1,457 matches
-
nu mai este șef de gospodérie și asta Îl fécu sé-și lase capul pe perné și sé Închidé ochii. - Masă, pe la cît m-am culcat eu asaré? - Oh, pe la cît te-ai culcat tu asaré! Tu asaré ai fost tare frumușel! Mai bine nici nu m-ai Întreba. La cît s-o culcat el asaré? Viné și ménîncé, lasé tu asaré. Asaré știu eu la cît te-ai culcat. Tare bine știu... Mașa-Marusea cotrobéia prin verandé și fiecare replicé a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mîini și se enerveazé pe toți. - Ia terminați! Terminați! Cine v-a zis sé strigați? Nu strigé nimeni! Cine-a strigat „Ură!”?! Numai eu strig „Ură!”! CÎnd o sé mé auziți pe mine cé strig, atunci sé strigați! Ia aliniați-vé frumușel! Alinierea! Fiecare la clasa lui! Baloanele, florile, tot ce trebuie cé pornim! Pe care-l aud cé mai strigé, Îl plesnesc! Am sé vé spun eu cînd sé strigați! CÎnd mé auziți pe mine cé strig, atunci sé strigați! Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatec asupra acelei copile ce-i disprețuia amorul, apoi ieși iute, trântind ușa după sine. - Ce frumușel e călăgărul cela, șopti contesa zâmbind. Și ce mucalit bătrân... Pare un paiazzo într-o rolă de intrigant. Ce nobile trăsturi are tânărul... pare un demon... frumos, serios, nepăsători. Tot îi trebuie lui Francesco un model pentru demonul lui în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
icoane... pare că părul ei e o spumă aurită, și fața ei se poliește într-un mod ciudat... Dar nu-mi dă cât lumea pace... mereu mă gâtuie... mă sărută și zice c-o iubesc, - ba pe dracul... Altfel e frumușică ea, nu-i vorbă; ba-i chiar frumoasă, să spun dreptul. Bărbia se rotunzește ca un măr galbăn, gurița câteodată parecă-i o cireașă... și ochii... Ah, ochii!... De nu i-ar apropia de-ai mei... îmi gâdilă genele și mă-nfioară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Onufrei, numărând metaniile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatic asupra acelei copile ce-i disprețuia amorul, apoi ieși trântind ușa după sine. - Ce frumușel e călugărul cela, șopti contesa zâmbind. Și ce mucalit bătrân... Pare un paiazzo într-o rolă de intrigant. Ce nobile trăsături are tânărul... pare un demon... frumos, nepăsător. Tot îi trebuie lui Francesco un model pentru demonul lui în "Căderea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatec [sălbatic] asupra acelei copile ce-i disprețuia amorul; apoi ieși iute, trântind ușa după sine. - Ce frumușel e călugărul cela, șopti contesa zâmbind. Și ce mucalit bătrân... Pare un paiazzo într-o rolă de intrigant. Ce nobile trăsături are tânărul... pare un demon... frumos, serios, nepăsători. Tot îi trebuie lui Francesco un model pentru demonul lui în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mare te-ai făcut... Uite! și barbă și mustăți... Da tare ești galben, vere, pare c-ai fi îndrăgit? - Nu știi tu, zisei eu, uitîndu-mă în ochii ei inocenți și lucitori, nu poți ști tu ce am suferit. Dar ce frumușică era verișoara mea. Fața albă și obrazii roșii, părul castaniu și des, făcut în două cozi întrunite pe spate, neted și cu cărare pin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
al unei trăsuri, apoi iar nimic. Treci pe o ulița strâmtă... Dintr-o căscioară mică licurește lumina prin geamurile acoperite c-o perdea roșie... Lumina pare în fundul odăii. Intri-năuntru... o femeie îți iese-nainte și te stringe-n brațe.... E frumușică și buzele-i sunt roși *. Curând e pe deplin dizbrăcată și marginea patului îi servește drept culcuș de nuntă. ["Față cu aceste ființe*... "] 2291 Față cu aceste ființe * mai mult decât degradate se-nțelege că descrierea tace, fiindcă nu va
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
