1,578 matches
-
ncetișor pe sânu‐i adormite. Îl cântă‐ n vânt un flașnetar pe stradă. Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă Ca‐ n sufletu‐ mi aducerile‐aminte... ...și‐ ascult... și sorb motivul cantilenei.. și‐ n dorul vremilor de mai nainte, Mă frige‐ o lacrimă din colțul genei. UNEI FEMEI Vezi tu o slabă rază ce s‐avântă? Oh, de‐ ai simți că raza asta vine Din dorul unei lumi cât mai senine Ce sufletul de‐a pururi mi‐l frământă! Ea se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
orașului Bârlad. Poet, prozator, critic și istoric literar, astăzi coordonează periodicul de cultură de la Bârlad - „Baadul” 258 MAMEI MELE Sonet elegiac Aștept adesea anume înserare Când vântul zilei doarme în trifoi Atunci din gândurile care curg șuvoi Doar unu‐ mi frige tâmpla în răcoare. Îmi spune de o luncă albastră‐n care Ne căuta mămuca pe‐amândoi, Că minunați de‐ un tril de pițigoi Uitam că și‐nspre casă e‐ o cărare. De legi și‐opreliști n‐auzisem‐ încă Căci între
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai bine zis, să se întreacă în a-l găsi. Curând se despărțiră, croindu-și drum prin fum. Focul prea să se fi răspândit până sub acoperiș și interiorul templului trosnea. Chiar și părțile din piele și metal ale armurilor frigeau la atingere. Într-o clipă, singurele forme omenești care se mai vedeau nu mai fură decât fie cadavre, fie războinicii din clanul Akechi, și până și câțiva dintre aceștia fugiră afară, în timp ce flăcările se târau de-a lungul acoperișurilor. Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâmplări și personaje de prin partea Moldovei de Sus, nu departe de Humuleștii lui Creangă. În primul rând, își păcălește frații și chiar pe bunul său părinte, când n-a manifestat nici cel mai mic semn că s-ar fi fript cu ciorba fierbinte, lăsându-i pe fiecare să treacă prin propria experiență. Vrând să plece în lume pentru menirea hărăzită de Creator, Păcală cere sfatul și binecuvântarea părintească, iar acesta, ca orice tată al copiilor săi dragi, îl sfătuiește, atenționându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
RIG Decembrie frig simbrie de nea iarna asta întârzie så aducå Dintre fularele lungi ies capete cu râsul înghețat aburind înspre cerul turcoaz Nori de cuvinte și semne de exclamare expirate de la obraz se împråștie pe trotuar scârțâind sub tålpile trecåtoare recurente plåtind
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1611]
-
mai mult înclinat spre continua desfătare a stomacului proprietate personală, puteai să mergi în locuri precum Brodocul Vasluiului, unde fanfara cânta de mama focului, cârnații se prăjeau plesnind de veselie, copane de pui cumpărați, stând o noapte la rând, se frigeau pe grătarele puse direct sub poala codrului, cu navetele de bere alături, cu nevasta voioasă și copiii alergând prin preajmă, omul se simțea suficient de patriot, ca să nu crâcnească la unele chestii care nu-i plăceau pe atunci. Dar s-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mi-am mâncat HobNob-urile și mi-am băut ceaiul, crezând că mă calmasem. Dar în secunda în care am terminat ultimul biscuit, durerea aceea înfiorătoare a revenit la fel de intensă. Eram uluită de cruzimea de care dăduse dovadă Luke. Mă frigea ca o palmă peste pielea arsă de soare. Mai întâi îmi dăduse papucii, după care mă băgase în rahat până-n gât. De ce? Și, concentrându-mă asupra primului șoc pe care-l suferisem, am realizat că Luke nu era singura problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sărit alarmat. Cred că sunt bolnavă. Luke și-a pus palma pe fruntea mea. Aproape c-am leșinat de plăcere din cauza senzației ce m-a cuprins simțind mâna lui rece lipită de fruntea mea care ardea. — Dumnezeule! a exclamat Luke. Frigi! Of, păpușo, a zis el cu vinovăție, îmi pare rău că ți-am scos hainele de pe tine... Disperat, mi-a pus sutienul în jurul umerilor, după care m-a obligat să-mi pun și haina pe mine. Vino lângă foc, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat. Mătură