1,212 matches
-
nu un portret al geniului realizează Luchian, ci al unui om dedicat artei, dedicație pusă sub semnul unei distincții idealizante. Portretul devine interesant prin relația pe care-o stabilește cu fundalul, un peisaj cu arbori. Trunchiurile apar asemenea unor coloane, frunzișul pare să fumege în flăcări de culoare brun-roșcată-cărămizie pe fundalul unui cer albastru. Pălăria are contururi ferm trasate pe acest fundal ușor artificial care înlocuiește natura și naturalul unui peisaj. Apare și o simetrie tipică armonicelor decorative bazate pe progresii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pare să fumege în flăcări de culoare brun-roșcată-cărămizie pe fundalul unui cer albastru. Pălăria are contururi ferm trasate pe acest fundal ușor artificial care înlocuiește natura și naturalul unui peisaj. Apare și o simetrie tipică armonicelor decorative bazate pe progresii. Frunzișul copacilor se transformă în arcade cu trei trunchiuri în chip de coloane de o parte și de alta, acest portal constituie și rama tabloului, rama sa estetică, artificială, obținută prin estetizarea cadrului natural, efect de dublare a realității prin artificiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mobilitatea vegetației explozive, textură de ficuși, salcâmi, lămâi, smochini și un cactus rătăcit. "Toate le vedem armonizându-se într-o simfonie de tonuri în atmosfera de liniște și de împăcare a sufletului, sub bolta paradisiacă unde păsările cântau ascunse în frunzișuri, în crengi de ficuși sau de smochini, ce se împleteau între ghirlande de flori de salcâm. Totul apărea ca un arabesc cu tonuri închise pe fondul unui cer de fildeș jur împrejur, înconjurat de un brâu aurit în relief, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
liniște; ici și acolo pică încetinel frunze galbene, învîrtindu-se-n clipe largi pînă la pămînt în jurul coadelor vestejite, și de departe s-aude glas de lebădă..." " Pare că, fascinată, vremea iarăși își contenește mersul. Și în văzduhul fluid nici o adiere, în frunzișuri nici un murmur, pe luciul apei nici un fior..." În cazul unor portrete realizate prin aproximări și negații succesive, preluarea de către Mateiu a modelului patern nu mai poate fi pusă sub semnul îndoielii și trezește bănuiala de infracțiune... în familie: Broaște... destule
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
3ăVări), „dor de zbor / aripă întoarsă / spre al tău izvor / candelă albastră...” (Ana) Ceea ce impresionează este subtilitatea poetului de a recrea, în revărsări sinestezice, atmosfera de intimitate a atelierului brâncușian din care-ar putea lipsi, „doar mireasma fânului și foșnetul frunzișului” gorjean, după cum afirma cândva, Geo Bogza. Câtă suplețe-n vocea poetului: „opresc timpul / între două gene / cu una acopăr cerul / cealaltă îmbrățLșează câmpul...” (Ciudat) Realizați mutația creată? Iradiază o seninătate care ne apără de zbuciumul interior. și-n acest context
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
scriiturii romanești (sub forma unei operațiuni de asimilare, cf. paginilor 141-142). (16) Fie o alee lungă de copaci, asemănătoare cu interiorul unei catedrale, în care arborii sînt coloane și coroanele lor închipuie arcurile bolții, la capătul căreia se ivește prin frunziș o rariște îndepărtată, cu lumini amestecate cu umbre și nuanțate de culorile roșii ale amurgului, ca niște vitralii colorate ale unui naos plin de păsări care cîntă. Balzac, Crinul din vale, p. 92 În ciuda procesului făcut de curentul realist, mult
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o stepă rusească"19. Sînt intra-diegetice procesele comparative care utilizează drept element comparant imaginea spațială anterioară sau posterioară comparației, în text, deci metonimic legată de aceeași diegeză. (72) În jurul lor se așternea o noapte liniștită; perdele de-ntuneric umpleau frunzișurile. Cu ochii pe jumătate închiși, Emma trăgea în piept, ca-ntr-un oftat adînc, adierea vîntului răcoritor. Pierduți cu totul în visarea care-i cotropea, nu scoteau nici o vorbă. Simțeau iarăși în inima lor duioșia primelor zile de dragoste, plină
