878 matches
-
a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale barbariei toate modurile de viață în care această viață se înfăptuiește sub o formă grosolană, frustă, rudimentară incultă, în contrast cu formele elaborate care nu mai sunt numai cele ale artei, ale cunoașterii raționale, ale religiei, ci care se regăsesc la toate nivelurile activității umane, inclusiv la acela al conduitelor elementare legate de hrană, îmbrăcăminte, habitat, muncă, iubire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de toată diferența care separă mai multul de mai puțin: partea de energie nefolosită n-a făcut decât să sporească, sporind și neliniștea odată cu ea. Din acest moment, aceeași situație se repetă la infinit: fiecare pliere pe formele cele mai fruste ale simțirii, ale gândirii sau ale acțiunii suscită un flux suplimentar de energie liberă, o nemulțumire și mai mare și, din nou și din ce în ce mai mult, nevoia de a se descătușa de aceasta. Astfel investirea și fixarea devin cu fiece moment
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mass-media, în care se pune problema de a trăi nu propria viață, ci pe cea a altuia, care povestește, se agită, lovește, se dezbracă sau face dragoste în locul tău. Pentru că instinctele subzistă la telespectatori, neelaborate, în manifestarea lor cea mai frustă forța ca violență, dragostea ca erotism, erotismul ca pornografie și pentru că nu este vorba ca aceste instincte reduse la expresia lor cea mai simplă să se actualizeze de-adevăratelea, ci doar să obțină un derivativ imaginar oarecare, pentru că existența mediatică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
culturii. Acestor trei consecințe deja amintite li se adaugă o a patra, care le conferă "democrațiilor" moderne fizionomia lor proprie. Eliminarea subiectivității transcendentale de către proiectul galilean nu este niciodată completă, viața continuă, însă, spuneam noi, sub formele sale cele mai fruste: instinctele elementare se înfăptuiesc de la sine, fără vreo referire la un model de cultură, la o sensibilitate mai exigentă, forță sub aspectul său fizic și cel mai brutal, gândire redusă la scheme ideologice, la șocul cuvintelor și la greutatea fotografiilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
convins că e un stâlp al comunității. Recita poezii la fel de ușor cum făcea și porcării. Pentru Elfrida prezența lui întuneca încăperea și strica frumusețea vieții. O’Toole își imagina că e un paratrăsnet, un conductor de electricitate, un Prometeu dezlănțuit, frust, un om carnal, în floarea vârstei, vitalitatea vieții însăși. Mai adăsta în el un puternic sentiment religios. în diminețile de după dezmăț, putea fi văzut chinuindu-și trupul cu o nuia sau putea fi auzit plângând disperat dincolo de ușile odăilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alături de coloniștii Noii Anglii Împotriva indienilor și francezilor, englezii simțeau nevoia să-i ia totuși peste picior pe yankei. Deși aliați, nu se puteau abține să nu remarce covârșitoarea diferență dintre eleganța armatei lor și stilul cam pestriț, neglijent și frust al soldaților americani. Cel care compune celebrul Yankee Doodle este nici mai mult, nici mai puțin decât chirurgul armatei britanice, dr. Richard Schuckburg. Numai că cine e acel Doodle, devenit nume propriu Într-o altă variantă a cântecului (un pierde-vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de mâncare („supă de broască țestoasă, pâine de secară rusească, măsline răscoapte de Turcia, icre negre, butargă, caltaboși afumați de Frankfurt, vânaturi cu sos de culoarea miambalului și a cremei de ghete, sos de trufe” ș.a.m.d.) la cele frust sățioase, cerute de explozia unei sănătoase pofte de mâncare („supă din coadă de bou, onctuoasă și catifelată, grasă și consistentă”, batog afumat, rosbif cu mere sau o simplă felie de pâine cu ceapă) și până la dietele severe dictate de anorexie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pripit, am observa că există o diversitate impresionantă de femei „ușoare”, de la prostituatele cartierelor rău famate, vulgare, obscene, la fâșnețele cocote și lorete, de la marile curtezane, elegante, cultivate, rafinate, la actrițele și dansatoarele de cabaret, pline de fantezie sau la frust ingenuele cusătorese ori slujnicuțe. Toate pot deveni o provocare pentru dandy. Cu aceeași atenție la nuanță, ar mai trebui să spunem că, În fața unei asemenea oferte, dandy-i Își diversifică stilul. Unii, precum lordul Bolingbroke, se afișează cu o vânzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
