7,086 matches
-
devine ea gravă, să-l mai rețină -, ori cu ce sau cu cine să ies, am preferat să stau în intimitatea cărților. Edenul paradisiac se află înaintea mușcării din mărul cunoașterii; după aceea, se naște conștiința răului, a binelui, a frumosului, a urîtului, a dreptății și a echității. Se naște nu de la sine, ori din sine, cum nici scînteia nu apare dintr-un singur element, sau din ciocnirea cremenei de lemnul putred. Abia cînd te-am întîlnit, cînd prin atitudinea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
v-a... bombăne ofițerul, cercetînd buletinul. A! se miră el Iulian Barbu, actor, îmi păreați mie cunoscut. Am și eu un of, ca să zic așa rîde, înapoind actul. Sîmbăta seara, numai ce-o aud pe nevastă-mea: Iar a apărut frumosul de Barbu și spune poante vechi". Ce să-i facem, dacă cele noi se scriu greu zice actorul rîzînd și-și duce degetul la frunte în semn de salut, apoi pleacă. Majoritatea călătorilor s-au împrăștiat deja. Maria Bujoreanu înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și chinezi este înțelept "rotunjită" prin capitolul dedicat artei plastice populare, univers plin de simboluri și sensibilitate, adevărat barometru al modului în care poporul a sublimat atât nevoia sa de estetic, cât și comunicarea simbolică, în obiecte menite a spori frumosul oferit de natură și/sau a-l capta în plăsmuiri cu profundă semnificație pentru cotidian. Dacă ar fi să punem sub semnul unui singur cuvânt ceea ce ne dezvăluie bogatul conținut al acestei lucrări și, în cele din urmă, mesajul ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
naturii se îmbină perfect cu creațiile umane, de-a lungul unei istorii ce însumează milenii. Răspândite pe o suprafață imensă, orașele Chinei au particularități diferite, în funcție de regiunile din care fac parte. Capitala Beijing în nord, centrul economic Shanghai în est, frumosul oraș Lhasa, cu accentuat specific tibetan în vest, orașul primăverii veșnice Kunming în sud, împreună cu multe alte centre urbane frumoase și prospere sunt importante repere pe teritoriul Chinei. Până acum, peste 300 de orașe chinezești au câștigat titlul de centre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și care și-au păstrat până astăzi înfățișarea originală, au cu siguranță un farmec deosebit. Zhouzhuang Zhouzhuang este situat în provincia Jiangsu, la 38 km de Suzhou. Într-un articol semnat de cunoscutul pictor chinez Wu Guanzhong, acest exeget al frumosului spunea că Muntele Huangshan cuprinde toată grandoarea munților din țară, iar Zhouzhuang toată splendoarea "Ținutului apelor" din China. Presa străină apreciază Zhouzhuang ca cel mai reprezentativ orășel al "Ținutului apelor din China". În împrejurimile orașului se află lacurile Denghu, Baiyan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
gravate cu desene cu pești. Borcanele pentru apă au mâner și un capac la fel ca o farfurie, sunt realizate cu o tehnologie foarte simplă și se vând la prețuri foarte mici, cu toate acestea sunt o formulă care reflectă frumosul în accepțiunea populară largă. Peștele a reprezentat, întotdeauna, un motiv pentru decorațiuni. În limba chineză, cuvântul este omonim cu "belșug", astfel că pentru chinezi, peștele are implicit sensul de belșug, copii mulți și continuarea spiței. Vasele din porțelan verde pal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pipăi și să urlu: ai fost!, moașă-sa pe gheață, cumva trebuie să mă ierți, să mă strângi în brațe și să-mi zici noi, măcar pentru ca lumea să ofteze să aplaude și să strige bis mai vrem, vai ce frumos, măcar pentru fratele nostru mai mare, Filip, pentru tristețea care trebuie să-l fi cuprins la moartea lui Kita, câinele ăla pe care noi n-am apucat să-l mângâiem niciodată, care nu înseamnă pentru noi nimic altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cînd nu erau clienți În magazin, iar el se plimba pe coridoare Înarmat cu un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În