1,286 matches
-
macaroanelor, Înmuind cartofii prăjiți În sare și oțet, amestecând pastele pline de brânză cu piper negru. Cleomf, cleomf, cleomf. Logan se simțea ca un tâmpit, stând acolo și uitându-se la inspector cum mănâncă. Așa că Își Împunse lasagna cu o furculiță. Zdrobi straturile Într-o masă omogenă. — Am primit analizele de sânge pentru fetiță, zise el În cele din urmă. Era Îndopată cu calmante. Mai ales Temazepam. Sprânceana lui Insch se arcui. — Nu era destul s-o omoare. Nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dar dac-o faci și-a doua oară, nu mai ai zile bune, Înțelegi ce-ți spun? — Am mai vorbit despre asta! — Mda, așa e. Miller părea din ce În ce mai stingherit. — Știi cum de-am ajuns În Aberdeenul cel Însorit? Arătă cu furculița spre vremea deprimantă de cealaltă parte a ferestrei. — Cum de-am renunțat la un post la The Sun ca să vin În văgăuna asta? Dar vorbi mai Încet, ca să nu-l audă nimeni că zice despre Aberdeen că ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atâta drum prin zăpadă, doar să-mi aduci mie de mâncare? — Păi, ce ciudat că aduci vorba. Miller răsturnă tăieței prăjiți la el În farfurie. Vezi tu, am un soi de dilemă morală, ceva-n genul acesta. Logan Îngheță, cu furculița la jumătatea drumului spre gură, cu o fâșie lucitoare de carne de pui așteptând să-i acorde atenția. Știam eu! — Ușurel, tigrule, Îi zâmbi Miller. Dilema morală e următoarea: am o poveste cu un ucigaș, doar că-nseamnă să stric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
această declarație era de neconceput. Spuse ceea ce spunea ea întotdeauna când nu știa ce să zică. — Minunat, querida. E minunat. Îmi place mult ideea asta. Leigh împinse cu cuțitul o bucată de ton și o felie de castravete în vârful furculiței pe care o duse elegant la gură. Mestecă puțin, apoi înghiți. — Emmy, iubito, glumeam și noi, îți dai seama. Cred că e minunat că n-ai fost cu o mulțime de bărbați. Dacă te întreabă cineva cu câți te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mii de ori. Făcu un efort supraomenesc să nu-și dea ochii peste cap când Leigh exclamă plină de încântare: — Foarte mișto! Emmy bău din greșală din ceașca Adrianei, iar aceasta se stăpâni cu greu să nu-i înfigă o furculiță în mână. De ce naiba era așa supărată? Chiar era ea o persoană așa geloasă și meschină încât să nu se poată bucura de succesul celei mai bune prietenei? Se sili să zâmbească și să spună câteva cuvinte de felicitare cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aceea la Paris? — Foarte interesant, a murmurat Emmy. E foarte clar, dar cum ai devenit rezident PR? Fiindcă trebuie să-ți spun că nu prea ești genul. — Vorbesc bine limba engleză. — Am priceput. Dar tu? a întrebat Rafi luând în furculiță niște salată cu bucăți de brânză de capră. — La guvern. El a făcut o figură care părea să spună “fugi de-aci” și i-a dat un ghiont. — Nu știu, nimic interesant, a spus Emmy și vorbea serios. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se spală pe față. „Și pe gât! Și pe urechi! Că nu te mănâncă!” „ Da’ e rece, mămico!” „Rece, rece, așa se spală dimineața! Cu apă rece ca gheața”, râde vecina În timp ce scoate din apa clocotită racii Înroșiți cu o furculiță și-i așază Într-o farfurie mare și adâncă. „Auzi, madam Pandea! Cică la Donca Simo o să joace un film foarte frumos, „Un condamnat la moarte a evadat”. Mi-a spus madam Lulu. „Nu-i bai!” răspunde doamnea Pandea, „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Dacă sfârâie fierul e numai bun de călcat cămășile apretate pe care ai să ți le iei cu tine la țară. Când fierul se răcește se pune jar proaspăt . La fel fac și țiganii care spoiesc tigăi, cratițe, linguri și furculițe. Ei strigă În gura mare pe stradă: Spoooiiim! Spoim tingiiir, spoooiiim! Cine vrea să le spoiască tingirile Îi cheamă În curte. Acolo ei fac o vatră mare și cositoresc tot ceea ce este de cositorit. Madam Ursu, vecina de la parter, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pufușorul de pe chelie avea bobițe mici de transpirație. Pe urmă Îți aduci aminte cum ai vizitat tu expoziția de mase plastice a Statelor Unite ale Americii la București, unde ai văzut costumul de cosmonaut al lui John Glenn, găleți, ligheane, farfurii, pâlnii, pahare, furculițe, cuțite și diverse suporturi dintre care unul era pentru ouă. Toate din material plastic. Adormi În iarba jilavă a primăverii, adoarme o parte din tine, partea subconștientă (aia cu libidoul) și probabil și astăzi doarme acolo În curtea Închisorii Doftana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Sylviei pentru a o preveni că strica atmosfera serii, se aude că la St. Luke e cel mai scăzut procent de epiziotomii 1 din țară. —Așa se pare, spuse Sam, asta face foarte bine reputației spitalului. Mătușa Sylvia puse jos furculița și se strâmbă: —Ronnie, suntem totuși la masă. —A, chiar, după ce mâncăm trebuie să vă arăt mulajul pe care mi l-am făcut după burtă. Mătușa Sylvia clipi nevenindu-i să creadă: —Poftim? Mi-am făcut un mulaj din gips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prin a le da ascultare. În seara aceea, cu ardoarea unui adevărat prieten, încerca să pătrundă în vizuina profundă în care eu călătoream fără chef. O făcea deja de câtăvă vreme. Eu, tăcut, distrat, mă repezisem la aperitiv cu o furculiță violentă, dar apoi l-am lăsat în farfurie, fără să mai comand nimic. Manlio încerca să fie alături de mine, îmi lua cu împrumut dispoziția și între timp ciugulea din diverse farfurii, ardei, urdă prăjită, broccoli căliți. — Tu umbli la curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
