1,973 matches
-
exuberanța proaspătă a castanilor, roșul storurilor restaurantului din cealaltă parte a pieței. Și eu, după douăzeci de ani, eu, care recunosc gama aceea de culori și retrăiesc amețeala clipei regăsite. O femeie tânără, în fața mea, întreține, cu o grație foarte franțuzească, o conversație despre nimic. Îi privesc chipul surâzător și, din când în când, îi ritmez vorbele dând din cap. Femeia aceea îmi este foarte apropiată. Vocea ei, felul ei de a gândi îmi plac. Și îi cunosc armonia trupului... „Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vârsta la care fiecare an, fiecare lună poate să fie ultima.” Din cauza asta nu voiam nici să scriu, nici să telefonez. Mi-era o teamă superstițioasă să nu-mi ratez planul prin câteva cuvinte banale. Trebuia să obțin repede pașaportul franțuzesc, să merg la Saranza, să vorbesc mai multe seri de-a rândul cu Charlotte și să o aduc la Paris. Vedeam cum se îndeplinesc toate aceste gesturi într-o fulgurantă simplitate de vis. Apoi, brusc, imaginea se tulbura și mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
degrabă, zelul cu care îndeplinisem comanda. L-am regăsit, răsfoind paginile dosarului meu. Am văzut că peste tot era prezentă dorința aceea de a convinge pe cineva. Și, cu toate că asta nu mi se ceruse în chestionare, menționasem îndepărtata mea origine franțuzească. Da, vorbisem despre Charlotte, ca și cum aș fi vrut să preîntâmpin orice obiecție și să risipesc dinainte orice îndoială. Și, în prezent, nu mai reușeam să scap de sentimentul că, într-un fel, o trădasem. Trebuia să aștept câteva luni. Mi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nudă a trupurilor operate. Nu, nu noua populație a acelui vechi cartier parizian ar fi putut să o impresioneze pe Charlotte. Dacă nu voiam să o aduc acolo era pentru că puteai să străbați străzile acelea fără să auzi nici un cuvânt franțuzesc. Unii vedeau în exotismul acesta promisiunea unei lumi noi, alții - un dezastru. Dar noi nu exotismul, arhitectural sau uman, îl căutam. Dezrădăcinarea din zilele noastre, mă gândeam eu, ar fi probabil mult mai profundă. Parisul pe care voiam să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tulbură bunul simț. Iar adevărata magie, știam, avea să se arate în reflexul albăstrui al acoperișurilor, în fragilitatea aeriană a liniilor de la fereastra pe care Charlotte o va deschide a doua zi după sosire, dis-de-dimineață. Și în sonoritatea primelor cuvinte franțuzești schimbate cu cineva la un colț de stradă... Într-una din ultimele seri de așteptare, m-am surprins rugându-mă... Nu, nu era o rugăciune. Nu învățasem niciodată nici măcar una, fiindcă crescusem la lumina demistificatoare a unui ateism militant și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dimiata chi noi n-avem puteri? Ei vai... chind întreabă cine scrie "Noie freie Presse" di pi Vienă?... Aver fin insere Lait... Chind întreabă cine scrie "Nazional Zaiting" di pi Berlin? Aver fin insere Lait. Chind intreabă cine scrie jurnalele franțuzești? Aver // fin insere Lait. Și la ghizetăr rumuna di pi Bikireșt 27 7r nu sunt jidij? ' Adiki... vorbă si fii... Dar la" Presă"... la "Presa" di pi Bikireșt este franțuz... Vermont heist din Grinberg. {EminescuOpVIII 362} Și știi dimiata cine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în puterea sa, se fălea că de pe pristolul bisericii Sf. Petru din Roma își va pune sirepul să mănânce ovăz. Cu așa mari vorbe și cu atâta dispreț se căutau pe câmpul de război inamicii unul pe altul. Trupele auxiliare franțuzești veniseră în câmpul de luptă prin Ardeal și Valachia, pre când oastea de căpetenie ungurească au trecut pe la Poarta-de-Fier în Serbia și-n Bulgaria și luase orașele întărite Orșova si Vidinul. Dinaintea Nicopolei se-mpreună oastea creștinilor și începu împresurarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dintr-ale lor și anume cele moldovenești și muntene, iar cu părțile de oștiri grele și bine armate să lovească fruntea și sâmburele oamenilor vrăjmașului, pe ieniceri și pe spahii. Fiii Franței, cei mai mulți dintre dânșii, răspunseră cu răstire precum călărimea franțuzească nu poate sta nici într-un chip în coada pedestrimei ungurești și că sub toate împrejurările francejilor li se cuvine locul de onoare în luptă. Căpeteniile franțuzești luară oarecum cu asalt hotărârea consiliului de război și regele, de voie de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și pe spahii. Fiii Franței, cei mai mulți dintre dânșii, răspunseră cu răstire precum călărimea franțuzească nu poate sta nici într-un chip în coada pedestrimei ungurești și că sub toate împrejurările francejilor li se cuvine locul de onoare în luptă. Căpeteniile franțuzești luară oarecum cu asalt hotărârea consiliului de război și regele, de voie de nevoie, se supuse și el. Curând intră și Baiazid în zarea Nicopolei și iată că la 28 septemvrie 1396 bătu ceasul hotărârii. 