7,001 matches
-
construcția socialismului în Franța. Îmi sunt datori vânduți: eu i-am trecut granița, pașapoartele lor sunt la mine, familiile lor au garantat pentru ei. Muncesc douășpe ore pe zi, fără pauză de masă, că n-au ce să mănânce. Nu fumează, nu se pișă, n-au sindicat. Sclavi, înțelegi, sclavi. Dacă nu făceau francezii piramida de la Luvru, oamenii mei o făceau într-o săptămână. E drept că se și dărâma după o săptămână, râde el spre Vaniușka, punându-l pe acesta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trăit? — Noi, răspunde sec Roman. Despre Lionel Lucrul cel mai greu de demonstrat în dosarul de naturalizare este respectarea bunelor moravuri. Nu există o evidență clară a bunelor moravuri, așa că respectarea lor e foarte interpretabilă. Ca să fie sigur, Lionel nu fuma, nu juca nici un joc de cărți la care se puteau câștiga sau pierde bani, nu se-mbăta criță decât de unul singur - la el în garsonieră, când îl apuca disperarea - și nu avea păreri politice. Cu femeile lucrurile se complicau
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
te-ascunzi de mine? — Știu exact ce vă trebuie. Se duce în magazie. Revine cu un caiet mare, gros, cu coperți cartonate. I-l întinde: — E încăpător, puteți comite și indiscreții. Îi face cu ochiul: De-ăștia ca tine am fumat mulți. Lionel ia caietul, îl cântărește, pipăie grosimea foilor și se decide să-l cumpere. Unde plătesc? Vânzătoarea îi arată cu degetul unde să se ducă. În timp ce Lionel plătește, fata îi șoptește admirativ altei vânzătoare: — E scriitor. Colega se uită
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
așteptam să trecem printre scilla și caribda corabia noastră mică, de dragoste, de ruine luminate de apus să întindem arcul care aruncă flori atât de departe, să ne punem reciproc degetele pe buze să ne pălmuim cu lotuși albi, să fumăm marijuana de nervi, să cântăm operă veche, să îl testăm pe celălalt cu lucruri pe care nu le putem absorbi în micul nostru destin, sonor sau de pâslă. mă întrebam când se va întâmpla să fim doi oameni, care se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cărnuri, te poți odihni cu pacea tămâii, cu somnul urșilor polari, cu apariția zâmbetului tău într-un ciob de oglindă. șase în al treilea loc: te întorci de mai multe ori în vis, unde ești tot departe, despărțit, ca atunci când fumezi în vis după ce te-ai lăsat de fumat, ca atunci când vezi un film experimental la muzeul de artă contemporană, stai în sală toată ziua, el scoate pantoful stâng la fel a patruzeci și una oară, ca atunci când te uiți din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prunci sau de școlari, Când trebuie să fie pe placul celor mari? Ș-apoi... vă rog să-mi spuneți, cu gândul la trecut: Câți dintre dumneavoastră (pe vremuri, la-nceput) Au învățat la teatru deprinderile rele Să bea și să fumeze, să facă toate cele? ... În teatrul nostru liber, e liber fiecare Să intre, când arată biletul la intrare. Dar dacă nuditatea ideilor nu-i place E liber să se ducă și să ne lase-n pace. Nu căutați la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din partea lui taică-miu a murit atunci când taică-miu avea 9 ani, așa că nici el nu l-a cunoscut prea bine. Ce-și mai amintește tatăl meu despre el e că era un fumător înrăit, că se scula noaptea și fuma în gura sobei, după care se trântea la loc în pat. Nu înainte să tușească enorm și violent. Când tatăl meu făcea vreo prostie, se ascundea de bunicul meu în cămară. Se încuia acolo până când ăluia bătrân îi treceau nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț pentru montarea unei conducte de apă. Îi supravegheau gardieni cu pistoalele automate în bandulieră, care își fumau liniștiți obișnuitele țigări. La trecerea ei, cei mai mulți deținuți lăsară uneltele în pământ, privind-o cu interes masculin. Curând însă au fost readuși la lucrul lor de aspre porunci rostite de strașnicii oameni ai legii. Simona își văzu de drum, tratând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mine, despre scrierile mele și despre prietenia sinceră, deosebită care s-a legat până la urmă Între noi. M-am Îndreptat spre telefon cu gândul Încăpățânat că nu e totul pierdut. Nu puteam să mă opresc la jumătatea drumului.