ce mătură la zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa frig... cu un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau, să nu găsească pubelele-n drum, ca să ne lase cu gunoiul cât casa) o pornește și el, cu pași caraghioși de copil care învață mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lega o remorcă de mașină pe șest, la un moment dat, când Luke nu e atent? Sau, poate, aș putea să îmi pun toate hainele pe mine, una peste alta, și să‑i spun că nu știu ce am, mi‑e cam frig... Of, nu văd nici o ieșire. Ce‑o mă să fac? Cu gândul aiurea, ies din cameră pe hol, unde Suze tocmai îi dă un plic cu strat protector unui bărbat în uniformă. — Perfect, zice el. Dacă vreți să semnați aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
când a primit scrisoarea aia complet neașteptată, care‑l invita să vină să întoarcă porcul în frigare. Ce să facă? — E o chestie tradițională de‑a localnicilor, zice Suze vag. Tatei i se face onoarea de a fi lăsat să frigă primul porc, pentru că e proprietarul insulei. În ochii lui Suze apare o luminiță ciudată. De fapt, mereu caută să paseze onoarea asta altcuiva. Bănuiesc că n‑ai chef să îl înlocuiești tu anul ăsta, nu? Trebuie să porți o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
medicamentul! Mărite al lui Laerte fiu, Ulysse,/ Prea iscusite, de ce-ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și ai venit/ Să-i vezi pe morți și jalnica lor țară? Pui pastila pe limbă, Înghiți Încet, cu icnituri apa care Îți frige gura uscată, dedesubt, macheta unui oraș-jucărie În care Îți juri să nu te mai Întorci vreodată. În scaunul de alături fața nemișcată, negricioasă, bine hrănită, tristețea fețelor nemișcate care Își ascund mulțumirea-nemulțumirea. Dar nici tu n-ai strigat: deschideți odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dintre noi doi vor fi doar relații de colaborare și nicidecum de subordonare. De acord? ― Desigur, desigur! Dacă însuși împăratul apreciază... bâigui consulul și, încurajat de faptul că femeia se pregătea de plecare, îndrăzni să-i pună întrebarea care îl frigea la inimă. Dar... dacă-mi este permis, madame... Manuc va muri... nu-i așa? Ledoulx zări tresărirea voalului. Dar nu auzi râsul ei plin de sarcasm, ci doar răspunsul sibilic aruncat din mers: ― Excelență, vom trăi și... vom ști! Intermezzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sobă, căscă ochii mari și izbucni în hohote. Râdea cu poftă, așa cum nu i se mai întâmplase din copilărie, acompaniată de zgomotul vaselor care săltau înveselite și ele pe tavă. ― Maman, te implooor, nu râde! miorlăi Iancu, simțind cum îl frige soba. ― Dar ce ți-a venit, moțule, să-ți pui hainele alea pe tine? Arăți ca un brotac îm... îm... păiat. Și clucereasa izbucni iar în hohote. ― Nu râde, maman! Sunt disperat. Trebuie să merg degrabă la croitor. Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
verde. Plin de copaci și de glasuri. Mama coboară din vreme-n vreme În râpă, la pârâu, să ude prosopul uscat - m-a lăsat Învelit În cel ud și stropit cu oțet, de țânțari. Sunt mulțumit de refugiu, dar mă frige la inimă Duda. Ibomnica mea cea dulce și-nmiresmată m-a amăgit. Acum, să tot vrea ea: nu mai vreau eu! Uite: În loc să vină la mine când mama coboară la udat prosopul, să mă Întrebe, ca omul, ce mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și eu. Ea Întredeschide ușa, mă cheamă cu degetul dincolo, la ea, În dormitorul nostru - să dormim Înde noi doi. Nu dormim, stăm de vorbă. Și cum eu sunt În cămașă de noapte și desculț, ea zice că mi-i frig la picioare, să le adun sub mine. Și mai zice că, dacă mi-i frig, să intru la căldură. Eu mă alint un pic, așa se face când te invită domnișoarele la ele, În căldură - apoi intru-n. