770 matches
-
păpușoi, adică 200 kg. O delegație, compusă, la Cucorăni, din primarul Gh. Măzăreanu, Niță Adochiței și Toader Chircu, a fost împuternicită să caute în țară păpușoi, "unde s-a găsi"83. În iarna aceea, din anul 1866, foametea i-a fugărit, la Ipotești, pe doi țărani bucovineni: Ioan Eminovici, din Călinești-Cuparencu, și cumnatul său, Procop Smocot, de la Șerbăuți. "Boierul" George nu era acasă. Spre seară vine și el de unde o fi fost și vede pe cei doi țărani, smeriți, plecați în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a optzeci de mii de nemți aroganți, cu toții bărbați frumoși, bine dotați, îi văd și acum. Atunci Napoleon, care nu era atunci decît Bonaparte, ne însuflețește trupurile. Și mergem zi și noapte și mi ți~i batem la Montenotte, îi fugărim la Rivoli, Lodi, Arcole, Millesimo, și nu-i mai slăbim. Soldatul a dat de gustul victoriei. Atunci Napoleon încercuie generalii germani, care nu mai știau unde să se ascundă pentru a nu păți nimic, îi bate măr, le fură uneori
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a ajuta aceste păsări mici cât nuca, cu scufițe albastre, pentru a rezista zilelor geroase de la noi din țară. Textul „Puiul de căprioară”, de Virgil Carianopol scoate în evidență fapta bună a lui Mihai care a îndrăgit puiul de căprioară fugărit de lup. Datorită grijii deosebite pentru acest animal, el a fost redat pădurii la începutul primăverii. Și orele de limba română - compunere contribuie prin specificul lor la formarea unei atitudini pozitive și active față de natură. Prin intermediul compunerilor, elevii înțeleg mai
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
au preluat-o grecii și italicii, botezînd-o cu mult fast, foc și sabie iudeo-creștinism. Pentru că erau unicii iubitori ai Talpei Iadului, l-au pus pe acest ,,veșnic învingător” al lor, numindu-l ,,Dumnezeul nostru”, să-i cotonogească pînă vor fi fugăriți din ceruri, de pe pământ și din mințile oamenilor pe ,,Domnul puterii văzduhului’’ și ,,Dumnezeul veacului acestuia’’, adică Sîntu sau Gog, Ziditorul religiei geților. Încă odată scrierile din Noul Legămînt, ne arată fără putință de tăgadă că în Pa-lestina a existat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a familiei, culege 150 de kilograme de varză pe care o transportă la piață pentru a o vinde. Revine acasă după ce vinde varza și îl găsește pe soț în stare de ebrietate, bătut de băiat. Soțul începe să o amenințe, fugărind-o prin curte. Pentru a se apăra, M.C. pune mâna pe o țeavă de aluminiu și-l lovește la tâmplă, doborându-l. Cheamă împreună cu băiatul o salvare pentru a-l transporta la spital, dar acesta moare înainte de a i se
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pe rudele lui din Mesia. Tăblița 32 ne amintește acele timpuri grele și pline de răutate și venin. ,,Conducătorul Bazorio împreună cu geții săi stăteau adunați și zăceau bolnavi și însetați. Cu răgete furioase, românii au făcut măcel și i-au fugărit pe toți. Oala pen-tru mîncare a fost murdărită chiar de conducătorul adevărat al balului. Cu strigăte puternice, murdari și țopăind de nerăbdare, geții au trecut înot și sau dus în ținutul besilor din apropiere. Cînd gheața s-a rupt iar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
poveste, fără a o încheia vreodată și dacă i se cere să o facă, ea continuă cu altă poveste și tot așa. Această structură a infinitului, pe care Rahimi o moște nește din Iran și din India, unde poveștile se fugăresc și se ascund, neoferindu-se niciodată direct și complet, se află la antipodul viziunii occidentale, care ține morțiș la o morală, precum în fabulele lui La Fontaine. Cuvîntul final nu se află acolo unde îl aștepți, pentru că nu există sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
realitate a acestei țări, chiar dacă sunt copii de imigranți și originile lor sunt diverse. Șomeri, delincvenți sau elevi, ei sunt în mare măsură produsul acestei "fericite mondializări", care le-a sărăcit părinții în țările lor de origine și i-a fugărit prin lume în căutare de locuri de muncă. Să nu uităm că, în epoca postcolonială, aceasta a fost alegerea conștientă a patronatului francez, care s-a orientat rapid către o mînă de lucru ieftină, în dauna automatizării industriei. Japonezii, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de portocală Printre multele metehne de care suferim ca nație se află și aceea, deosebit de păguboasă, de a ne ignora sau neglija compatrioții care ne fac cinste și ne construiesc un renume nemeritat pe alte meleaguri, pe unde i-au fugărit vînturi neprielnice. Este și cazul multor scriitori români, mai tineri sau mai puțini tineri, care fie au ales, fie au fost forțați de împrejurări să aleagă o altă limbă de expresie literară în speță franceza, în care s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din ochii fumurii, Izbind cu cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării. Fântâna cumpăna destinde ca o lăcustă. Ziua moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă mugind, Și-și roade coarnele de crucea ce tremură scârțâitoare, Cu un Hristos, ce-n zugrăveală stă slab, uscat și suferind. G.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
