34,387 matches
-
în secțiunea a opta a poemului). Or, libația vrăjitoreasca dezlănțuie dânsul macabru al unor entități ale râului, ce se năpustesc spre Mihnea, una mai expresiva decât altă. Este a doua secvență de capodoperă: "Toți morții din mormânturi,/ Cu ghearele-ncleștate,/ Că frunzele uscate/ Ce zbor când sufla vânturi,/ Spre Mihnea alerga;// Iar vârcolacii serii,/ Ce chiar din luna pișca,/ Când frunzele se mișcă/ În timpul primăverii/ Țipând, acum zbura// Șoimanele ce urlă/ Că vijelii turbate,/ Coloase deșirate/ Cu forma că o turla,/ Din
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
năpustesc spre Mihnea, una mai expresiva decât altă. Este a doua secvență de capodoperă: "Toți morții din mormânturi,/ Cu ghearele-ncleștate,/ Că frunzele uscate/ Ce zbor când sufla vânturi,/ Spre Mihnea alerga;// Iar vârcolacii serii,/ Ce chiar din luna pișca,/ Când frunzele se mișcă/ În timpul primăverii/ Țipând, acum zbura// Șoimanele ce urlă/ Că vijelii turbate,/ Coloase deșirate/ Cu forma că o turla,/ Din munți în vai calcă." Poetul recurge, după morții în mișcare din tradiția universală, la chipuri de teroare din imaginarul
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede iară încalecă,/ Fuge mai
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
folosește la cauză ca frecția la piciorul de salcîm" ("Academia Cațavencu", 39, 1997, 12). Lărgind puțin discuția, construcțiile de mai sus ar putea fi plasate în contextul locuțiunilor și al expresiilor populare mai vechi care prezintă acțiuni inutile ("a tăia frunză la cîini", "a umbla după cai verzi pe pereți"), sau în cel de parodiere a ineficienței politice și economice din timpul comunismului. Inventivitatea colocvială a produs în acea perioadă titulaturi fictive de instituții tipice - "Fabrica de împachetat fum", "Cooperativa Munca
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
picioare./ foșnetul trupului trece în cuvinte dă alarma" (Exilul și frica). Sau: " Toamna de acum. de sub pupile ies zeii/ și pleacă pleoapele noastre aripi fiindu-le/ pînă departe. e un spectacol de ochi/ lichefiați pe ferestrele zilei moare liliachiul/ din frunze mor locuitorii șoaptelor de/ iubire cu capul pe malul de estetică fovă.// Una cîte una ies ghearele aerului din plămîni/ lăsînd trupurile libere să leviteze/ trec dintr-o parte în alta ca baloane/ de piele strigă copiii: mamă și tată
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
cărților analizate îl constituie faptul că ele au apărut recent. Ștefan Caraman, Constantin Abăluță, Mariana Bojan, G. Călinescu, Christian Tămaș, Paul Goma, Dumitru Țepeneag, Bujor Nedelcovici, Herta Müller, Alexandru Papilian, L. M. Arcade, Mariana Șora, Lia Savu, Vintilă Horia, Victor Frunză, Mircea Zaciu, Jeni Acterian, George Tomaziu, Gabriel Țepelea, Nicolae Breban, Alexandru Vlad, Mihai Sin, Ion Simuț ș.a. sunt aduși rând pe rând în prim-plan, cu aceeași receptivitate. Caracterul eterogen al opțiunilor cronicarului literar este o dovadă de profesionalitate. Adevăratul
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
pe ce se petrece pe scenă". Inconfortul e mixat cu datele artei, așa cum o durere e potolită cu antinevralgice: "Burnițează pînă tîrziu noaptea. La 4 cu ea la Zambaccian. La 7 revenim spre Ioanid, ocolind prin Kiseleff. Au căzut toate frunzele, trotuarele par acoperite cu o goană de vulpi roșcate. Și frig. În Ioanid am stat pe banca din chioșcul muzicii. Cerul, văzut de-aici, e roz. Adelei i-a fost frig. La 9 ne-am despărțit. Mă dureau măselele. Am
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
îndatoririle noastre. Orbecăim într-o "piață de sacrificiu", plini de aplomb și de conștiința că ni se cuvine totul, obsedați de îndestularea imediată și de căpătuiala rapidă, fără să observăm că rolurile s-au inversat de mult. în copaci, printre frunzele încă fragede ale stejarilor din marginea drumului, atârnăm chiar noi. Noi, poporul suveran și gureș.
