândoi plini de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
E mai bine să fii decât să nu fii, grăit-a Gâgă, hamletianul. R.P. Decât o viață urâtă, mai bine o viață frumoasă. Decât puțin și prost, mai bine mult și bine. Însă n-ați fi preferat o altă pâine? Franțuzească, de pildă. Sau din alte locuri. A.R. A, da, n-am uitat întrebarea: dacă mi-ar fi plăcut să trăiesc în altă țară. Da, în Anglia. Acolo mă simt cel mai bine. Mă simt acasă. Flegmatici sau nu, per
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nouăsprezecelea, nu cunosc literatura secolului douăzeci“), și după ce cunoscusem o serie de intelectuali americani cu totul străini de cultura universală, am dat deodată peste un profesor și scriitor de origine franceză, fugit din Franța, doldora de literatură, plin de umor franțuzesc, de deschidere europeană, prieten bun cu Beckett și beckettian până-n ultima fibră. Brusc, m am simțit acasă. Bellow a avut în comun cu Federman doar complexul de imigrant, care i-a marcat puternic pe amândoi. Amândoi erudiți, însă Federman foarte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sufletele celor pentru care ei creaseră - își expuneau propriile suflete celor sensibili și dornici de uniune spirituală. Continuându-ne traseul, ne-a surprins o frumoasă muzică de café-concert: doi cântăreți - un acordeonist și un contrabasist - interpretau un potpuriu de muzică franțuzească. Muzica suna bine și întregea atmosfera de sărbătoare ce se simțea pretutindeni. Fetele au intrat într-un magazin cu articole de proveniență indiană, iar eu am pus un bănuț în cutia cântăreților și m-am așezat pe o bancă să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și cu o oarecare nuanță de lăudăroșenie, recunosc! - că vorbesc bine franceza, prietenul indian mi-a replicat în cea mai curată exprimare a limbii lui Voltaire, fapt care pe mine m-a blocat complet: nu-mi mai aminteam o boabă franțuzească și toate replicile îmi veneau doar în engleză! Ce mai? M-am făcut de râs! Nu-i reținusem numele și nici nu mă interesase până în acel moment. Pentru mine el era doar un vânzător a cărui înfățișare exterioară nu inspira
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
apusă pe urma exproprierilor și-a crizelor bancare, și cu ceva mărfuri prin rafturi oferite nouă, clienților abia treziți la gustul lucrurilor bune, ca „solduri“ din ceea ce mai rămăsese ca Încălțăminte, haine de sport și săpunuri englezești, bonetărie și parfumuri franțuzești, tricotaje și confecțiuni vieneze. Păs trez și azi În casă vestigiile unei asemenea epoci care nu se va mai Întoarce, cu produse de bun și solid confort În locul pacotilei de mai târziu, și-i mulțumesc aproape zilnic, pentru ele, fostului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alte fonduri decât ale directorului, aflat și el mereu Într-o politică de opoziție Îndelungată - a stăruit pe pielea revistei mai ales În primii ei ani de apariție [...]. Se făcu [până la urmă] loc În revistă unor traduceri de nu vele franțuzești preacunoscute, cât și unui singur scriitor autoh ton, și Încă din acea speță primară a scrisului care alimenta, pe acea vreme, necesitățile maniei clasificatoare, atât de nefastă prin dogmatismul feroce și pedantismul terorizant al unui critic universitar și director de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din gravura lui Félicien Rops. și o mai Întâlnesc Încă și astăzi pe la princesse, altă veterană din echipa de haute galanterie a Podului Mogoșoaiei de acum o jumătate de secol, o bătrânică puțintică și delicată, ciripind amabil și surâzătoare În franțuzeasca ei aleasă, tremurând de frig sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dată ce făceai? - Nimic mai mult decât fac acum. - Stai liniștit, nu te-am cerut în căsătorie. Ți-am spus că nu ești genul meu de bărbat. Ajunși în camera de hotel, Leon comandă o sticlă de șampanie Pommeryun brevet franțuzesc. Se grăbi să toarne șampania în două pahare reci. Șampania avea acea caracteristică proprie, iar Carlina își aminti de perioada în care se cunoscuse cu Valentin și i se păru că istoria ei se repetă cu această băutură acidulată. Dintr-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care făcea corp comun (bufetul din sufrageria noastră de atunci, nu numai urât în dizgrația lui, părea o ladă ridicolă față cu ceea ce vedeam, impresionat, la familia Abeles). Părinții lui mă primeau cu politețe afectată, presărându-și limbajul cu expresii franțuzești; nimic în casa lor nu inspira căldură sau intimitate. Băiețașul însă, care „primea“ doar, fără să întoarcă vizitele, era însă „normal“, intim, vioi, chiar dacă felul său de a vorbi, deprins desigur de la ai lui, suna cam rigid, cam prea „cioplit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu se mai poate, fascinat că urmăresc modul în care, sub ochii mei, prind contur cele două rochii, una de voal roz, cu volanele la poale, alta simplă și dreaptă, de dantelă neagră. De la alegerea modelelor, în revistele de modă franțuzești, până la detaliile lucrării, începeam de la o zi la alta să mă comport în expert, ferm convins că ajutorul meu va contribui ca mama să fie cucoana cea mai elegantă la bal. Eram atât de băgăreț, încât croitoreasa, inoportunată și agasată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
groază de bani („pentru casă în București“ - pretindea), dar într-o zi i-a scos pe toți din bancă și - fără a preveni pe nimeni - s-a dus în capitală, de unde s-a întors cu un vagon întreg de cosmetice franțuzești și garderobă de curtezană, spre stupoarea și amuzamentul nostru, poate nu și al bietului maior, care va fi gustat și el din biciușca exersată pe spinarea ostașilor armatei române. De când ne-am instalat aici, în caracterul meu s-a produs
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
categoric de ceilalți, ceea ce căsca o prăpastie de netrecut între noi era vocația mea intelectuală, cunoștințele mele extrașcolare din domeniul culturii. Eu aveam bibliotecă personală, îngrijită de tata și mă bucuram, de asemeni, de cea a părintelui meu (atâtea cărți franțuzești!) - fiind și unicul dintre toți care frecventam familiar librăria. Este epoca în care tata, ofițer la vânătorii de munte încă, deși cu diploma de doctor în drept în sertar (diplomă care mie nu-mi spunea nimic), pleca la instrucția cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]