precădere iarna, anotimpul pe care Îl detestă cel mai mult. CÎnd se face frumos afară, se pregătește de călătorie. Literatura este lăsată atunci deoparte, fără remușcări, pînă ce un nou val de frig, o ploaie răcoroasă, o ceață groasă Îl fugăresc, iarăși, În cămin. La adăpost de urgiile naturii, gustul pentru artă Îi revine, În tihna biroului fantezia se eliberează. Liniștea, confortul interior și timpul rău sînt cele trei condiții preliminare ale scrisului său. Fără de ele, Alecsandri nu se poate apropia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
centrul lui solid, dar în aceeași formație. Cu toate pînzele sus, Pequod le urmărea; harponiștii își cumpăneau armele, scoțînd chiote puternice din ambarcațiunile lor, încă atîrnate în grue. Ei erau siguri că, dacă vîntul va continua să bată, uriașa oaste fugărită prin strîmtoarea Sund își va pierde nu puțini dintre ostașii ei, înainte de a se desfășura din nou pe mările Orientului. Și cine-ar fi putut spune dacă, în acea caravană imensă, nu înota însăși Moby Dick, aidoma elefantului alb adus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jeturile lor scurte și groase panica nemaipomenită. Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o asemenea panică. Dar această timiditate vremelnică e caracteristică aproape tuturor animalelor gregare. Deși se unesc în turme de cîte zeci de mii, bizonii cu coamă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Apetitul pentru sordid a găsit în presă, în televiziune, în film cel mai propice și mai vizibil pat germinativ. Încît pare de neevitat, în momentul de față, scormonirea celor mai inimaginabile orduri ale vieții. Un fel de plăcere masochistă îi fugărește, zi și noapte, pe asudații scormonitori spre vintrele rău mirositoare, în ambiția că arătîndu-ni-le fac terapia intensivă mai eficace, negîndindu-se că ne și putem sufoca în parfumurile ei fetide. Arătam că telejurnalul de la ora 20 (și nu numai el) este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîinii. Noi am uitat de cîini. 2004. Nu, n-am uitat, îi împușcăm. Am ieșit cîteva minute pe culoar: de la ferestrele de-aici puteam vedea altă colină. Cîțiva copii, în pijamalele spitalului, bandajați la cap, uitaseră de operații și se fugăreau cît era culoarul de lung, punîndu-și piedici, trîntindu-se pe covorul de iută, agățîndu-și cămășile, dezbrăcîndu-și-le caraghios... Nu le spunea nimeni nimic, zburda lor era un fel de uitare pentru toți. Îi urmăream meticulos, răzbunîndu-mă pe orele de var alb ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu atît mai credincioasă. Nici bani nu sînt. Cine vorbește de bani? Vă căsătoriți cu banii? Doar vreți o femeie. Dar e cocoșată! Ei bine, ce vreți acum? Să nu aibă nici un defect! Știți cum lua Chaplin colțul, cînd era fugărit de curcani: țopăia doar pe stîngul, adică pe roata stîngă, să nu se răstoarne. Pictorul Cămăruț, excepționalul care avea un rîs larg, de cal blînd, se entuziasma, pișicher, în fața pînzelor pictate, inconștient, de neofiți. Unul din aceștia, Gheorghiță, îni reproducea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
același timp cu linșajul, și uciderea polițistului local; conform acesteia, a fost omorât în bătaie în afara orașului, cu asistența oficialităților. În schimb, conform memoriei locale, moartea polițistului a fost provocată de unul din dușmanii săi mai vechi, care l-a fugărit pe polițist și apoi l-a lovit mortal. Anchetatorii au început demersuri împotriva făptașilor încă sub administrație ungară, dar pedeapsa primită a fost una simbolică. Se pomenește și de o a treia victimă, un anume Vasile Popa, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
din Capela Sixtină atinge și trezește viața în degetul întins al lui Adam. Aici, Michelangelo (1475-1564) reușește să insereze în pasajul de trecere a forței spirituale calitatea sacră a atingerii. În una dintre Cărțile populare, se povestește despre un om fugărit de fiare și refugiat în copacul ros de un șoarece cenușiu și de unul negru, pândit din văzduh de păsări și obligat de o reptilă să se retragă spre marginea crengii pomului vieții; el întinde mâna spre o picătură de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cataifuri, sarailii, cafele, cu muzică și dansuri. Curtezanii, turci, greci și români, dornici de petreceri unde se beau lichioruri, se dansa în acompaniamentul ghitarelor, tamburinelor și castanietelor, se distrau în compania celor două femei. Când aflau, tatăl și fiul îi fugăreau pe musafiri și le snopeau în bătăi pe cele două femei, mamă și fiică, care îndurau cu stoicism bătăile. Ele se apărau cum puteau, nu-și doreau decât să-și apere fețele pentru a nu desfigurate. După scandal își vindecau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și sex, erau însoțite de amenințări cu execuția imediată. Tot ce vedeau ochii lor avizi era ticsit în graba mare în ranițele și buzunarele lor. La mare căutare erau ceasurile, brățările, inelele, cerceii și banii. Și îndată, de parcă cineva îi fugărea din urmă, se năpusteau în apartamentele vecine, unde josniciile se repetau. Strigătele lor exaltate de lăcomie și de samavolnicie și strigătele oamenilor înspăimântați de moarte, care nu înțelegeau deloc limba română, umpleau toate casele, ulițele. Soldații îndrăciți goneau după femeile
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]