1,614 matches
-
doar o excepție. Mai apoi, însă, cizelând cu migală versul, dar, mai ales, conferindu-i o dramatică încărcătură emoțională prin presentimentul iminentei morți, B. reușește să transmită, prin câteva dintre ultimele sale poezii, fiorul autenticei trăiri întru artă: „M-a fulgerat dureroasă dorința plecării. [...] Umbra tristeții mele s-acopere lumea. De ce mai plânge cineva când sufăr eu destul? Nu mă clătinați, că sunt plin de lacrimi” (Plecare). SCRIERI: Soliloquii, pref. Emil Giurgiuca, Sibiu, 1938; Versuri, îngr. și cuvânt înainte Nae Antonescu
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
i se zăreau poalele albe. Descoperit în vânt, piciorul negricios își plimba degetele în undă. A stat așa până soarele urcă în amiezi. Când băgă de seamă că se află tot acolo, copila tresări. La un cot al șinelor, departe, fulgeră o rază rotită în jerbă. Era automotorul de douăsprezece care, cu geamurile în soare, făcea o curbă. Din vagon, o babă cu chip și ochi acri de aguridă privea atentă la terasament. Rochia murdară și decolorată arăta că baba plecase
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Reginei. În zorii zilei vocea Reginei șuiera de la distanță, prevestitoare de rele, iar Tuburile muzicale vibrau în sunete alarmante, toate viețuitoarele din mare se opriseră speriate în fața stăpânei nemiloase. -Dar unde au fugit piticii? - se revolta Regina, apoi tunând și fulgerând de nervi, îi bătea cu corbaciul acvatic străjerii netrebnici. Scafandrii-cercetători aveau pregătit un rechin-robot, care trebuia s-o atace pe Regina cea rea. La semnalul lor rechinul programat țâșni din adăpost și nimeri pe stăpâna cea rea drept în inimă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
putem lua vaporul? Din Constantinopol? ― O să mergem În Smirna, spuse Lefty. Toată lumea spune că prin Smirna e cel mai sigur. Desdemona tăcu o vreme, Încercând să pătrundă cu mintea realitatea aceasta nouă. În celelalte case se auzeau voci tunând și fulgerând, oameni care Îi Înjurau pe greci pe turci și Începeau să Împacheteze. Dintr-o dată, spuse cu hotărâre: ― O să-mi iau cutia pentru viermi de mătase. Și niște ouă. Ca să putem face bani. Lefty o apucă de cot și Îi zgâlțâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întorc În timp un minut. Cu trei ani Înainte, când Capitolul Unsprezece avea paisprezece ani și eu aveam opt, fratele meu Îmi jucase o festă. Se Întâmplase Într-o seară, când părinții noștri ieșiseră să ia masa undeva. Ploua și fulgera. Eu mă uitam la televizor când a apărut brusc Capitolul Unsprezece. Avea În mână un tort de lămâie. ― Uite ce am! cânta el. Cu mărinimie, Îmi tăiase și mie o felie. Mă privise În timp ce o mâncam. Apoi spusese: ― Te spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Acum trăgea de chiloți, iar eu Îmi dădeam seama cât sunt de beată. Acum era În chiloții mei și acum era... Înăuntrul meu! Și apoi: durere. Durerea ca un cuțit, durerea ca focul. M-a rupt În două. M-a fulgerat prin stomac până la sfârcuri. Am suspinat, am deschis ochii, am privit În sus și l-am văzut pe Jerome uitându-se În jos, la mine. Ne uitam unul la altul cu gurile căscate și eu știam că el știe. Jerome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i faci tu asta soră-mii, auzi? strigă zadarnic Milton din scaunul mașinii sale uriașe, tapițate. Apoi strigă iar după părintele Mike: ― Hei, boule! Ai auzit vreodată de comisioane? Când schimbi banii ăia, o să pierzi cinci la sută! Tunând și fulgerând la volan, Încetinit de camioanele din față și de petrecăreții din spate, Milton se zvârcolea și zbiera, cuprins de o furie insuportabilă. Claxoanele tatălui meu nu trecuseră Însă neobservate. Vameșii erau obișnuiți cu claxoanele șoferilor nerăbdători. Dar aveau ac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decât vrerea lor! Era mintea mea... și nimeni altcineva nu avea să mi-o conducă! Eu eram propriul meu tiran și dacă aveau de gând să stea cu chirie, atunci vor sta după bunul meu plac! DE AJUNS! Strigătul meu fulgeră întunericul și sfărâmă gratiile care nu le vedeam. Limitările mele dispărură! Liniștea cuprinse totul. Eram altcineva. Eram nou. Eram eu, dar totuși... ceva se schimbase. O parte din felul în care gândeam se