1,352 matches
-
cei care apucaseră să obțină titlul erau bucuroși că nu-i mai poate da nimeni în vileag. Poeții și scriitorii, și ei cu milioanele, renunțară la creații considerate nemuritoare și revoluționare din exact același motiv. Miliarde de hectare de pădure fremătară ușurate fiindcă scăpaseră de defrișare. Drept care aerul deveni mai curat dispărură alergiile, nevrozele și migrenele, iar vestiții psihologi și psihoterapeuți se reprofilară. Majoritatea pe didactic unde își mâncau zilele cu tot felul de loaze, plătindu-și astfel păcatele unei vieți
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
și o îndemnă pe femeie să vorbească: - Da spune odată, femeie, că fac explozie! A ascultat toate cele povestite de femeie punându-și răbdarea la grea încercare. Scrâșnea din dinți cu fălcile strânse, își freca mâinile în neștire și își fremăta picioarele pe loc, de parcă ar fi fost în alergare, să poată fi atent și să nu întrerupă relatarea... Cu toate insistențele Alinei, Eugen nu se putea odihni. Asculta atent știrile la radio și la televizor, atât cât se dădeau. Era
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
indecent expuse în toana luminii. E semnul că viu sunteți încă și puteți măsura puterea florilor din trecerea clipelor ce le aveți dăruite. Iubiți-vă auzul, mirosul și ochiul ce simte uimirea privirii. Doar cât ești viu minunea naturii îți freamătă în simțuiri. De anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: extras din puterea florilor de peimăvară / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile
EXTRAS DIN PUTEREA FLORILOR DE PEIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378054_a_379383]
-
2016 Toate Articolele Autorului Ședeam -amândoi- sub fluturi de salcâm, Cu degetele-apropiate de dorință! Rostogolind zodiacul bătrân Un ceasornic își ritma stăruință... Se scurgea iubirea în petalele albe, Racemele își aprindeau pe pleoape Mireasma din căușul florilor dalbe Când zefirul fremăta pe-aproape... Cu fluturi dulci ningea pe timp de vară, Pieptănam mătasea verde cu piciorul În sărbătoarea mirată și clară, Cerul ne poleia, cu lumină, zborul. Eram, într-o poveste, cuprinși de vise, Timpul râdea sub orgia albă, Era, multă
SALBĂ DE DORURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378075_a_379404]
-
pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai. Lupi flămânzi ne-am fost noi, cai în flori adăpând un narcotic fior peste urme de dinți zgâriind patimi lungi pe goi umeri de sfinți În beții vișinii ne-am fumat fremătând... Într-o noapte, cândva, ne-am iubit amețit străvezii și înalți și aproape târzii pe tulpini de străzi vechi împletind poezii Într-o noapte, cândva, în sfârșit ne-am găsit. Camelia Radulian Referință Bibliografică: Într-o noapte, cândva / Camelia Radulian
ÎNTR-O NOAPTE, CÂNDVA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378111_a_379440]
-
Autorului foto: net Cu-o moarte însoțită de-un însetat destin O frunte încrețită cu ani ce pleacă, vin, De s-ar grăbi-n pas, iute, spre un final ”cu fin” Ar naște lumini multe icoane să mă-nchin. Se freamătă întinsul cerului senin... De-o cută pe trecutul pliat și-atât de plin, Că nici nu îl desfac pe-o parte dintr-un nor... Cu sufletu-ncărcat de-al neputinței dor. Și raiul se deschide cu stele de iubire... Dar
PE TRECUTUL PLIAT de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376413_a_377742]
-
cu flori, îmbrățișând-o, aplaudând-o frenetic. Sala se spectacole, din orice unghi era privită ilustra o frescă vie a petrecerii, adorației, înțelepciunii și statorniciei românului. Toate chipurile surâdeau, toate vocile exclamau bucuria, plăcerea și iubirea, toate mâinile aplaudau și fremătau ca valurile mării, într-o expresie de bună dispoziție și acompaniament gestic de simpatie și comuniune cu artista. Pe intervalele dintre rânduri se încingeau hore, într-o frenezie elegantă, de bun simț și de nesfârșită voioșie. Scena era încărcată cu