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
scrisoare aceste foarte frumoase versuri: "Închinare-aș și n-am cui,/ închinare-aș murgului,/ Dar mi-i murgul cam nebun/ Și de fugă numai bun./ Închina-voi ulmilor,/ Uriașii culmilor,/ Că sunt gata să-mi răspunză/ Cu freamăt voios de frunză:/ Ulmii că s-or clătina,/ Frunza că s-a scutura,/ Trupul că mi-a astupa". Toma Alimoș i-a impresionat nu numai pe V. Alecsandri și A. Russo, pe Ion Ghica, cel care o auzise cântată, ca și G. Ibrăileanu
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
-aș și n-am cui,/ închinare-aș murgului,/ Dar mi-i murgul cam nebun/ Și de fugă numai bun./ Închina-voi ulmilor,/ Uriașii culmilor,/ Că sunt gata să-mi răspunză/ Cu freamăt voios de frunză:/ Ulmii că s-or clătina,/ Frunza că s-a scutura,/ Trupul că mi-a astupa". Toma Alimoș i-a impresionat nu numai pe V. Alecsandri și A. Russo, pe Ion Ghica, cel care o auzise cântată, ca și G. Ibrăileanu, mai târziu (care face trimitere la
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
afirmați în perioada dintre 23 august 1944 și începutul anului 1948, cînd stăpînirea comunismului a ajuns la apogeu, scriitori marcați de o neîmplinire în grade variabile, din păcate insuficient cunoscuți de noile generații. Între ei se numără romancierii Mihai Villara ( Frunzele nu mai sînt aceleași), Theodor Cazaban (Parages), Alexandru Vona (Ferestrele zidite). Legăturile literare din tinerețe ale lui Pavel Chihaia îi includeau pe Vladimir Streinu, Mihai Crama, Șerban Cioculescu, cu ultimul declarîndu-se "întreaga viață prieteni nedespărțiți". Rămîne ca cercetătorii să reconstituie
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
văzusem niciodată. S-a așezat, nemișcată, în unul dintre fotoliile din salonul cel mare, vecin, cu o atitudine încordată și nostalgică, privește intens în noapte, prin ușa vitrată, deschisă spre grădină, unde un vânticel subit bate, face să danseze primele frunze moarte. Tulburare, vreo flacără, la Miclăușeni? O iau razna, pe cuvânt! Aceasta ar implica un secret pasional, un bărbat în viața asceticei Catrina, și, în materie de bărbat, aici nu există decât preceptorul lui Matei și Codru, vechilul... Mița Sturdza
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
lumină. 1 Octombrie În soarele strălucitor din această dimineață, încă mai surprinzătoare pe-afară decât noaptea, în casă, mi se pare neclintita pace și liniște de la Miclăușeni, și ireală prin această imuabilitate, splendoarea toamnei în parcul arzând auriu fără ca vreo frunză să se miște, fără cea mai ușoară adiere de vânt, fără ca vreo tresărire, cântec de pasăre, bâzâit de insectă să-i dea viață. Vrăjite sunt deci parcul și casa pentru ciclonul ce răstoarnă o lume: trece peste ele fără să
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
al proprietății, în grup - cu copiii și Spițui în față - la dispensarul gol în acel moment, la capelă și la mormintele familiei deasupra cărora stau de pază niște tei uriași din care se desprind și zboară învârtindu-se în aer, frunzele moarte; la grajdurile spațioase, dar goale acum. Toți caii ne-au fost rechiziționați, ne spune cu tristețe Catrina, bună călăreață. Mai puțin pasionată de echitație decât mama ei care avea același atașament pentru cai ca soțul ei și a călărit
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Am rămas puțini majoritatea/ se cară" a zis Serpente și-a/ sorbit îndelung dintr-o bere// "as fi cazul s-o tăiem și noi" a/ zis Boieru' și a lovit cu halba tăblia/ mesei.// începuse să plouă pe terasă cădeau/ Frunzele ca-n mijlocul toamnei// "am început să urăsc și/ praful de pe frunze" a zis Jean/ plini de draci ne-am ridicat de la masă.// "Ploaia asta poa' să țin-o/ săptămînă" a zis Serpente./ Dacă ține-o săptămînă/ mă car." (Ultimii
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
îndelung dintr-o bere// "as fi cazul s-o tăiem și noi" a/ zis Boieru' și a lovit cu halba tăblia/ mesei.// începuse să plouă pe terasă cădeau/ Frunzele ca-n mijlocul toamnei// "am început să urăsc și/ praful de pe frunze" a zis Jean/ plini de draci ne-am ridicat de la masă.// "Ploaia asta poa' să țin-o/ săptămînă" a zis Serpente./ Dacă ține-o săptămînă/ mă car." (Ultimii pionieri ai Estului) Lucrul de care fug ultimii pionieri este o devitalizare
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
preocupării pentru lucruri, în materialitatea lor sau semnificația lor ascunsă sub coajă: "Pe masa mea,/ Un semn cât o mică rană,/ O tăietură cât unghia." Materia este prezentă ori la nivelul lucrurilor mărunte, ori e vorba de vârtejul amețitor al frunzelor: "Cenușa furtunoaselor// imperii de frunze!", al lavei: "Pieptul fierbinte al pământului". Obsesia scrisului apoi, "poemul desfigurat" având "urme de masacru", cu "cerneala bușind pe gură", sunt imagini puternice, violente suprarealiste. Toate acestea fac emoția vie, dură, transformată în viziune constituindu