175 {EminescuOpXIV 176} Oastea creștină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părere asemănătoare era și farmacistul transilvănean J.M. Honigberger, stabilit în India, la Lahore (azi Pakistan), în prima jumătate a secolului al XIX- lea (62, pp. 102, 244). În aceeași epocă, Baudelaire admitea că cele două specii vegetale, „cânepa euro- peană” („franțuzească” o numea poetul) și „cânepa indiană”, fac parte din aceeași familie, dar că sunt diferite. Și „cânepa franțu- zească” îl îmbată pe secerător, provocându-i reverii involuntare, dar „este improprie transformării în hașiș”, chiar și „după expe- riențe repetate”, scrie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Pesta a fost însărcinat cu aceasta gingașă și ironică misiune. A! dac' ar sosi la Predeal ori la Vîrciorova jucători de cărți de profesie, mironosițe ale cafenelelor cântătoare, cavaleri de industrie, speculanți care-și drapează evreul lor fizic în maniere franțuzești, vânători de noroc, întreprinzători fără capitaluri, regele Stroussberg cu suita lui de conți și baroni silezieni, c-un cuvânt neagra speculă, feneantismul, străinul în forma lui cea mai amăgitoare, cea mai improductivă, cea mai speculantă... cu atât mai bine! Largi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
conștiința de solidaritate națională și economică dintre marea proprietate moșneană și mica proprietate țărănească. De ce se acuză însă o clasă de oameni pentru rele a căror izvor n-au fost niciodată ei? De ce " Romînul" nu ține seamă că această spoială franțuzească, această brumă de civilizație rău înțeleasă și copiată de la străini costă mult, disproporționat de mult, pe poporul nostru și că cauza de căpetenie a sărăciei lui nu sunt învoielile agricole, pe cari mai n-ar fi avut nevoie să le
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
toată fața pământului țării, străin prin origine, dar și mai străin prin apucături și prin idei, pentru d-sa politica este o pură afacere de invenție și de combinație, de negustorie de idei și de principii. Din citire de cărți franțuzești și a priori și-a croit în minte o serie de principii demagogice, o idee de stat cosmopolită, neistorică și neromânească, un fel de Americă cel puțin, daca nu de-a dreptul Comuna, și, c-o stăruință vrednică de un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
axei cărora să se opereze mișcarea celorlalte gândiri. Aceste idei sunt vertebrele caracterului individual și, când ele aparțin unui popor întreg, ele constituie caracterul național. Însă aceste idei dominante nu sunt invențiuni a priori, nu sunt culese de prin gazete franțuzești și parastisite ca marfă nouă pe malurile Dâmboviței. Ele cată să răsară din elemente statornice ca și dânsele, din natura pământului de sub picioare, a cerului de deasupra, a statornicilor datini și gândiri ale rasei naționale demprejur. Aceste idei se moștenesc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
putea să vindece relele de cari suferim. În loc de principii politice ar trebui să pătrunză în societatea noastră știința exactă, putința de-a aplica principii mecanice. Gradul de civilizație al unui popor nu se măsură după numărul botinelor lustruite, a frazelor franțuzești și a gazetelor, ci după aptitudinea lui de a supune puterile oarbe ale naturii scopurilor omului. Cu cât omul e stăpân pe vânt, pe apă, pe abur, și-și face din ele slugi muncitoare, cu atât civilizația e mai înaltă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
formele esterioare ale unei civilizații străine s-au introdus la noi: scumpe, sterpe, ultraliberale, neavând alt rezultat decât favorizarea străinilor în toate afacerile lor din România. Astfel statul român nu este un produs al geniului rasei române, ei un text franțuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înțelege și nu-l va înțelege niciodată. Unitatea ideală ce exista între români se nimicește zi cu zi; în loc de-a sămăna în toate cele, începem a ne deosebi. Nu mai vorbim de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-a făcut cu putință ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte și consumatoare din România. Destul numai că limba e gonită de păsăreasca gazetelor, muzica de-o admirabilă adâncime e gonită de cântece nemțești și franțuzești sau trasă pe calapodul celei străine, încît își pierde caracterul 168 {EminescuOpXIII 169} și naivitatea; literatura - o reproducere rea a celor străine; legile - o traducere; organizația - o maimuțare. Iată ceea ce înțelegem noi sub tradiție: păstrarea elementelor caracteristice și naționale ale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Ce se petrece aici!? Este d-l Ioan Brătianu tras pe sfoară ori inteligentul d-l Ioan Brătianu are de gând să tragă pe sfoară pe Austria și pe papa? Cum l-a mai tras și pe principele Gorciacoff! Foia franțuzească cea loială ne spune că e vorba ca, în loc de un episcop in partibus, să-l avem pe monseniorul Paoli drept concetățean, iar, în loc de franciscani, să li se dea ciangăilor din Moldova preoți români, crescuți în seminarul ce se va înființa