* ... După ce am fumat o țigară am revenit lângă telefon și am sunat. „Alo!”. Bună ziua. Vă rog, dacă nu deranjez, aș vrea să vorbesc cu M. Borger..., mă numesc A. „Da!” Îl voi anunța Îndată... La telefon era o voce feminină, suavă ce se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o problemă cu fiul meu! Și tot povestea, povestea... Eu nu Înțelegeam mare lucru. Ariana, dacă ai nevoie de ceva, te rog să mă chemi!. Un lucru ciudat se petrecuse În sufletul și psihicul meu. Timp de două luni, am fumat țigară de la țigară și am băut cafea. Nu-mi era foame, nu-mi era somn. La un moment dat, organismul a cedat. Începuse să se instaleze o frică Îngrozitoare. Îmi era frică de oameni, frică de moarte, frică de viață
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bună, da' copilu' ăsta zice: Nu mă lăsa mamă că nu-mi ajung banii, el e lăcătuș, câștigă două mii de lei pe lună, nu le ajung, că ea bea de stinge, vine numa' noaptea acasă, după miezul nopții, bea și fumează ca turcii". "Băiatul dumneavoastră ce zice?" "Ce să zică, că-i în spital, ea cu burta la gură, umblă lela toată ziua, vine numai după miezul nopții, moartă de beată". Se uită la copil și zice râzând: "Așa-i că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Tradiția îi obliga pe însurăței să apară într-un anumit moment, care însemna de fapt și declanșarea festivităților. Bulibașa, știind că poruncile sale sunt literă de lege și că nimeni nu va îndrăzni să încalce vreo cerință din mersul procesiunii, fuma liniștit în fața cortului său, cu ochii ațintiți către intrarea pe șleahul luncii, pentru a fi gata să-și întâmpine cum se cuvine invitatul de onoare. Pregătirile pentru nuntă începuseră cu câteva zile înainte. Primele ore ale dimineții, când urma să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trimis într-o misiune de taină de către bulibașă. Ajuns în fața cortului starostelui, acesta s-a aruncat din șa și, lăsând calul slobod, a alergat cu sufletul la gură să se înfățișeze stăpânului. Bulibașa reușise să-și reaprindă luleaua și acum fuma, nu atât tutunul iute și amar, cât mai ales sumedenia de gânduri împăienjenite, cuibărite în pipa sa. - Ei? Îl întrebă acesta zorit. - Nu putem rămâne aici. Oamenii legii sunt pe urmele noastre. Am fost oprit de un milițian și întrebat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau la bucata de mămăligă de a doua zi. Numai bulibașa era treaz. Fuma în fața cortului său și medita. La un moment dat, avu impresia că gândurile lui luaseră chipul unor păsări ale întunericului. Le urmări mental zborul, trimițându-le spre ținuturi pustiite pentru a se pierde în neant. Nu voia cu nici un chip
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
chiar cu taurii, dacă li se cerea. Toți se vădeau a fi interesați, în cel mai înalt grad de procesul zilei. Vorbeau cu aprindere, se agitau, făceau gesturi largi cu mâinile ale căror semnificații erau numai de ei cunoscute. Unii fumau țigară după țigară, însoțindu-și spusele disparate de o sumedenie de cuvinte bulgărite. Nici bine nu se deschiseră ușile Judecătoriei că mulțimea năvăli umplând până la refuz sala de ședințe care, deși era destul de mare, se dovedi însă, cu acest prilej
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
om obsedat, complexat și frustrat. Cu toate acestea, el avea mulți prieteni, care profitând de starea sa materială și de statutul lui de fiu de notar, îl vizitau zilnic în camera personală cu intrare separată prin spatele casei, unde se fuma și se bea cafea în draci, se juca la Pronosport sau se asculta muzică progresivă la pick-up, magnetofon și la postul de radio „Europa Liberă”. Cei mai intimi dintre amicii săi erau: Dodu Istrate, Luțu Simionescu, Tuțu Trișcă, Ticu Sobolevschi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
