1,628 matches
-
rotunde, metalice și egale. Voilà... Și, imediat, renunță a mai lua în seamă întrebările grăbite ale junelui, văicărelile madamei Ana ; grijuliu, se apropie de cea care, cu o dulce supunere femeiască, a așteptat să-i dea în primul rând lui funebra veste. Probabil are din nou migrenă, din nou va trebui să stea legată la cap cu comprese de oțet aromatic. Dar zâmbetul i se stinge pe măsură ce înțelege șoaptele ei, și din nou aceeași inexplicabilă emoție ca la 10 Mai, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ciufulită, fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și neîntrerupt. Amurgește. Lămpile cu gaz aerian din stradă nu s-au aprins încă, dar zborul lăstunilor s-a întețit ; vin cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există o explicațiune chiar și pentru lucrurile mai... neașteptate... Domnul Ialomițeanu se oprește, puțin încurcat, și tușește dregându-și glasul. Amabil însă, așa cum îl știe o lume
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el știe cum, un ajutor și meștereau împreună la roată, ceea ce părea să mai dureze. Dar am rămas pe loc, așteptându-l să termine, pentru că, dacă nu mergeam cu el, ar fi urmat să plec de aici cu vreuna din funebrele căruțe. Ce birjă se mai putea rătăci în asemenea vremuri până aici ? Deși ziua fusese caldă ca vara, răcoreala serii a venit repede ; dincolo de câmp, la depozit, zarva continua, dar mai slabă, oamenii mahalalei se trăgeau încet spre casele lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ta!), în ultimul poem, cel care dă titlul cărții, eul să se simtă descătușat, iar strigătul său, reținut până acum, să exprime încă o dată, chemarea la credință și, ca un corolar al ei, la încredere, pe care, într-un veac funebru, se simte dator să o țină vie, prin nopțile de trudă ale lui. Un calofil: Emilian Marcu 1. Arta Grădinarului Calofilia este trăsătura stilistică dominantă a literaturii create de Emilian Marcu, de la care scriitorul nu abdică în niciuna dintre numeroasele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ecepțional suflat, semn indubitabil al angrenării pe un drum neabătut înainte ca și calea ferată Iași - Pomârla. Sediul Societății de Asigurări, Reasigurări și Echilibrări de Roți, Perdamph & Co. Sediul reputatei societăți se află în sediul la fel de reputatei Societăți de Pompe Funebre “La Gogu, sicrie de prima clasă la prețuri de clasa a treia”, o clădire de patrimoniu bine susținută de coloanele celor șase bârne special importate de la patronul principal al holdingului, sergentul în rezervă Papache. Clientul deschide cu maximă precauție intrarea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nostru recent decedat. Puteți ? Cu cea mai mare plăcere. Vi-l facem ca viu. Mda...Dar... Dar ce ?! Aveți autorizație ? Pentru ce ? Pentru contra invaziei fiscale. Nu posed, că n-am nevoie. Păcat. Lucrați antiguvernamental. Ași. Avem prețuri rigide. Pompele funebre sunt singurele societîți care mai beneficiază de sposorizări oficiale. La noi se îngroapă cel mai convenabil. Bine. Puteți începe acum ? Ce ? Funerariile, pardon, lucrarea. Portretul. Aveți vreo poză ? Mda. Poftim. Dar e poza dumitale ?! Și ce ? Nu te aranjează ? Ba
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de bate inima? Cine o pornește? Ce forță o ajută să pompeze 5 litri de sânge continuu, cât trăiești? Nu știe nici medicina! Orice teorie, orice filozofie sunt fabulații, emanații ale minții omenești aflată la ananghie. Fabricație de analgezice. E funebră perspectiva fără aceste calmante, dar eu am tăria să-mi scot o măsea fără anestezie. Am făcut-o! Ilariu Dobridor: Decaderea dogmelor. Editura Iromode/1999
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
cerșetori din tablourile lui Corneliu Baba îi mai putea defini. De la anii primelor mașini Dacia, ai twistului din epoca mandatarilor, ai vizitelor lui Charles de Gaulle și Nixon, ai cuvântării din august ’68, până la inaugurarea magazinului „Fortuna“, lângă CEC, în funebra toamnă a lui ’89, avem ca-n oglindă involuția acestei duale energii înspre falimentul lăsat moștenire creierului de plastilină al „omului nou“. Nu am nimic împotriva miilor de oameni cărora textele lui Adrian Păunescu le încălzesc și astăzi sufletul, așa cum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