perversă, care, În timp, a condus la marea pierdere despre care aminteam. Cunoașterea mediată de rațiune ne-a Înstrăinat treptat de fenomene, de natură, de realitate, de adevărurile primare, dar esențiale, pe care nu le mai percepem la modul direct, frust, intuitiv, așa cum o făceau gânditorii din vechime, acei antici fabuloși care și-au apropriat În chip miraculos o mulțime de axiome, principii, paradoxuri, teoreme, aporii din fizică, matematică, astronomie, logică, drept, științe naturale etc., ce ne uimesc și astăzi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pereți - amprentele degetelor ștergătoare. Nu-i deloc grețoasă abordarea. E tristă și, într-un plan mai complex, generatoare de amare reflecții. E imaginea cea mai elocventă a unei animalități neînfrânte de miile și miile de ani de istorie. O animalitate frustă, țâșnind peste toată poleiala de cultură, civilizație, moravuri șlefuite etc. Nu-i numai problema noastră, desigur. Am văzut la fel de mizere closete și în China, și în Bulgaria, și în Germania, și în Egipt, și în Basarabia. Nu cred că mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acest gen de invective - cum o fac și majoritatea forumiștilor -, nu poți să nu recunoști măcar greutatea de „realitate socială” a acestor dialoguri, densitatea de obsesii, aspirații și frustrări, spaime și vise, sincere și profunde, chiar dacă - prin chiar regula jocului - fruste și adesea stîngace. Printre rînduri poți întrevedea, cu puțină răbdare, neliniștea unei Românii tinere cu care generația mea nu prea mai știe să comunice. Dar nu aș vrea - și nici n-aș putea - să mă refer aici la toate acestea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
timp, rătăcitul revenind acum la dumnezeire: dorul meu cel mai fierbinte a fost să mă întorc / în genunchi la tine! Suprasaturat de rătăcirile lumii contemporane care, firește, îl includ, poetul își clamează deseori dorința de întoarcere la o existență curată, frustă, chiar arhaică: Vreau taine, vreau pace, vreau behăit de oi ori / nechezat de cai, orice, numai să fie ceva care nu minte!!! Și aceasta, fiindcă e Impas general, criză, criză de ideal, de lume, de viață, / blestem social, criză de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mare responsabilitate de a fi, cu atât mai mult cu cât se apropie ceasul al doisprezecelea, care-l face să se simtă stup prădat nainte să fi fost miere, vegheat de soarele orb în rolul lui Oedip, cu nostalgia originilor fruste, curate, de unde i-au pornit, atâtea câte sunt, norocul, tăria, pentru ca într-un Catren să sintetizeze drama omului de a fi om: Între definiția plăcerii de-a te împlini și a rodi / Stă neputința de a vrea când vrei a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e însă strigată, ci doar sugerată. O rețea lexicală, bine reprezentată în poemele de început - cantonul, cantonierul, șinele, terasamentul, liniile de cale ferată etc. -, punctează un areal cu o simbolistică densă, cuprinzând între semnificații și pe cea a libertății genuine, fruste, pe care o reliefează, prin contiguitate spațială, în primul rând, semantica rusticului, a campestrului, liantul fiind copilul / copilăria. Pe de altă parte, în atare contexte, linia de demarcație dintre mit și realitatea banală este îngustă, încât trecerea dintr-o parte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ani, care mi-au creat multe complexe, m-au făcut mai stângaci, mai interiorizat, șubrezindu-mi șansele de comunicare la o vârstă când nu eram în stare să prevăd că așezam temeliile unei singurătăți de perspectivă. Prin forța împrejurărilor, păream frust într-un liceu cu atâția elevi de condiție bună, dintre care unii erau aduși, dimineața, cu mașina. Asta genera în mine inhibiții care, la rândul lor, fără să-mi dau seama, mă împingeau spre un ghetou sufletesc. Nu mă pot
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de prietenia unor colege de școală, fetele acelea în care înmugureau, sub ochii lui uimiți, toate calitățile pe care avea să le descopere mai târziu la femeia împlinită: prietenie, generozitate, afecțiune aproape „maternă”, dar și provocarea discretă a unei senzualități fruste. Ele au fost „materialul didactic” viu, cald, familiar, care i-a permis viitorului bărbat să ajungă la o mai corectă abordare a „feminității în ansamblu” și a femeii în particular. Adolescentele care își exersau aproape inconștient farmecul feminin, în forma