ială și ridicam capul din prosop, bietele animale Înfricoșate Își luau zborul ca niște păsări zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă care sare plutind grațios peste E decît om și că aș prefera de o mie de ori să am picioare lungi decît bărbie. Piciorul mi s-a vindecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bucătărie, de pildă? — Da, ai avut iarăși dreptate. Există, ca În orice apartament modern, o intrare a furnizorilor. — Închide-o și pe-aceea, te rog! Rowe se Întoarse lîngă Anna și spuse cu blîndețe În glas: — Apartamentul ăsta, atît de frumos mobilat, are totuși un defect: broasca ușii de la bucătărie e spartă. Dar nu face nimic, adăugă el, apucînd-o din nou de mînă pe Anna Hilfe. Imaginația noastră exagerează lucrurile. Doar nu ne aflăm la Viena, ci la Londra! Avem În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
eu i-am dat voie. Nu te mai scuza, Johns. Știu, ești foarte devotat și eu apreciez devotamentul. Și doctorul Forester Își scoase Încetișor de pe lungile și frumoasele-i degete mănușile pe care le purtase În mașină. — Îmi amintesc ce frumos te-ai purtat după sinuciderea lui Conway, urmă el. Nu uit niciodată devotamentul unui prieten. I-ai povestit lui Digby despre sinuciderea lui Conway? — Nu i-am spus nimic, se apără Johns. Ar trebui să știe, Johns! E un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să fie mai distractiv, dar te costă mai mult. Dar îți spun de la-nceput că eu lucrez mai natur, fără obiecte. Asta nu... - Cară-te! - Bulangiule! - Hai să-ți ghicesc, stai așa, stai așa să-ți spună baba... stai așa, frumosule, că ești de-al nostru, stai așa... uită-te la baba, mânca-ți-aș ochii tăi verzi... - Căprui, chioaro! Lasă-mă! - Ești frumos, dar ești și ciudos... Ești inimă bună, da’ gura-i spurcată... ești la o răscruce și drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o cărare care se-nfundă, se-arată-n drumu’ tău dușmani și pretini, îți vin vorbe rele și farmece... unu’ de roșu are ciudă pe tine... unu’ de negru are ochiu’ rău... hai să-ți ghicesc ce-o să-ți cadă la așternut, frumosule... hai să dea baba-n cărți, să-ntoarcă norocu’... hai să-ți ghicesc, să-ți dau cu ghiocu’, să-ți spună baba ce ai... - Am pe dracu’! Ba am mai mulți, o cireadă... Vrei? Îi dau ieftin! - E cineva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dea baba-n cărți, să-ntoarcă norocu’... hai să-ți ghicesc, să-ți dau cu ghiocu’, să-ți spună baba ce ai... - Am pe dracu’! Ba am mai mulți, o cireadă... Vrei? Îi dau ieftin! - E cineva la inima ta, frumosule... o codană de verde, dar mai e și una de roșu care-ți poartă ciudă, ți s-arată drum, da’ îs farmece pe capu’ tău, ți-au legat cununiile... pune-un ban în mână la baba, nu te zgârci... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și fanteziile ei nu ar fi intrat niciodată În criză. Ar fi fost, În acele clipe, o mamă fericită de familie, care poate ar fi așteptat un al doilea copil, așezată În fața peretelui de sticlă ce dădea spre vulcan, În frumosul și primitorul salon de la hacienda ei. CÎt timp trecuse? Opt ani, nu mai mult, dar adesea i se părea că fuseseră o mie, atît de plină Îi era mintea de amintiri minunate. Opt ani de amărăciune și nenorociri, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de hârtie. Infirmiera asta din tura de zi era genul de călugăriță care purta o versiune albă a rasei ei călugărești și-i povestise avocatului totul despre mine. Era sora Katherine. Îi zisese că-s nostimă și inteligentă, și ce frumos ar fi dacă noi doi ne-am întâlni și îndrăgosti nebunește. Astea erau cuvintele ei. Mă privea peste niște ochelari cu rame de fier, cu lentile lungi și pătrățoase, așa cum arată lamelele de microscop. Vinișoare sparte îi înroșeau vârful nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ocazie rară, care trebuie prețuită ca atare." Nici nu-și putea da seama dacă își bate joc de el ori pur și simplu vrea să fie politicoasă, gazdă bună. A întors