venerație (de la Marin Preda, Monica Lovinescu și Mariana Marin, la Ștefan Iordache și Gheorghe Dinică) și nici la înmormântarea unor prieteni sau rude nu am fost în stare să-mi acopăr nuditatea durerii mute în straiele bine croite ale retoricii funebre. Știu că am contrariat multă lume gazetărească refuzând să particip activ la comemorări de acest gen, ziariștii fiind numaidecât dispuși să echivaleze simpla suferință incapa bilă să se pronunțe cu nerecunoștința, trufia, indiferența, frigiditatea afectivă. Ei bine, cu vârsta, am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care orice vegetație a fost exterminată de soare. În ciuda aerului condiționat și a faptului că sunt îmbrăcat ușor, cu pantaloni scurți și o bluză, încep să simt căldura. Tabla mașinii arde. Am intrat în "Valea Morții". Lumina, violentă, are ceva funebru. Probabil, așa ar arăta lumea după un dezastru nuclear. Doctorul ne atrage atenția asupra unor pete albe de pe un platou. Ne vorbește despre "orașe stafii". Orașe întemeiate pe vremea febrei aurului și părăsite mai târziu. Nu mai locuiește nimeni în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
relațiunile în cari am stat odată. O noutate care vă va interesa poate este că a murit aici în Berlin Matache Beldiman, un văr a lui Alecu și cumnat a lui Rosetti. Tinerimea română de aici a asistat la ceremonia funebră. Afară de aceea am făcut aicea cunoștință locotenentului Balș (ginerele lui Florescu), a doamnei Ghica (născută Rosnovanu) și a madamei Beldiman, soția lui Alecu și-mi pare că fata lui Calimah. Eu aș ține-o de rău lui Iorgu că nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
O mică moarte Om trăi, om iubi și-om trăi iar... Râul de păcate l-om străbate într-un car. Grauri ne cântă pentru sine cântecul, Acorduri pentru un ultim tango funebru. Satan ne vrea la noapte pentru cină Mie și ție, inima pe rug aprinsă. Om iubi, om muri și-om iubi iar, ca Rege și Regină peste umbrele din Tartar. Genunea o vom trece prin melodii, Abisele din pupile ne
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93426]
-
albe și albastre trăsnind... Nu pot să dorm, mă voi odihni murind. Stau întins în pat,singur și rece, Timpul mă chinuie, eu îmbătrânesc,el trece... Valuri de fum de tămâie, vor să mă înece, Clopotele bisericii răsună metalic vestind funebre cântece.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93418]
-
și verzi. Olanda e o nălucire, domnule, o nălucire de aur și de fum, mai fumurie ziua, mai aurie noaptea, și, noaptea ca și ziua, plină de toți acești Lohengrini, lunecând visători pe bicicletele lor negre cu ghidonul înalt, lebede funebre ce se rotesc fără încetare în toată țara, în jurul mării, de-a lungul canalelor. Visează, cu capetele pierdute în norii lor arămii, lunecă în cerc, se roagă, somnambuli, în tămâia aurie a ceții, și nu mai sunt de mult aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cum îți strivește pieptul. V-ar supăra, scumpul meu compatriot, dacă am ieși să ne plimbăm puțin prin oraș? Mulțumesc. Cât de frumoase sunt canalele seara! Îmi place răsuflarea apei mucede, mirosul frunzelor uscate care putrezesc în canal și acela, funebru, ce urcă dinspre șalupele pline cu flori. Nu, nu, gustul ăsta n-are nimic morbid, credeți-mă. Dimpotrivă, e vorba de o hotărâre a mea. Adevărul e că fac tot ce-mi stă în putință ca să admir aceste canale. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
un freamăt ușor de oameni ce stau coastă în coastă. Uneori, freamătul era străbătut de o unduire de parfum violent al zambilelor dintr-o jerbă sau de o revărsare suavă de violete coapte dintr-un mănuchi simplu și aristocratic. Rumoarea funebră se simțea și ea apropiindu-se, dar toată acea vibrare ora în surdină. Se auzea acum bine, venind din fund, glasul de tenor modern al diaconului. Se făcu o mișcare de ordonare. Asistența se grupă felurit și cu unele spații
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aplecase să-i spună ceva, în raport cu ceremonia, Elena se strecură încet lângă Drăgănescu, care plecă să facă comisionul. Elena rămase lângă Vlădici, ce se juca 274 tot timpul cu monoclul, drept contenență, singurele reuniuni mondene ce-1 plictiseau fiind cele funebre. Cercul din jurul catafalcului se lărgea din ce în ce, pe când aerul se îngreuia cu tot ermetismul cosciugului și parfumul florilor. Două ochiuri prelungi mai fură deschise dintr-o dată. Invada un nou curent cristalin și un susur ușor de păsări. O