schimbase radical, iar eu nu aveam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sa. Dreapta țâșni înspre demonul alb, dar Eterna, care strălucea a sânge și a pericol, se opinti în ceva din interiorul vaporilor denși. Fu debusolat pe moment, căci nu se așteptase la așa ceva! Norul prinse forme vagi și din stânga sa fulgerase un tăiș aburind. Încercă să-l întâmpine cu She'le'ri, dar gheara Inamicului fu mai rapidă și îl crestă pe Împărat! Corvium, mirat pentru a doua oară în tot atâtea secunde, se retrase înspre mijlocul clasei. Sângele rubiniu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unde nu putea fi văzut. S-a zărit fantoma unui fulger albăstriu cum a fugit pe o latură a colegiului. Apoi a urmat unul alb, care îl străbătu din cealaltă parte. Secvența se mări și în curând întreg edificiul era fulgerat surd de șuvoaie de lumină până când acestea aproape îl acoperiră. Apoi dispărură și o ruptură se putu auzi până la ei. Începând din acoperiș și până în temelii, bucăți întregi din colegiu se dezlipeau de cele de lângă ele și cădeau. Se prăbușeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peste gură. Trio Fulcinius face ochii mari. Încearcă să vizualizeze cu ochii minții o asemenea minunăție. — Și are diametrul de patru picioare fără trei pătrimi de deget... Fulcinius înghite în sec. El nu face parte dintre cei care tună și fulgeră împotriva luxului, așa că nu se rușinează cu cele peste 500 de astfel de măsuțe din lemn de citru pentru banchete pe care le are acasă. Dar una cu un diametru de aproape patru picioare este de neimaginat. Oare cât o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
careva să aibă grijă de ea! E nevoită să ridice tonul și să repete de câteva ori ca să se facă auzită în vacarmul ăsta. În sfârșit o vestală se apropie. După cum bombăne e Cornelia. Numai ei îi tună și-i fulgeră tot timpul. Cineva e dator să stea tot timpul cu ochii pe ea! Occia suspină. Așa e. — Cum o lași, nu face decât prostii. — Bine, bine, mormăie plictisită bătrâna. N-are timp să-și piardă vremea cu văicăreli fără rost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îl apucă apoi de braț și-l ajută să se ridice. — Nu-i decât o simplă zgârietură, spune el liniștitor. Bine că porți apărătoarea asta de metal care ți-a protejat articulația umărului. Gladiatorii se strâng curioși în jurul lor. Îi fulgeră mânios din ochi: — Eu vă antrenez cât pot mai bine. Ridică vocea să se facă auzit de toți: — Dar văd că în timp ce vi se dezvoltă mușchii corpului și învățați să-i controlați un alt fel de mușchi se așterne peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tunica lungă prinsă la talie și mantaua amplă sunt în întregime albe. Coafura lor însă atrage atenția. O calotă înaltă, ca o diademă, împărțită în șase umflături paralele, asemă nătoare cosițelor, împletite cu panglici multicolore. Păr natural, sau postiș? îl fulgeră prin minte lui Paterculus. Se rușinează imediat de frivolitatea gândurilor sale în prezența fecioarelor vestale. Toate șase își ridică în același timp de pe față vălul lunguieț, prins pe piept cu o fibulă, și încep să arunce grăunțe de tămâie în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu-a gândirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei sboară... Vântul geme prin codri cu amar. Ei sboar-o vijelie, trec ape făr-de vad, Naintea lor se-nalță puternic vechii munți, Ei trec în răpejune de râuri fără punți, Coroanele în fugă le fulgeră pe frunți, Naintea lor se mișcă pădurile de brad. Din tronul lui de piatră bătrânul preot vede Și-n vânturi el ridică adâncul glas de-aramă, Pe soare să-l oprească el noaptea o rechiamă, Furtunelor dă sborul, pământul de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
într-o privință ca cerul de pământ. Japonezul și-a pus capăt zilelor ca să-și răscumpere neputința de a-și îndeplini sarcina de trimis. Pe când Domnul a primit să moară „ca să slujească și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” Fulgeră și îndată după aceea se auzi în depărtare un tunet. Și inima mea este brăzdată de fulgere. Și eu am mulți oameni pe care trebuie să-i slujesc. Un preot trăiește pe acest pământ ca să slujească pentru mulți, iar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