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a înălțat din coroana unui arbore mai înalt, a planat puțin și s-a așezat vizavi, pe o cracă a unei sălcii. Dar nagâții și pelicanii nu se lăsau văzuți. Păsărelele, care anul trecut ciripeau vesele, acum tăceau, ascunse în frunzișul copacilor de pe margini. Am înaintat până la canalul cu nuferi. De acum eram aproape de Șontea, dar locurile mi se păreau străine, de nerecunoscut. Am trecut pe lângă groapa cu somni uriași și doar am bănuit că trebuie să fie pe acolo pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aici ar fi paradisul românilor, de acord; dar, să o recunoaștem, infernul e și el prea aproape. Vom reveni asupra acestor contraste. Vara, Bucureștiul apare sub un chip mai avantajos. Cete de arbori vânjoși cresc peste tot și ascund sub frunzișul lor verde maghernițele cele mai sărace, zăplazurile vechi. Dacă privim panorama Bucureștiului de pe vârful dealurilor care mărginesc malurile Dâmboviței sau din înaltul turnului de observație al pompierilor, orașul oriental se desfășoară ca o grădină nemăsurată, în care cupolele templelor ortodoxe
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se desfășoară ca o grădină nemăsurată, în care cupolele templelor ortodoxe ar putea fi chioșcuri cu forme diferite. Din loc în loc apar acoperișurile câtorva edificii destul de ambițioase ca să urce până la etajul al doilea; restul e acoperit de vasta țesătură a frunzișului. Spectacolul e seducător atunci când o aversă a răcorit atmosfera și a îndepărtat norii de praf care o întunecă. Dacă imaginația spectatorului e complezentă, Bucureștiul se mai oferă ca o oază în mijlocul câmpiilor fără de sfârșit ale Valahiei. Carpații sunt prea departe
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
d'Afara are o afluență enormă; față de cei câțiva cumpărători care se întâlnesc aici, hoinarii de ambele sexe abundă. Mai multe ulițe ale târgului sunt înțesate de birtași, patiseri, gratargii, cofetari și cafegii, măscărici și de săli de dans sub frunziș. În pofida felurilor de mâncare grosolane, la ușa acestor localuri e îmbulzeală; lumea se bate pentru a intra. Zelul cu care populația se năpustește asupra târgului poate fi judecat chiar și numai după un singur fapt: în ziua sărbătorii Moșilor, birjele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
prieteni Cît ai putea departe lopețile să lepezi, "Ca-n voie să ne ducă a mării unde repezi. "Ori unde ne vor duce în farmecul iubirii, Chiar de murim, ajungem limanul fericirii ". Ea mînile-amîndouă le pune pe-al lui creștet.. Frunziș purtat de vânturi pe valuri cade veșted. Se clatin-visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată, cu flori până-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. Din codri singurateci un corn părea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te înduri, Tu, ca să mă lași, Geniu de păduri Drăgălaș? Luna în zădar Bate în ferești, Și mă-ntreabă iar Unde ești? Ar luci pe zid Până ce te culci, Până ți se-nchid Ochii dulci. Și ar tremura Tainic în frunziș Și te-ar săruta Pe furiș. {EminescuOpIV 439} Dar ea zi cu zi E în orice loc Și te va găsi Cu noroc. Eu nu pot să plec Peste nori și vânt, Și să te petrec De-unde sunt. Cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
târziu... Dar cum să putem ajunge sus până la stea, să vedem ce este? - Ca să înțelegi lucrurile trebuie numaidecât să le și pipăi? - Dar cum altfel, stăpîne? zise Auta. Marele Preot întoarse capul spre fereastră și stătu o vreme așa. În frunzișul de sub fereastră zburătăceau păsările. - Nu e oare o stea căzătoare? întrebă deodată sclavul. Bătrânul își întoarse într-o clipă ochii spre el. - De ce n-a căzut? Se mai gândi un timp, apoi zise cu o luminiță ciudată în ochi: - Să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cuțit de aramă, și aducea într-o mână câteva păsări. Iar după alt răstimp, Ntombi aduse pe frunze bucăți de carne friptă. Numai Mehituasehet nu se îndura să se scoale de pe țărm, unde soarele doar se strecura spre ea prin frunzișul unei tufe, dar briza o mângâia plăcut. Doar când se simți privită de cârmaci, deși nu știa dacă e sau nu e văzută întreagă, se îmbrăcă și se apropie de ceilalți, luând cu bucurie din mâna harnicei Ntombi o bucată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
