1,444 matches
-
armele, băieți, apoi s-a ridicat el însuși și-a dus mâna la sabie. Era în fața mea, cu spatele către mine, și-odată s-a prăbușit și nu știam cum să-l sprijin și ce are, până l-am așezat frumușel lângă căruță și-atunci am văzut că avea o lance înfiptă în piept. Din colțul gurii i se scurgea sânge înspumat. S-a uitat în ochii mei, ia inelul, a spus, și du-te la Snagov la icoana lui Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
unde se simțea cel mai confortabil, nu atât că nu era mare lucru de făcut, dar și pentru că avea doi veri cu unul și doi ani mai mari, ceea ce contează mult într-o curte de școală. În afară de asta, era și frumușică și îmbrăcată, că îi aduceau ai ei haine bune, cum nu mai avea nimeni. La ei în bloc toată lumea știa că părinții Giuliei sunt în Italia și-o s-o ia și pe ea. Și-ntr-adevăr, o luau verile, care erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Cu timpul poate îl vei găsi Răspunsul pentru întrebarea Sunt eu făcută de-a iubi? Asăvoaei Corina, clasa. a VIII-a Școala Gimnazială. Ciortești, locația Șerbești Iași profesor coordonator Parasca Mihaela Surioara mea, Sara Am o surioară mică, Gingașă și frumușică Are ochișorii-albaștri Parcă e cerul cu aștrii Obrăjorii roșiori Îi sărut de mii de ori. Și năsucul mititel Parcă e un năsturel, Iar gurița ei micuță N-are dinți, numai limbuță. Perișoru-i castaniu E scurt și zgribulit. Cu mânuțele ei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Stau pe pragul casei mele Și adesea eu privesc Și cu ochii plini de lacrimi Tot la tine mă gândesc. Când anii se vor stinge Ca valurile mării Amintirile acestea Nu le voi da uitării. Mama mea Mama mea e frumușică Și-i mai zic și păpușică E-o ființă minunată Ce nu poate fi comparată. Ea are grijă de noi toți Și face ceea ce nu poți. Când toți o neglijează Nu spune c-o deranjează. Vrea ca toți să fie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este sfânt. Acasă la bunica, Și florile zâmbesc. Acasă la bunica, Piticii poposesc. Și zânele și zmeii, Acolo se-ntâlnesc. Acolo personaje Cu patimă vorbesc. Primăvara Primăvara cea voioasă A venit prietenoasă, Cu un car de floricele Ce sunt tare frumușele. Cu un stol de fluturași, Cu alai de toporași Primăvara-i muncitoare Dar și plină de culoare. A adus încetișor Printr-un simplu zborișor, Vestitori ai primăverii Oamenii mândrii ai țării. Viorea și ghiocel Sunt micuță și suavă De ce-s
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iulia Alba profesor coordonator Crișan Mirona-Olivia Anotimpurile Stau afară și gândesc Câte anotimpuri trudesc Primăvara, toamna sunt binevenite Iarna și vara sunt potrivite. Primăvara are flori Toamna pășim pe un covor Iarna totul este alb Vara este cald. Totul este frumușel Când culegem ghiocei Când este rece-afară Aranjăm pomul de iarnă. Când călcăm pe-un covoraș Parcă vedem un toporaș Când în cireș ne urcăm Multe fructe noi mâncăm. Primăvara A ieșit un ghiocel Mic, firav și frumușel Și ne spune
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cald. Totul este frumușel Când culegem ghiocei Când este rece-afară Aranjăm pomul de iarnă. Când călcăm pe-un covoraș Parcă vedem un toporaș Când în cireș ne urcăm Multe fructe noi mâncăm. Primăvara A ieșit un ghiocel Mic, firav și frumușel Și ne spune tuturor „Hai afară, fraților!” Câmpiile-au înflorit Pomișorul am sădit Și toți mieii bucuroși Behăie pe câmp voioși. Toată lumea a ieșit Și o horă au pornit Toți copiii bucuroși Nu mai stau în casă somnoroși. Vara E