desprinde de pe clapele pianului, sub degetele subțiri și albe ale cântăreței. Ce mâini frumoase! Iar la degetul cel mic o piatră prețioasă, un diamant, parcă atrăgea raza; din înalt ea se scoboară, și-n clipa aceea degetul fetei pare ca fulgerat de focuri. Uimită, mândră, cântăreața se oprește, frânge cântecul și se uită cu îngâmfare împrejur: Uitați-vă la diamantul meu, zice celor din odaie. Dar raza se furișează, și ochii tuturor privesc răutacioși. Mai departe. Un colț curat, senin și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
târg, o clipire, a rătăci, molatic, mahala. 3. Folosiți următoarele expresii într-o compunere cu titlul ”Raza” „s-a desprins raza din ghemul ei de aur” „ar vrea să se înfășoare ca o sârmă de aur” „degetul fetei pare ca fulgerat de focuri” „o lacrimă, curată ca un mărgăritar.” 4. Povestiți în scris textul. Cum pescuiește ursul Ionel Pop Cunoașteți oare povestea care vrea să arate cum și-a pierdut ursul coada? Să v-o aduc aminte. Odinioară, demult, tare demult
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
retrospectiv, conștientizează că secta ascundea și elemete diabolice. Până la urmă, nicăieri nu e ca-n paradis. Gândindu-se la puritatea motivelor, realitatea pare diferită. Dacă înlătură această puritate, pare să aștepte un moment prielnic pentru răzbunare. În timpul discuției m-a fulgerat acest gând. La despărțire am întrebat-o dacă faptul că a discutat atât de mult cu o persoană din lumea telurică nu reprezintă un lucru necurat pentru ea. S-a fâstâcit și mi-a replicat sincer: „Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
schimbat. În 1990 eram la același nivel și am avut discuții plăcute cu el. După ce a fost numit maestru în 1990, a devenit ciudat. Își dădea aere de superioritate și era arogant. Fusese un om blând, care acum tuna și fulgera. Ar fi călcat pe cadavrele subordonaților pentru a obține ce-și dorea. O luase razna. De la început Ministerul Științelor și Tehnologiei a fost tratat preferențial de către Asahara. În Deparatmentul de Animație nu primeam nici un ban chiar dacă aveam nevoie. Toți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sfârșitului. Emoțiile evoluează. Eram la șapte kilometri de gară și trebuia să ne ducă acolo o trăsură. Trăsura n-a venit la ora fixată și așteptarea m-a enervat. Am uitat că, de fapt, ne întîrzia despărțirea. Câteva ceasuri am fulgerat împotriva birjarului. Disperată privea Irina nerăbdarea mea. Trebuia să mai rămânem o noapte. O simțeam fericită și a trebuit să mă răzbun: " Dar nu vezi că înnebunesc aci de plictiseală?" S-a îndoit, ca și cum vorba mea ar fi fost de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
făcusem impresia - nici ei, care trăise mai mult în preajma noastră - că Irina m-ar fi interesat câtuși de puțin, atât fusesem de discret, atât părusem de indiferent și atât părusem de surâzător față de toate fetele. Și o idee nouă îmi fulgeră: cum să nu aibă dreptate, când eu însumi, cu o lună mai înainte, n-aș fi crezut că mă interesează! Când apropiam cele două imagini ale mele de la o distanță așa de scurtă, nu mai pricepeam nimic. Și atunci mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mandzuk: — Genava și o anumită vale, așa-i? înțelegând că scutierul său făcea aluzie la ceea ce auzise ceva mai înainte referitor la Frediana, lui Balamber îi fu de ajuns o clipă ca să se îndrepte cât era de lung; privirea sa fulgeră înainte de a răspunde cu o hotărâre de neclintit: — Da. Nimic n-o să ne poată rezista. O să-i mătur pe burgunzi din Sapaudia. încruntându-se, scutierul observă, pe un ton vag insinuant: — Nu chiar pe toți, cred. Balamber se înnegură: Mandzuk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în căutarea unei căi de scăpare, dar pe oriunde încerca vedea venindu-i în întâmpinare războinicii burgunzi ce îl respingeau și îl hărțuiau cu sulițele. Mișcându-i continuu calul, mârâia ca o fiară prinsă în cursă și își rotea sabia, fulgerând totul în jur cu o privire cumplită. Până la urmă, cercul de sulițe se strânse în jurul său, iar una din ele ajunse la țintă, atingându-l într-o coastă. Frediana interveni, însă, pe un ton aspru: Nu! Prindeți-l viu! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]