procurate din lanurile cu porumb învecinate. Alteori ne confecționam singuri un soi de pacioace din frunze uscate sau mătase de porumb, învelite în hârtie de ziar și apoi lipite cu limba umedă de salivă sau, în cel mai bun caz, fumam țigări adevărate furate de Costești și de Lala de la părinți, marca Naționale, Mărășești sau Carpați fără filtru. Băuturile alcoolice mie cel puțin îmi erau aproape necunoscute și mă mulțumeam numai cu apa curată de izvor. * Pe cât socot, iarna era mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bani buni la mijloc. Partea acceptabilă, ziceam noi, era că nu luam de la străini sau sărăntoci, preluând o atitudine haiducească, bazată de cele mai multe ori pe apoftegma: „dușmanul dușmanului meu e prietenul meu”. De la Lala și frații Costescu am învățat să fumez cu adevărat, să trag fumul în piept și să strig : „hii! caii popii tai-i trenul”, în timp ce mă înecam de nu aveam aer și-mi ieșea fum pe ochii bulbucați. Normal că cele mai bune țigări erau alea cu filtru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fi fost si normal! M-am dus să deschid. În holul mare al blocului, cu mozaic pătat și pereții scorojiți de vopsea, nu era nimeni. Mă aflu În bucătărie (locul meu preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis (ca În atâtea alte zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb tăcut, uitându-mă aiurea. Privirea Îmi cade pe cana
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Am găsit În șifonier, pe un raft, un pachet de țigări, pe jumătate plin, uitat de Mișu la ultima lui vizită. Sunt țigări lungi și subțiri, de culoare maro. Sunt țigări de damă, cred, și m-am Întrebat de ce Miș fumează astfel de porcării. Nu am mai „băut” tutun din copilărie, de când subtilizam din pachetul tatei câte două Snagoave, pe care le aprindeam Împreună cu Titi, prietenul meu cu un ochi de sticlă (Doamne, era Înspăimântător când se supăra și mă fixa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu am mai „băut” tutun din copilărie, de când subtilizam din pachetul tatei câte două Snagoave, pe care le aprindeam Împreună cu Titi, prietenul meu cu un ochi de sticlă (Doamne, era Înspăimântător când se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de la lăsarea serii până la revărsarea zorilor. Au colindat împreună toate discotecile, dezlănțuindu-se în dansuri apocaliptice. Au savurat băuturi rare, care lui Marcel nu i se păreau nici noi și nici scumpe: cu ajutorul lui, Olga a reușit să învețe să fumeze, putând să arunce cu dezinvoltură, în văzduh, în cercuri concentrice, fumul parfumat al unor țigări cu etichete aurite. La toate acestea, se adăugase și tandrețea lui Marcel, care n-a mai scos-o din prințesa mea! Ce mai, Olga a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ești haioasă? - Vai, Olga, unde ai învățat tu un asemenea limbaj? N-ai fost plecată decât două săptămâni și iată ce deprinderi s-au lipit de tine! - Și încă nu ți-am spus tot, bravă ea: știu să înjur, să fumez, știu încă multe lucruri... dar unei puritane ca tine îi e greu să înțeleagă ce este viața, viața adevărată, trăită la cea mai înaltă temperatură! - Olga, Olga, îmi fac griji pentru tine. - Nu e cazul! Știi, continuă Olga, ca pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din apartament, obligat să se urce în mașină și dus la secție. Aici urmară alte interogatorii din ce în ce mai dure. Diferiți indivizi se perindară prin fața lui, etalându-și gradele și metodele de a-l face să mărturisească. I se dădu voie să fumeze și să folosească toaleta personalului, în schimb nu i se oferi nimic de mâncare, iar de băut, doar un pahar cu apă. La început a fost calm, acuzația împotriva lui nu avea nici o logică, însă nu a putut să convingă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
apucase să colecționeze timbre și fluturi în jumătatea sa de apartament. Nu am vrut să par prea interesat de soarta lor, așa că de dimineață până spre asfințit stăteam din nou în balcon cu fluturii mei, citind tot felul de jurnale, fumând în neștire și ațipind peste cuvintele ce-mi susțineau brațul peste fața de masă. Noaptea încercam să îmi amintesc sau să visez, să mă întind până peste prezent spre ceva ce nu eram sigur dacă era adevărat. Toate astea până când
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]