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
lor sau semnificația lor ascunsă sub coajă: "Pe masa mea,/ Un semn cât o mică rană,/ O tăietură cât unghia." Materia este prezentă ori la nivelul lucrurilor mărunte, ori e vorba de vârtejul amețitor al frunzelor: "Cenușa furtunoaselor// imperii de frunze!", al lavei: "Pieptul fierbinte al pământului". Obsesia scrisului apoi, "poemul desfigurat" având "urme de masacru", cu "cerneala bușind pe gură", sunt imagini puternice, violente suprarealiste. Toate acestea fac emoția vie, dură, transformată în viziune constituindu-se în poeme unitare interior
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
face uz de efecte speciale sofisticate creîndu-se continuu senzația de anticipație à rebours. Spectaculozitatea cinematografică rezonează insolit cu eterna reîntoarcere, principiul pe care-l simbolizează în mod tradițional scarabeii sacri, periodic invocați printr-un discret tatuaj ori prin cohorte, cîtă frunză, cîtă iarbă. Sintagmă potrivită și pentru sentimentul de risipă de fantezie resimțit la apariția superfluă a unor armate ciudate. Dacă unii combatanți resuscitați sînt reprezentări stilizate ale unor personaje fabuloase ori legendare, alții par a fi scăpat pur și simplu
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
foarte grea literatura...". Fulgerat de gânduri sumbre", dezamăgiri, tristeți, poetul nu-și pierde încrederea totuși, în nobila-i îndeletnicire "Cât timp în mână tot mai ții condeiul/ În tine află-ți rostul și temeiul/ Și-n plopii tăi înalți cu frunza rară." Dar nu atât nostalgia timpului trecut impresionează aici, cât mai ales un fel de umor trist, aș spune, aproape macabru, un fel de râs printre lacrimi, datorat împrejurărilor, așa ca în Sonetul 20: Rezist și eu cum pot, să
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
cea mai tipică familie un scenariu fabulos ce le modifică traiul cotidian. Nu și conștiințele. Soț-soție-copil-străin în gazdă. Tîrcoalele securității vigilente trezesc vigilența cetățeanului devotat patriei și partidului. Ce caută un transfug cu locuință la Paris, un capitalist ce taie frunze la cîini și-l exploatează pe om, înapoi în țărișoară? Ce altceva poate să facă decît să submineze prosperul stat comunist, să pună mîna pe secrete prețioase și să le vîndă Occidentului? Atunci, protagonistul nostru, cap de familie și persoană
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
nu interesează. Imaginarul este dominat de marile locuri comune culturale: Cu un mic efort, mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrîni din Grecia și zidul din fața ferestrelor." Mănăstire, bibliotecă, Grecia, stereotipii culturale în care autorul se situează confortabil, el neavînd simțul proprietății literare, al originalității - problematica este importantă și nu maniera în care scrii despre ea. Alt
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
pe hartă nu mai găsesc explicație pentru o seamă de 'intrări" al căror nume mă fascinează: intrarea Epocii plasată între cea a Colierului și cea a Jugului e doar un exemplu. După aceste dovezi de fantezie onomastică intrarea Lobodei, a Frunzei, a Foșnetului sau intrarea Violoncelului - nu mă mai miră, iar intrarea și strada Colaborării mă încîntă de-a dreptul și mă fac să visez la un spirit comunitar mai rar de găsit printre bucureștenii zilei de azi. Nu mi-ar
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
48, '49, '52 și '57), fiul poetului, eseist și prozator el însuși, comunicate de Monica Pillat. Destinatarul este (cu o excepție) Pia, sora lui Dinu Pillat, căsătorită mai întîi cu Mihai Fărcășanu, șeful Tineretului liberal, cunoscut ca autor al romanului Frunzele nu mai sunt aceleași, semnat M. Vilara, împreună cu care a emigrat în 1946, și recăsătorită cu medicul englez Anthony Edwards. Scrisorile trec (cum pot) granița, lucru dificil mai ales din 1948 încoace. Pillat descrie în cuvinte simple și emoționante, viața
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
inimă în mațe în adîncul ochilor sub bărbie sub unghii/ le dau înapoi ani inocență libertate nopți călduroase candoare frumusețe nebunie suportabilă potență/ și ei recunsocători îmi sărută haina ciudată îmi umplu buzunarele cu rugăminți cu taine cu bomboane de frunze și flori/ mă ridică unii pe brațe alții m-aplaudă mulți dintre ei îmi spală mîinile și picioarele cu limbile și lacrima lor" (duminici de păpădie iisus cu haine de iarbă). O candidă infatuare, oscilînd între postura de nabab de
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]