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
marșul. Elena o aprobă de ia distanță. Fanfară după acel cor! Automobilele începură a se urni în bună ordine, încet, unul după altul, fără zgomot parcă. La dric se lucra anevoie îmbarcarea Siei. Moșica Mari ieșise să plângă lingă carul funebru. Lina achitase preoții și-i lăsase să plece spre trăsuri. Se pregătea să iasă și ea cea din urmă. Deodată se sperie! Inima i se opri în gât. De după un stâlp îi ieșise cineva în față. Se uita cu ochii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fu urcată în cupeu, moșica Mari îi șopti: - Ți-e rău? - Nu! sunt sănătoasă! Am să trăiesc o sută de ani! răspunse apăsat, răgușit, uitîndu-se urât la ea, fără s-o cunoască, și lăsând în jos peste fața urâtă crepul funebru, pe care se chibzuise că se cuvine să-1 poarte. Moșica Mari se dete la o parte. Nu înțelegea. Dar doctorul Rim, care sta acolo fără rost, fără să știe ce are de făcut, înțelesese. Cuvintele Linei, pe care le credea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu locul . . . Apoi slugile obraznice și disciplinate . . . Casa aceea cu parchet prea lune-oos și cu scări în care te încurcai ... și patul prințului! Lică nu credea în microbi! Astfel se isca un zel, un neastâmpăr nou Trubadurului, pe când zdruncinul carului funebru descompunea ultimele agregări ale trupului Siei. Ce fusese Sia? O energie derivată din Lică și încremenită acolo, în fata trupeșă, și care acum revenea la obârșia ei. Un mare amor de sine, derivat de .la sine și imobilizat în pasiunea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
muzicii de adineaurea o acopereau cu învelișuri calde, de subt care nu simțea nimic din tristețea convoiului mortuar. Moleșită, vorbea puțin și cu glas tărăgănat despre Maxențiu, fără ca să lege amintirea lui, venită în memorie pe alte căi, de ceremonia funebră. Vorbea calm de sfârșitul lui apropiat si ae iluzia lui statornică. Vorbele ei erau blajine și cam misterioase, cum era și starea sufletească a lui Maxențiu către dânsa, deși nu din aceleași pricini. Comenta ultima lui cartă, un peisagiu alb
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Gil), Secretar al Societății Franceze de Biofizică, om de înaltă ținută științifică și morală și de vastă cultură umanistă, Director de Cercetare în cadrul Institutului Curie, Centre Universitaire Paris Sud, Orsay.” În Cuvântul rostit în numele tatălui său, Aurel Popescu, la Ceremonia funebră de la Cimitirul parizian Père Lachaise, în ziua de 22 septembrie 2009, Răzvan Popescu aducea un cald omagiu celui dispărut, filtrând prin minte, inimă și suflet o serie de amintiri despre Gil, omagiind omul și prietenul de idei și acțiune, încheind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vechii colaborări. De pe acum mă gândesc să concretizez recenzia volumului „La apa Vavilonului” de Monica Lovinescu, ce-și așteaptă rândul apariției cam de un an. În jurul orei 11 mă sună Mariana punându-mă la curent cu unele probleme privind ceremonia funebră ce va avea loc în Cimitirul Eternitatea din Bârlad referitor la Gil Crăescu. Astăzi a fost o zi caldă, luminoasă, tonifiantă, deși rece seara și dimineața. După ora 19 întrerup scrisul, trecând la partea prozaică a existenței mele, de care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
În ziua următoare, după ora 10, când apare soarele, cobor vița de vie de pe sârmă ca să am soare în fața casei. Gata cu umbra! Acum am nevoie de lumină și de căldură! După 12 mă sună Mariana întrebându-mă despre ceremonia funebră pentru Gil Crăescu. Am informat-o succint, cu tristețe și durere. Mare păcat că Gil s-a pierdut la nici 60 de ani!... La TVR aceleași discuții și dispute zgomotoase despre prezidențiale, toți atacându-l virulent, pătimaș pe Băsescu. Suntem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de alcool care se dezinfectează de zor, un preot, grădini și flori. Aici. Un preot Îi aștepta de mult, coboară În Întunericul rece, intră În mausoleul de marmoră, abia acum Îi văd din nou pe oamenii de la serviciul de pompe funebre care știu ce au de făcut, doar sînt niște tehnicieni, profesioniști ai ireparabilului, specialiști În tristețe, joacă cea mai cumplită scenă, apoi preotul Își asumă partea a doua, trecerea În lumea de apoi. Cinthia, tu, Îngerașul meu, acum stai lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]