copilă", gândi Angelo. Dar a definit foarte bine iubirea noastră... E ca și când aș fi însurat de mult cu ea, ca și când amorul înfocat ar fi trecut și n-ar fi rămas în mine decât o nespusă, o prietenoasă tandreță... Și ce frumușică e... Aș putea-o privi zile întregi, aș putea vorbi zile întregi, dar ca un bătrân c-o copilă de 18 ani... Sunt bătrân, sunt foarte bătrân ", zise el suspinând. Doctorul de Lys s-apropie de el... El își luă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cezara, zise ea c-o copilărească veselie... El se uită îndărătul scaunului... Cezara păstrase încă espresia de nespusă gingășie, complezență și bunătate care și-o compusese lângă oglindă... - O, Lilla! Copilul meu! vino-ncoaci la mama ta să te sărute... Ce frumușică ești... ești un înger... un boboc de roză... cum să te numesc numai... spune-mi cum ai dormit... - Ah! n-am putut dormi... Nu mi-a putut ieși din minte... ști tu cine... nu! nu spun numele... - A... A... An
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asară de ghicit, de-și sfarmă capul cu ele... Tu nu știi puterea ta, tu guriță de roză ce ești! sau ești șirată, te faci că nu știi! Elli râse cu glăsciorul ei de argint... - O, eu știu că sânt frumușică, zise ea înecată de plăcere, știu că plac... dar zău, ți-o jur, Cezara... nu știu că el mă poate iubi... Ochirea lui era așa de rece pentru mine... pe când eu... eu aș fi murit ca să-l sărut o dată... - Mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cu un vițel. Dar are colți ca ai lupului. Și poate să ia și înfățișare de om. Mie mi s-a arătat la început ca un om oarecare. - Cum arăta? - Așa, cam ca Iscru. Era un băiat tânăr, delicat și frumușel. - Cu ochii negri? - Mai degrabă verzi. Pe urmă am stat puțin de vorbă. Zicea că se duce la Târgoviște la un neam de-al lui. Și nu știu cum a făcut, că a apărut capul înfiorător, de vițel roșu. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
armele, băieți, apoi s-a ridicat el însuși și-a dus mâna la sabie. Era în fața mea, cu spatele către mine, și-odată s-a prăbușit și nu știam cum să-l sprijin și ce are, până l-am așezat frumușel lângă căruță și-atunci am văzut că avea o lance înfiptă în piept. Din colțul gurii i se scurgea sânge înspumat. S-a uitat în ochii mei, ia inelul, a spus, și du-te la Snagov la icoana lui Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
unde se simțea cel mai confortabil, nu atât că nu era mare lucru de făcut, dar și pentru că avea doi veri cu unul și doi ani mai mari, ceea ce contează mult într-o curte de școală. În afară de asta, era și frumușică și îmbrăcată, că îi aduceau ai ei haine bune, cum nu mai avea nimeni. La ei în bloc toată lumea știa că părinții Giuliei sunt în Italia și-o s-o ia și pe ea. Și-ntr-adevăr, o luau verile, care erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o geantă burduhănoasă din vinilin adică piele ecologică, pe înțelesul tuturor generațiilor pe care o strecură strategic în spatele tomberoanelor încă pline. Ostenit, mai trase o dușcă zdravănă din "Romulus" și umplu o căldare cu apă, căldare pe care o deșertă frumușel în bidoanele cu insecticid lipsă. Închise încetișor ușa de la micul depozit și, în cel mult un sfert de oră, aproape că isprăvi cu vodca, păstrându-și o ultimă înghițitură după ce va fi mâncat. Rumen de acum în obraji, se așeză
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
desfiletăm, operațiune al dracului de migăloasă, cu atât mai mult cu cât trebuia executată tot cu ajutorul sforilor. Alte mijloace nu aveam la îndemână. Aproape de miezul nopții, am reușit să le răsturnăm în așa fel încât toată otrava să se scurgă frumușel în canal. De fapt nu toată otrava. Căci aici era tot șpilul. Substanța pe care aveau să o găsească domnii de la firma de dezinsecție, dimineață, trebuia să aibă același miros cu care erau obișnuiți, dar concentrația trebuia să fie minimală