l-ar fi întrebat cineva, ar fi răspuns că macul de câmp, rochița rândunicii, garofița și cicoarea erau cele mai frumoase flori din câte existau. Dar pădurea! Crengile, privite din unghiuri diferite, conturau pe cer, sau pe fundalul întunecat al frunzișului, o mulțime de imagini, unele înfricoșătoare mai ales pe-nserat, altele amuzante, sau fantastice, ziua. Așa prinsese o mare dragoste pentru copaci și pădure, pentru spațiile verzi și largi, care aveau să-l fascineze totă viața. Doamne, cum mai trecuse timpul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Își pot face jocul pe varul unui perete atunci cînd frunzele sînt adiate de o briză ușoară. Oricum, este vorba mai degrabă de o scenă În care persoanele s-au retras voluntar acolo unde soarele nu pătrunde decît filtrat prin frunziș și provoacă ciudate jocuri de lumini. Loc propice contemplării, reveriei, amintirilor. Un evantai care se strînge și se desface mereu, Întrun ritm oarecum sincopat, este semnul unei prezențe feminine care Însuflețește peisajul. Dincolo de gestul utilitar de răcorire și de o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și, rânduri-rânduri, scutură din arbori la pământ frunzișurile moarte ale verii, așa cum, iarna, scutură fulgi deși din norii cenușii și biciuie tăios pe luptătorii ninși, cu scuturile prinse în cercuri tari de gheață. Și sunt locuri neliniștite unde se întoarce mereu, și se află copaci, și piscuri, și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de flori albe, apoi o pală sălbatică de vânt îl smulge din rădăcină și-l trântește la pământ; stejari, plopi, pini și frasini cresc înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora înfruntării aceleia este o clipă anume a timpului: amiaza celei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și, rânduri-rânduri, scutură din arbori la pământ frunzișurile moarte ale verii, așa cum, iarna, scutură fulgi deși din norii cenușii și biciuie tăios pe luptătorii ninși, cu scuturile prinse în cercuri tari de gheață. Și sunt locuri neliniștite unde se întoarce mereu, și se află copaci, și piscuri, și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de flori albe, apoi o pală sălbatică de vânt îl smulge din rădăcină și-l trântește la pământ; stejari, plopi, pini și frasini cresc înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora înfruntării aceleia este o clipă anume a timpului: amiaza celei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
focul ceva mult mai puternic decât un pistol. A fost doar un foc de avertisment, dar mitraliera mare tăie prin copaci și prin lemnul debarcaderului cu o ploaie de picături metalice, trimițând În sus așchii, rupând crengi și tăind prin frunziș. Privind din nou În fața mea, am avut doar atâta timp la dispoziție cât să trag de maneta de accelerație ca să o pun În marșarier și să cârmesc departe de asaltul poliției. Apoi am oprit motorul și mi-am ridicat instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
labirintul de garduri vii, tufișuri de lămâiță și crânguri de liliac, înaintam atât de profund pe sub bolțile-ncîlcite ale brazilor și foioaselor, încît mă simțeam curând golit de memorie, de gândire și de limbaj, învățînd limbajul umbrelor și al focului din frunziș, al umezelii, al sevei de sub cojile trunchiurilor... Priveam minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
oroare sau beatitudine. Dar să fie, în sfârșit, adevărul... Ne-au sculat a doua zi foarte devreme și ne-au gonit la înviorare. Alergam prin dimineața veselă și înghețată, încă amețiți, dar recunoscători pentru soarele ușor, orbitor, care țâșnea prin frunziș. Lulu era iarăși insul zălud de pe terenul de baschet, ridicol de scund și cu umeri prea largi, alergând pe lângă Fii și făcînd-o mereu să râdă. Imediat cum deschisesem ochii îl căutasem speriat din priviri. Când l-am zărit mi s-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]