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Că și voi sunteți al greu. Doamne , tu, dă-mi sănătate, Să le pot face pe toate, De ziua mea vă scriu așa: Asta este viața mea! Șoapte de amor Îți șoptesc încetișor Șoapte fine de amor Ești o fată frumușică, Dar și foarte iestețică. Iar inima ta ușoară La mine-n gând zboară Iar sufletul tău de durere Îți plânge în tăcere. De durere inima-ți vibrează, Căci și sufletul îți oftează, Dar să știi că foarte tare Eu ți-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încerc și eu, poate că eu o să reușesc, numai să nu mă chinui să fac suprapresiune-n țeavă, ajunge dacă beau cât pot de mult, ținându-mă de nas, i-am zis că e-n regulă, și m-am așezat frumușel la țeavă, ținându-mă cu o mână de nas, iar cu cealaltă dirijând jetul de apă în gură, apoi am început să-nghit la apă, era destul de rece, dar, pe măsură ce mi se-mpuțina aerul în piept, o simțeam tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nume Feri, am voie și sus, pe excavator, a întrebat. Muncitorul pe nume Feri a ridicat din umeri, bine, dacă treaba merge cum trebuie, din partea mea poți să urci în excavator, să-l și pornești, dar acu’ ia și împarte frumușel sapele, trebuie să înceapă munca, nu-ți fie teamă, directorul școlii știe, și-a dat acordul ca în fiecare după-masă ăștia să lucreze aici, toți sunt de la școala doișpe, nu?, spune-le că atâta timp cât lucrează aici, nu trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unul de celălalt, iar când ne aliniaserăm cu toții, muncitorul pe nume Traian i-a dat și lui Prodan o sapă, așa, a spus, tu nu trebe să muncești, doar să le arăți celorlalți cum se folosește unealta, ia înfige-o frumușel în pământ. La început, Prodan n-a vrut, mi-am dat seama de asta după felul în care a apucat-o, părea că mai degrabă ar fi vrut să se năpustească asupra muncitorilor, însă până la urmă a început, totuși, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din mână a lehamite, mare scofală, să câștigi jucând cu un nevăzător, eu trebuia să ghicesc după sunet cât am aruncat cu zarurile, taică-tu a trișat cât a vrut, asta o știi și tu foarte bine, așa că dă-mi frumușel instrumentul înapoi, a spus, făcând un pas spre bancă, dar atunci Prodan l-a împuns cu bastonul în burtă, aveți grijă să nu vă împiedicați, că o să dați pe spate și o să vă loviți la cap și pe urmă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
luat de lângă mormanul de frânghii o stinghie, și a așezat-o pe jos, în mijlocul ei se vedea o pată maronie aidoma unei mâini cu degetele răsfirate, iar Romulus mi-a spus să mă pun în genunchi și să-mi așez frumușel mâna dreaptă pe scândură, iar când mi-am pus-o, atunci brusc mi-am dat seama de ce-o să urmeze, fiindcă văzusem așa ceva odată, într-un film cu partizani, și aș fi vrut să-mi retrag mâna, dar deja era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce-are, orbul găinilor, nu vede că magazinul e închis, adică nu-i închis, dar nu se mai dă drumul la nimeni, că s-a terminat marfa, să zică mulțam dacă ajunge la ăia de-s înăuntru, să se ducă frumușel toată lumea acasă, mâine or să se dea din nou fructe exotice, iar dacă nu mâine, atunci cel târziu săptămâna viitoare, și să vină dimneața devreme, dar asta se știe oricum. Au început să strige cu toții, în același timp, mulțimea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-ar trebui să merg cu el, și-ar fi mai bine s-o șterg acasă, însă în același timp eram și destul de curios, Csákány n-avea obiceiul să cheme pe nimeni la el acasă, așa că am continuat să merg frumușel în urma lui. Când am ajuns, Csákány a sărit cu ușurință în șanț, deși era adânc de vreo doi metri jumate, am vrut să sar și eu, dar Csákány mi-a spus s-o iau mai bine pe trepte, cât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi mai bat capul cu proba la alergări, o să mă ducă el, o să ajungem la școală înaintea prăpădiților ălora și să n-aștept să-mi repete invitația, să urc imediat în mașină, așa că atunci am urcat și m-am așezat frumușel pe scaunul de meșină, punând cele două sticle de bere la picioare, pe covorașul de cauciuc, apoi am început să-mi frec palmele pentru ca, în sfârșit, să mi le încălzesc. Bunicul a trântit portiera, a băgat gaz, pornind mașina, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