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să dormim Înde noi doi. Nu dormim, stăm de vorbă. Și cum eu sunt În cămașă de noapte și desculț, ea zice că mi-i frig la picioare, să le adun sub mine. Și mai zice că, dacă mi-i frig, să intru la căldură. Eu mă alint un pic, așa se face când te invită domnișoarele la ele, În căldură - apoi intru-n. O vreme stăm nemișcați, nevorbiți, ne-nimica; lungi, alături, pe spate și lipiți. Atunci e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vârful nasului -așa ar fi bine, pe-acolo, dar ea nu ajunge cu mâinile pân-acolo, că mă mângâie pe sub plapomă pe mai jos. Mă-ntreabă dacă mi-e frig, că ei... Și după ce m-a Întrebat dacă mi-i frig, mă pune să-i povestesc eu ei cum se dezgheață la noi, În Basarabia, Înghețații. Îi povestesc pe dată. Și ea zice că să-i arăt cum, de-adevăratelea. Și-atuncea eu zic că ziceam că eu sunt degeratul - buuun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu el acasă, de să-l frigă mama, să mănânc și eu pește prins de mine cu mâinile mele. Las la o parte amănuntul că m-ar azvârli mama din casă cu tot cu pește, că ea nu-și spurcă oalele și sufletul - dar n-aș apuca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
varsă și pe zăpadă oleacă de vin roșu. Violet. Negru, vinul. Apoi se duce prin dos, la bucătărie, se Întoarce cu ceainicul, Îi cinstește pe toți, se cinstește pe sine. Vine În calidor Mătușa Domnica. Îmi spune că s-au fript, pe plită, presărate cu sare mașcată, maiurele de găină. Și că, dacă nu vin În minuta asta, mi le mănâncă Grabenko! Nu mi-e foame, dar când aud de porcul de Grabenko... În bucătărie la noi e mare Înghesuială, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Altul-alta: - Ș’ dac-ai ișî tu o lingură di tigai’, numa bună de ’mestecat niști rărunchi di jițăl cu multă ceapă, stânsă c-on stăcan di jin alb, bre? Ba nu: - Ba nu, că ești cam scurticel, ne-om frige la mânuri cân’ Îmblămcu tini-n foc - ia s’ eș’ tu o lingurică-di-dulcică-di-jișânică... - nu di nuci, di jișâne-am zâs!; nu di-abricoase, din cele dolofănoase și-anirăsâcioase; nici de trandașir - di jișâne-am zâs! De-o copt-o Măt’șa Domnica de Sfânta Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și locomotiva uită să mai pufăie, de-atâta stat. Acum am vrea să pornim - așa cum voisem să oprim. Dacă tot am plecat de-acasă, din Mana noastră și de la calidorul meu, atunci să ne-ndepărtăm degrabă ca să nu ne mai frigă la inimă. Pornim. Țaca-țaca. Alarmaerian’. Oprim. Facem ce nu se face În vagon, pe timpul stării vagonului. Urcăm, țaca-țaca, țaca-țaca și când prinde să ne doară pântecele de-atâta țaca-țaca, uite că vine recreația cu alarmaeriana; locomotiva fâssssâie, frânele frrrânâe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fără să-și ia ochii de la Gacel, adăugă: — Tu, care se pare că vii de atât de departe, de ce nu ne povestești ceva? Gacel privi acel grup: cam douăzeci de fete și băieți adunați în jurul focului, pe cărbunii căruia se frigeau încet doi berbeci mari ce răspândeau o aromă dulce și pătrunzătoare, și spuse: Ce fel de poveste vreți să ascultați? — A ta, răspunse fata repede. De ce ești singur și așa de departe de casă? De ce plătești tot ce cumperi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aia muncă. Nu doar cu măritișul, ci și cu munca o luase din pripă. De la șaișpe ani, da, în fabrica aia de pâine unde o băgase taică-său. În trei schimburi, da, pe bandă și-n gura cuptorului, de te frigeau pâinile la mâini prin palmarele de piele când le puneai în lăzi și nu stăteai decât un sfert de oră la pauza de masă și când te duceai la veceu. Iadu’ pe pământ, Mirelo, focu’ iadului - d-asta ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și de tata mieu... Mila, da, iubirea și deznădejdea. Viața lui începuse acolo și parcă ar fi vrut să se termine acolo, mai mult acum decât altă dată, cu de două ori mai mult balamuc și bătaie de cap și fript de dorul fraierului și idiotului ăluia de Milică. Și lui, și tuturor din școală, le era limpede de-acum că n-avea să se mai întoarcă. Lipsea de trei săptămâni. Vineri dimineață, când s-a afișat programul cu repartiția personalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]