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > PRELUDIU Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1332 din 24 august 2014 Toate Articolele Autorului Căldură trupului, sărutat de mine, cu tandrețe, Arpegiul lăuntric, simțindu-l atât de intens, Încât sufletul, mi-a fremătat, de-atâta iubire, Ca un preludiu, cântat în cvartet, Tocmai în largul mării, creând panică Și speriind pescărușii, de printre catarge, Iar pe străzi, formându-se vârtejuri, De la furtunile de nisip, aduse parcă, De sufletul meu, cel rătăcit și reântors
PRELUDIU de COSTI POP în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376424_a_377753]
-
ce sânge se plimbă prin vene cu roșu aprins ca buzele tale sub care se naște întregul. Vise răscolite fără măsură măsură își vor găsi păstrând somnul cu fluturi cu aripi pictate color, mărturisindu-ți iubirea de-a valma cum freamătă în pânza de in. Măcinând tot ce-a fost în mirosul tare de cimbru mă voi ... Citește mai mult Dimineața îți va deschide orizontul convexcât trecerea printr-un arc de triumfcu mândria purtată pe umeri.Străzile vor defila sub semnul
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
întâmplă.Mai bogat cu o zi,ce sânge se plimbă prin venecu roșu aprins ca buzele talesub care se naște întregul.Vise răscolite fără măsurămăsură își vor găsipăstrând somnul cu fluturicu aripi pictate color,mărturisindu-ți iubirea de-a valmacum freamătă în pânza de in.Măcinând tot ce-a fostîn mirosul tare de cimbrumă voi ... XII. NECUPRINS, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. Tu, ce te naști din lumi dăruite în spate stă cineva
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017. - Vrei să intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc! Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
încercat, noi speranțe și ... Citește mai mult - Vrei să intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc!Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
astupase urma Și-n văgăuni ascunse mai lumina doar luna Trona pe-ntreaga fire o liniște eternă Pe-o mare de ninsoare, o noapte efemeră. Dar liniștea profundă a nopții lui undrea E tulburată, iată, de scârțâit de nea Și freamătă zăpada sub pașii grei de lup Ei vin din amintire, născuți din chip de lut. Un lup venit de veacuri să apere pădurea Pe nimeni să nu lase s-o curme cu securea Stătu o clipă numai din urmă să
SUNT DAC ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375868_a_377197]
-
dumirisem repede dincotro bătea vântul furiei sale. Aruncă pe spate cu o mișcare nerăbdătoare și repezită cozile-i lungi, împletite, de culoarea aurului vechi ( pentru cei12 ani ai săi era destul de înaltă) și porni ca o furtună dezlănțuită cu nările fremătând. Privind-o, admiram cu mândrie în ea spiritul familiar. Degaja o senzație de vigoare, vioiciune și eleganță înnăscută în mișcări. Ieși din dormitorul său, în coridor cu acea furie dezlănțuită în priviri, în toiul nopții - să fi fost în jur
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
2016. Nu mai răsună? Nu mai răsună versul prin văile ascunse sub negurile vremii, tăcute și supuse? Nu mai răsună triluri peste păduri întinse pe coama munților cu frunți de nea cuprinse? Nu mai șoptește vântul peste frunzișul des ce freamătă pe ramuri, cănd dorul îi dă glas? Nu mai sopteste-n matcă izvorul care curge și salța în cascade, cănd visul i se frânge? Nu mai colinda ploaia pe clipe ce veghează când soarele aruncă săgeți peste amiază? Nu mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
nisipuri, ... Citește mai mult Nu mai răsună? Nu mai răsună versul prin văile ascunsesub negurile vremii, tăcute și supuse? Nu mai răsună triluri peste păduri intinsepe coama munților cu frunți de nea cuprinse? Nu mai șoptește vântul peste frunzișul deșce freamătă pe ramuri, cănd dorul îi dă glas? Nu mai sopteste-n matcă izvorul care curgesi salța în cascade, cănd visul i se frânge? Nu mai colinda ploaia pe clipe ce vegheazacand soarele aruncă săgeți peste amiază? Nu mai colinda valuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Acasă > Poezie > Imagini > BUNĂ DIMINEAȚĂ, IUBITE... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Bună dimineață, iubite, iti șoptește Zarea Ce vrea să te ridice-n înălțimi albastre, Pasiunea luminii ei freamătă răsărit aievea, Dezbrăca noaptea ce-a trecut, imbracă-te cu ea! Simte cum din raze spectrul vieții țese fericirea Tăinuit de revelația iubirii începi a străluci, La adăpost de cei ce vor să-ți fure nemurirea Vei fi, închide ochii, crede