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de pe un picior pe altul, ori ce beție îl copleșea de câte ori, culcat în iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum este gata „să cadă în sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei, un potențial frust de transgresare în necunoscut, ceva incomparabil cu plăcerea „liniștită” a surprizei, proprie adultului cu „capital” emoțional modelat prin educație și cultură. „-Mai sus, bunicule!” Strigătul și gâlgâiturile de râs ale Clarei, pe care tocmai a ridicat-o de subsuori până
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
despre spații verzi, se tipărise Porcul Libertății. Carmen Fericeanu făcuse c din e, în euristică. Așadar, se ilustrase un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi la vedere. Corectura n-a intervenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fac, unde să mă uit, mie Îmi place să privesc omul În ochi când stau cu el de vorbă“, „Pe urmă“, continuă,” turbează toți pentru formula aia a ta drăcească «Degeaba trăiești!Ă, pe care o arunci sec ca o frustă de bici; mai bine ar suporta să-i bați, decât să le spui așa ceva În fața celorlalți!“. Au desigur tot dreptul să se simtă jigniți, dar nici eu nu am timp să mă prefac, să mă ascund sub tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În toate - și În vârstă, și În sentimente - și mă ajută să fiu degajat de acea timiditate ce mă rigidizează În momentele cele mai intense ale vieții mele) din cauză că mi-e frică să nu stric, cu un gest de familiaritate frustă, o stare de puritate refrigerentă, ce s-a țesut Între noi În mod spontan, de când ne-am descoperit cu priviri la fel de complice, În dorința lor secretă, În biserica de la Clocociov. Te-am văzut atunci atât de surprinsă, În pulberea fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care știe că e personaj și trebuie să-și controleze gesturile și ținuta În fața cititorilor, pentru a ieși Înaintea lor În haina de duminică; mai artificial, mai sobru, supraveghindu-se, retezându-și orice pornire naturală; nu poate să folosească limbajul frust, uzat În mod cotidian, Încearcă să-și caute cuvintele, să fie ponderat În gestica mâinilor ce participau la discurs cu aceeași vervă ca și vocea, adeseori comunicând chiar mai mult decât aceasta. Ce se Întâmpla? Îi spusesem lui E. că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
animalelor și utilizării în industria alimentară, în scopul prevenirii tulburărilor prin carența de iod. Articolul 2 În sensul prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos semnifică după cum urmează: a) tulburările prin deficit de iod sunt stările patologice, manifeste sau fruste, apărute ca rezultat al disfuncțiilor tiroidei cauzate printr-un aport insuficient de iod în organism; ... b) prevenirea tulburărilor prin deficit de iod este ansamblul de măsuri care au ca scop acoperirea nevoilor de iod ale organismului, consumul de sare iodată
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142605_a_143934]
-
atașate rolului de tânăr nu se diferențiau de ale adulților. Aceștia asigurau înainte de toate ordinea publică, după cum argumentează Sara F. Mattews-Grieco (2005/ 2008, 210) într-un articol despre Corp și sexualitate în Europa Vechiului Regim: Având ca scop transformarea adolescenților fruști în adevărați paznici ai moravurilor publice și private, grupurile de tineri încarnau și întăreau colectiv adesea și cu participarea celor mai în vârstă și a superiorilor valorile sociale așteptate la maturitate. În secolele al XV-lea și al XVI-lea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
un flagrant deficit cultural, o lipsă evidentă de spirit. Francezii par înclinați să creadă că, fiind acaparat cu totul de imperativele economice, spiritul britanic tinde spre uniformitate. Cât despre Lumea Nouă, aceasta este, în ochii majorității francezilor, pur și simplu frustă, barbară și necizelată. "Americanii, va mai spune eseistul Henri d'Alméras între cele două războaie mondiale, au calități însemnate și redutabile pe care nu le-aș putea tăgădui, însă dacă dăm deoparte elita lor, care este o elită slabă, nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
magazine. Ele așteaptă ca partenerii, la rândul lor, să le spună cuvinte frumoase, să arate bine și să fie curtenitori. De asemenea, tinerele de la țară nu vor să mai îndure ciupituri, îmbrânceli, suceli de braț și alte manifestări ceva mai fruste de tandrețe. Ele vor mângâieri, vorbe dulci și săruturi ca acelea din filme. Cer să fie vrăjite, nu înghesuite. După cum confirma un contemporan în 1932, în satele Franței începuse o nouă eră: țărăncile se adresează cataloagelor "Samar" pentru a învăța
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]