privirea către K.F., a zîmbit cît a putut de frumos, obligînd-o să-i răspundă. Nu se schimbase, într-adevăr, deloc. Ba parcă era și mai frumoasă. Al dracului de frumoasă, încît nu pricepuse niciodată de ce Pangratty ăla ținea atît de mult la prăpădita de domnișoară, odihnească-se în pace; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Încă lumină, deși soarele stătea să apună. Doar domnul Brener putea să‑l vadă de pe locul său, ca un tron, și poate‑i trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu‑i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci când se prăvale de pe un butuc. Îngândurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nici un efort să ascundă admirația pe care o încerca atunci când o privea. Se formă în jurul lor un cerc gălăgios de colegi. Bărbatul își apropie gura de urechea ei, pentru a se face auzit. Vechile obiceiuri nu s-au pierdut. Ce frumos! Întoarseră capul simultan. În fața lor, Rosti Seneg zâmbea malițios. Își aruncă privirea răutăcioasă în ochii negri ai femeii, cu nerușinate înțelesuri. Șocată și rănită, Luana nu ripostă. Marc se retrase cu discreție, lăsând-o să facă față singură săgeților otrăvitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa cum nu mai simțise de foarte mult timp. Ștefan stârnise interesul ca de fiecare dată. Într-o ținută de o eleganță impecabilă, cu chipul luminat de o maturitate inteligentă, era mai încântător ca niciodată. Luana uitase cât putea fi de frumos. Ochii lui negri o priveau aiuriți, cu o dragoste fără margini, așa cum aveau s-o privească toată viața, pentru că ea reprezenta cel mai reușit exemplar feminin, unicul suflet și unica simțire în stare să-l facă cel mai fericit om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin noapte: fugea. El n-a Întors capul. știa că Înaintea lui e o dărâmătură de zid, numai bun să ascundă o pereche ghemuită. Iar lângă zid trebuia să fie o fată, Întotdeauna aceeași fată. Salut, a zis fata. Salut, frumosule. Nu era nici Înaltă, nici scundă, avea aceeași Înălțime ca Johan, umeri zvelți și șolduri pline și nu-și ascundea fața cu un strat gros de pudră, cum făceau celelalte. De mult nu te-am mai văzut, a zis ea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
3... și Pinochio plânge pe spate, culcat în cămăruța noastră de o persoană, e mai intim, spune proprietara, prietena voastră unde e? a plecat cu câinele la București, are examen la facultate și trebuie să învețe, ea îmi zâmbește, ce frumos că ați rămas singuri, și eu înțeleg și ridic din colțurile gurii. Păianjenul Pinochio nu mă mai sună acum și nu îmi mai dă mesaje, o să facem un copil, le-a spus el Turiștilor, hai să facem un copil, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și toate gândurile bune îmi inundau sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de mulțumire către
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Scoate apa din urechi, Că ți-oi da parale vechi. Și ți-oi spăla cofele Și ți-oi bate dobele!” După aceea, aruncam pietrele în apă și ne scăldam, cufundându-ne împreună în undele limpezi ca cristalul ale Ozanei ,,celei frumos curgătoare”. Când am ieșit la suprafață, Nică, nicăieri. Am început să strig disperat: Nică, Nică! Unde ești? N-am primit însă nici un răspuns. Doar glasul duios al mamei m-a întrebat ce vis am visat de țip așa. Trist, i-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zilei?! Am început astfel să mă plimb pe lângă misterioasa baltă, să-i privesc apele purpurii. Fiorul amurgului îmi pătrundea parcă până la inimă, trezindu-mi un simțământ de teamă, dar și de admirație față de acel ținut zămislit de natură. Și ce frumos erau îmbinate acele lumini, acele culori! De o parte, frunzișul cenușiu ascundea profunzimi misterioase, de pe altă parte rumeneala asfințitului se scălda pentru o ultimă dată în apele lacului. Amurgul adusese cu el unde răcoroase. Pesemne nu numai eu simții acest
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]