BUNĂ DIMINEAȚA, IUBITE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375952_a_377281]
-
Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ochii tăi cu jocuri și cu iz lunatic, îmi ațâță focuri și fior simpatic. Surâs necontenit picură din tine; ce flăcări ți-a menit sângele prin vine? Obrajii în contur freamătă visare; fărâmă de jar pur arde-n sărutare. Și patimi păgâne culege-o dorire, și-o rugă anume, fără învoire. Ochii tăi cu jocuri freamătă visare; îmi ațâță doruri, grabă-n sărutare. Referință Bibliografică: Ochii tăi... / George Pena : Confluențe Literare
OCHII TĂI... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376006_a_377335]
-
necontenit picură din tine; ce flăcări ți-a menit sângele prin vine? Obrajii în contur freamătă visare; fărâmă de jar pur arde-n sărutare. Și patimi păgâne culege-o dorire, și-o rugă anume, fără învoire. Ochii tăi cu jocuri freamătă visare; îmi ațâță doruri, grabă-n sărutare. Referință Bibliografică: Ochii tăi... / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
OCHII TĂI... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376006_a_377335]
-
primăvara melcii cornițele, când cade dimineața roua peste iarba verde. Cu tandrețe și teamă, palmele mele treceau pe deasupra lor, cu mângâieri ușoare, simțind cum se ridică, se întăresc și încep să împungă nervos prin materialul cămășii de noapte... Corpul îi fremăta de plăcere și nerăbdare... Am coborât mâna în intimitatea chiloțelului și parcă, din instinct, corpul ei a avut o tresărire de refuz și deoarece era prima dată când cineva umbla prin zonele interzise bărbaților nepoftiți, prima ei pornire a fost
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
ai așternut în legământ... Pe urmele albastre dintre ceruri Mi-ai răstignit un vers uitat de ieri; Așteaptă împletind între tăceri O muză rătăcită-ntre peneluri. Și nici nu știi ce dor îmi e de tine Tu , versul meu albastru fremătând! Aștept să te întorci la mine-n gând Cu toamna adunată-ntre suspine... Referință Bibliografică: Tu, versul meu / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate
TU, VERSUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375281_a_376610]
-
pline, Cu nerăbdare s-a grăbit să vadă De alungase draga mea Naiadă: N-a reușit! Se cuibărise-n mine. Eram doar unul, strânși prin legământ, Nici muza nu putea ciunti iubirea, În unde, stele-și mută strălucirea, Iar sălciile freamătă sub vânt. *** Volumul "Povești din veac" Composition: Naiad by Mary Goodrich Referință Bibliografică: Hai, Muză! / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1664, Anul V, 22 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile
HAI, MUZĂ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372620_a_373949]
-
primăvara melcii cornițele, când cade dimineața roua peste iarba verde. Cu tandrețe și teamă, palmele mele treceau pe deasupra lor, cu mângâieri ușoare, simțind cum se ridică, se întăresc și încep să împungă nervos prin materialul cămășii de noapte... Corpul îi fremăta de plăcere și nerăbdare... Am coborât mâna în intimitatea chiloțelului și parcă, din instinct, corpul ei a avut o tresărire de refuz și deoarece era prima dată când cineva umbla prin zonele interzise bărbaților nepoftiți, prima ei pornire a fost
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
prea devreme/ în casa vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești, poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > S-AUD ȘOAPTELE TOAMNEI.... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 984 din 10 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului S-aud șoaptele toamnei.... Cad fără veste peste coline picături ruginii de tăcere și-n gânduri fremătând revine un fior neînțeles de durere. Sub raze de soare tot mai fierbinți viața devine o amintire, ascunsă-ntre frunzele cuminți s-a stins povestea de iubire... S-a dus cu zilele lungi de vară printre clipe tiptil s-a
S-AUD ŞOAPTELE TOAMNEI.... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372765_a_374094]