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
destul de hazardată. Ar trebui atunci măcar certificatele de studii ale acestor oameni să fie o expresie fidelă a unui astfel de comportament; dar suntem în măsură să susținem de-a dreptul contrariul. Universitățile europene, atât cele germane cât și cele franțuzești, nu au elevi mai buni și mai studioși nici măcar printre elementele din țară. Studenții români dintotdeauna au trecut strălucit examenele, cu toate că trebuie să recunosc că în mod excepțional a mai fost printre ei din când în când și cîte-un cap
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
țară. Studenții români dintotdeauna au trecut strălucit examenele, cu toate că trebuie să recunosc că în mod excepțional a mai fost printre ei din când în când și cîte-un cap sec, lucru pe cât de firesc, pe atât de explicabil. Nu doar lustru franțuzesc prin care străbate permanent grosolănia, ci cultură intensă, solidă este în societatea românească, și dacă totuși există un fapt care aruncă o umbră pe întreaga situație culturală atunci este ace1a că această cultură, este una străină și nu ieșită din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
germani. Diez, Raynouard, Fuchs, Miclosich, Max Muller, Mussafia și alți cercetători și specialiști serioși fac de-a dreptul superfluă o dezbatere mai amănunțită a acestui subiect. Apoi nu este adevărat că limba română cultă ar fi formată din cuvinte italienești, franțuzești și chiar spaniole și că n-ar înțelege-o decât inițiații. Paralel cu dezvoltarea spirituală a unui popor sporesc și mijloacele de comunicare ale limbii, cuvintele și combinațiile între ele, altfel spus: limba se îmbogățeste. Aceasta este mai întîi un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
apoi l-a trecut în "Caietul negru". Rezumatul este în întregime la timpul prezent, așa cum ar fi de așteptat într-un rezumat 80. "Caietul galben" al aceluiași roman conține un rezumat al unei povești luate dintr-o revistă pentru femei franțuzească. Aici, totuși, rezumatul devine parte a narațiunii. Ella, un fel de persona a Annei Wulf, negociază cu o reprezentantă a revistei în vederea cumpărării poveștii. Aceasta deja știe că povestea respectivă nu e potrivită la timpul prezent la care a fost
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
integrantă din acest proces, iar mijlocul cel mai eficient de a ajunge aici rezultă dintr-o exigență cotidiană reiterată constant. „Doar invizibilul e japonez”, răspunde Yukio Mishima la Întrebarea lui Michel Random, surprins să descopere În apartamentul romancierului doar mobile franțuzești vechi. Radom Întrebase: cum se putea ca un autor atât de atașat de valorile și tradițiile ancestrale ale țării sale să aibă un interior - spațiu intim al existenței - atât de occidentalizat? Replica lui Yukio Mishima desemnează esența, nu aparența formelor
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
astfel Încât să fie accesibile pentru toți. Biroul fără hârtie (paperless office) presupune ca fiecare să fi integrat valorile, cultura și strategia societății În producerea de documente digitale. Utilizarea computerelor portabile și a unui telefon interior fără fir, asemănător vechilor bibop-uri franțuzești cu bandă largă de frecvență, facilitează comunicarea În birourile companiei PWC. O standardizare ridicată optimizează Împărtășirea informației, economisește timp și permite multiplicarea tratării acesteia atât cantitativ, cât și calitativ. Încurajarea unei reduceri drastice a hârtiei are drept consecință faptul că
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pe cel al termenului slum, fiind utilizat în special în contexte istorice și caracteristic orașelor interbelice. Totodată, mahala are un sens peiorativ foarte puternic, evitând utilizarea lui încerc să evit și această tentă peiorativă. Iar termenul de foburg vine din franțuzescul faubourg, însemnând „suburbie”, adică acea parte a orașului care se găsește în afara centrului sau care se afla, în trecut (în orașul istoric), în afara cetății, fiind locuită de muncitorii săraci (Petit Larousse, 1971). Utilizarea termenului de slum este totuși, în opinia
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]