târziu pentru parteneri. Va trebui să mă descarc singur... - Și cum faci? - Apelez la mână. Cum altfel? În stadiul ăsta, sunt scos din circulație. Gândul mă făcea să mă cutremur. - Sunt infectat, total infectat. Mă gândesc mult la băieții aceia frumușei din Paris. Dacă iau boala, adeseori se duc acasă la mama ca să aibă grijă de ei. Bătrâna mea, Însă, e o epavă. Ultima dată când am văzut‑o, am Întrebat‑o: „Mă recunoști?” și mi‑a răspuns: „Desigur. Ești ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a făcut și două, poftim! Un sticlete - același? altul? - vine ca săgeata dinspre zăvoi, se învârte pe lângă ceas, coboară la nisip. Ciugulește precis, cu atenție neștirbită, firimiturile de napolitană. Burtică galbenă, gât stacojiu, aripi albăstrii, da’ știi mata că ești frumușel? Domnul Popa gândește deseori cu glas tare. Dinspre Tei vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu mai e. Oricum, ce păzea el acolo? A început să ningă. Ninge peste găinile, șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau miresme. Știți prea bine cum e. Ce mare lucru? Jos în stradă un băiat și sora lui, așa cel puțin și-a închipuit ea, că era sora lui, cerșeau printre mașini. Băiatul era frumușel, un profil arămiu de amforă grecească. Și dintr-o dată băiatul a întors capul și de la fereastra ei, răsfățata prizonieră a văzut că cealaltă jumătate a feței copilului fusese strivită, ochiul se scursese, fruntea se teșise. Cu jumătatea frumoasă a feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chiar semistatuile, cum e cazul lui. Poate că nu e chiar viață, ci semiviață. Pe de altă parte, dacă ar fi o statuie bosse ronde poate că ar prinde viață în întregime? S-ar putea mișca, ar putea-o lua frumușel la pas pe străzile orașului, să-și cunoască și el mediul ceva mai bine? Și cu delfinul ce s-ar întâmpla, în cazul acela? Mai bine așa, cu semiviață, din semiprofil. Și-apoi mâine dimineață o să poată închide ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce avea Resi în geamantan? — Operele dumitale complete? — Știați și despre asta? Când te gândești că și-au dat atâta osteneală... să-i dea asemenea recuzite! Cum au știut unde să caute manuscrisele? — Nu se aflau la Berlin. Erau puse frumușel la păstrare la Moscova, a zis Wirtanen. — Cum au ajuns acolo? m-am mirat eu. — Au fost principala probă în procesul lui Stepan Bodovskov, mi-a zis el. — Cine? — Stepan Bodovskov a fost caporal, interpret. A venit cu primele trupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe casa scărilor, în jos pe spirala ademenitoare până la locul unde moartea era sigură. — Eu nu sunt destinul tău și nici Satana! i-am zis. Uită-te la tine! Ai venit să ucizi răul cu mâinile goale și acum pleci frumușel la fel de glorios ca un individ lovit în coaste de-un autocar Greyhound! Și asta-i toată gloria pe care o meriți! am adăugat. Asta-i tot ce merită un om care se războiește cu răul în stare pură. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pur și simplu n-are stofă. De fapt, dacă te gândești la el, e păcat că Philip a murit. Știa să-l ia pe Philip foarte bine; dacă ar fi mers așa câțiva ani, și-ar fi făcut o listă frumușică de spectacole la care a contribuit. Acum e într-o postură destul de delicată și sunt sigură că știe asta - mi se pare că Ben e un tip care știe bine ce vrea. Indiferent de cine preia producția, persoana respectivă probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pare că e destul de bun, în ciuda tuturor idioțeniilor cu care i-au umplut tărtăcuța. S-a gândit că am putea să punem un mobil să coboare chiar prin tavan. Poate îl iau cu mine când vin. După care îl expediem frumușel și noi mergem undeva la masă, ce zici? Am stabilit o întâlnire pentru săptămâna următoare și am închis, rânjind. Nu mai vorbisem cu Duggie de așa de mult timp încât felul lui aparte de a vorbi, în loc să mă enerveze, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Amestecând, Întrebă: Cum a fost căpitanul-doctor? El scoase două pahare și turnă vin În amândouă. Se sprijini de poliță, Îi dădu ei unul, sorbi și răspunse: — Foarte tânără și foarte agitată. Văzând că Paola continua să amestece, adăugă: — Și foarte frumușică. Auzindu-l, ea sorbi din paharul pe care-l ținea Într-o mână și se uită la el. — Agitată din ce cauză? Mai luă o gură de vin, ridică paharul la lumină și spuse: — Nu-i la fel de bun ca acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]