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-ului aveau fundul mâncat de rugină și, deși erau numărate la fiecare inventar, nu erau câtuși de puțin utilizabile. După ce umplu bidoanele, Petrică le mirosi pe fiecare în parte. O făcu temeinic și părea destul de mulțumit. Abia după ce le duse frumușel în cămăruța ce slujea drept depozit, își aminti suduind și de cele două sticle de insecticid dosite în spate, după tomberoane. Chiar mă temusem că își va aduce aminte de ele și că le va folosi într-o acțiune disperată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vizor șade și cu urechea pîlnie. O bășină nu mai poți să tragi că, gata, să și repede ele s-o miroasă, 'le muma-n cur!" Musafirul îi ascultă îndemnul și se opri în sufragerie, nu înainte de a se descălța frumușel pe hol. Gest nu tocmai inspirat, fiindcă imediat camera se umplu de un parfum greu respirabil. "Nu trebuia să te descalți, dom'ne. Nevastă-mea mâine face curat", spuse distrat nea Vasile. Abia atunci îl văzu mai bine Virgil pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aia metalică, dă fișet. Am io un dulap, știți..." "Înțeleg. Și ușa aia a sărit la bătaie, nenorocita!" Doctorul oftă: Am albit ascultând basme din astea, stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe neașteptate. Încercă să-și dreagă glasul și lansă un timid: Sunteți capabili să scriți tot soiu' dă bilețele și să le trimiteți peste tot, nu? Asta-i o ordinărie și nu să face, frate, niciodată". "AȘTEPTĂM SĂ-ȚI DAI FRUMUȘEL DEMISIA. ALTMINTERI, CHIAR O CĂ O SĂ TE TERMINĂM." Schimbă tactica, adoptând un ton plângăcios: Ce-aveți, nenicuță, cu mine? Ce v-a cășunat așa pă mine? Nu vreți să cădem cumva la pace? Zice-ți-i lu' băiatu' care-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
târziu pentru parteneri. Va trebui să mă descarc singur... - Și cum faci? - Apelez la mână. Cum altfel? În stadiul ăsta, sunt scos din circulație. Gândul mă făcea să mă cutremur. - Sunt infectat, total infectat. Mă gândesc mult la băieții aceia frumușei din Paris. Dacă iau boala, adeseori se duc acasă la mama ca să aibă grijă de ei. Bătrâna mea, Însă, e o epavă. Ultima dată când am văzut‑o, am Întrebat‑o: „Mă recunoști?” și mi‑a răspuns: „Desigur. Ești ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe lângă casă nu prea era de găsit, iar cum se lăsa seara, dispărea complet. Tatăl său, de la un timp, îngrijorat de disparițiile copilului în fapt de seară, l-a urmărit de la distanță. A ieșit Costică din sat, o ia frumușel pe Cea Parte, apoi prin Valea Mică și intră în pădurea statului, tat-su cât colea după el. Și așa a descoperit unde dormea fiul său peste noapte. Își făcuse un culcuș cu fân sub o pornitură de mal unde
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
țepile uscate rămase după cosire. Acolo a dormit Costică Tănase somn adânc și liniștit, iar cum noaptea fusese geroasă de al- binelea, era acoperit de vreo doi centimetri de brumă. Credeți c-a pățit ceva? Ei, aș! S-a ridicat frumușel și bătut la poartă ca să i se mai dea o cană de vin, așa ca la prima oră a dimineții. După ce mai îmbătrânise și el, cred că de acum avea vreo cincizeci de ani, descoperise o metodă eficace de a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un bloc din Războieni sunt obligați de administratorul de la asociația de locatari să plătească lunar o “taxă de lift” de 10 RON, pentru fiecare câine pe care-l dețin. Rezolvarea mea e simplă ca oul lui Columb, eu aș urca frumușel cu liftul iar câinelui i-aș da comanda „Marș pe scări”. Așa, doar de-al naibii să crape administratorul blocului. Întotdeauna am urmărit cu interes ce se mai întâmplă în sectorul bisericesc fiindcă la creșterea îngrijorătoare a numărului de popi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Semn că-l știe pe de rost. Fidelitate Soț fidel e, bunăoară, Cu mașină și cu vilă, E-nsurat a cincea oară, Dar amanta i-e stabilă. Amor tardiv La o sută ani Mitică Și-ar dori numai atât, O femeie frumușică Să-i mai țină de urât. Temere Deși le cred victorioase, Cu dânsele nu mă prea iau, Mă tem de fetele frumoase, Că nu se știe-n cap ce au. Scop în sine Iubind femeia cu temei, Noi toți bărbații
GRIGORE DR?GAN by GRIGORE DR?GAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83932_a_85257]