supieră în mâini. O puse pe masă. Pe spaghete se afla un buchețel de busuioc în formă de floare. Mă servi, apoi se așeză în față mea cu mâinile sprijinite pe masă. — Dar tu nu mănânci? — Mai târziu. Am vârât furculița în farfurie, mi-era foame, nu-mi aduceam aminte de când nu-mi mai fusese atât de foame. — Îți place? — Da. Spaghetele erau cu adevărat bune, Angela. Cele mai bune spaghete din viața mea. Mâncam sub privirea atentă a Italiei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care trăiau în jur, care se opriseră în casa mea? Și când mă gândesc că a fost o vreme când înrudirea cu familia aceasta de perfecți imbecili mi se părea un splendid pas înainte! La cină am dus cu greu furculița la gură. Drumul de la farfurie până la gură devenise extraordinar de lung. M-am ridicat de la masă să mă duc în baie. În coridor, terrierul soacrei mele a țâșnit dintr-un colț arătându-și colții. Am ridicat piciorul și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare. — Ai o față de zombi, ce s-a întâmplat? — Au sosit pastele. La masă nu ascult pe nimeni, mănânc, mă uit în farfurie și înfig furculița, beau un pahar de vin, mă întind spre supieră și mă servesc din nou. Mi-e o foame de lup. Atmosfera este încărcată de zgomote, de voci. O macaroană a căzut pe fața de masă, o iau cu mâna. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în vederea inevitabilului final pe care el îl rezuma laconic. Nu se așezase nimeni lângă noi. Începeam să apreciez avantajele călătoriei cu mașina pompelor funebre și n-aș fi putut dori un tovarăș mai bun decât bărbatul acela care își ducea furculița la gură fără să miște capul sau să-și aplece gâtul. Eu luasem o salată de fructe și o bere. Beam direct din sticla rece, privind prin fereastră carul funerar parcat mai jos sub copertina de azbociment. Am luat furculița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
furculița la gură fără să miște capul sau să-și aplece gâtul. Eu luasem o salată de fructe și o bere. Beam direct din sticla rece, privind prin fereastră carul funerar parcat mai jos sub copertina de azbociment. Am luat furculița de plastic și am înfipt-o în salată, o boabă de strugure sări din farfurioară direct pe gulerul bărbatului. A rămas interzis din cauza micului incident. Își pierduse atâta timp să-și aranjeze șervetul, iar eu, din întâmplare, reușisem să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
citească întreaga lume, nu e dreptul meu să mă opun. Dar piesa e altceva. I-am spus că nu sunt de acord cu piesa. I-am spus că o să îl dau în judecată. Știi ce mi-a răspuns? Își puse furculița jos și se aplecă spre mine, peste masă. Fiecare emoție avea o manifestare fizică. Ridică din umeri și își dădu capul pe spate și își întinse mâinile spre mine. Poate că asta, la fel de mult ca și asemănarea cu Jean Harlow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cine știe? La urma urmei, exista un fel de farmec secret În cuvintele „vina cerului“. Apoi se enervă pe el Însuși. Nu exista nici un farmec, nici un secret. Era mai bine să lase cerul În pace. Fima Își Împunse cu o furculiță fruntea, tâmpla, ceafa și Încercă să ghicească sau să intuiască Într-un fel ce simte cineva În clipa În care glonțul pătrunde În craniu și explodează: nu durere, nu zgomot, poate, Își imagină, poate doar o străfulgerare incandescentă de neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întărâtat, vrând parcă să-i demonstreze chiar În clipa asta că nu avea dreptate, Îl Împinse pe Ted deoparte cu mișcări agitate și se apucă să-l ajute, fără să fie rugat: trase afară din mașină o grămadă de cuțite, furculițe și linguri și alergă prin bucătărie, deschizând ușițe și sertare, uitând să le Închidă la loc, căutând un loc În care să-și poată depune prada În siguranță, neîntrerupându-și nici o clipă măcar prelegerea despre diferența dintre Vietnam și Gaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e nici o problemă. Du-te, Yael, și Întoarce-te. Promit să rămân tot timpul numai În perimetrul bucătăriei. Să nu mă Învârt prin casă. Nici la toaletă nu mă duc. Poate ar fi bine să lustruiesc Între timp cuțitele și furculițele? Sau să curăț frigiderul? Rămân aici și aștept. Nu contează cât timp. Ca un Solveig masculin. Citesc o carte despre vânătorii de balene din Alaska, În care se povestește despre obiceiul lor... n-are importanță. N-avea grija mea, Yael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
convins de asta, găseai cel mai bun riz colonial și oamenii făceau o călătorie la Zürich ca să-l savureze, această simultaneitate de dulce și acru, de felii de ananas, cuburi de carne de vită și vițel care-ți aduceau pe furculiță o bucată din Marea Sudului și preriile nesfârșite ale Americii se transforma apoi în gură într-o zbatere de valuri, când îți puneai pe limbă una din delicatesele roz ce se numeau creveți, în timp ce fructul de mango îți dădea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
țigară și arăta din nou uman. Am petrecut câteva momente ca între prietene, lăsându-ne mângâiate de razele de soare și încercând să ignorăm copiii care alergau prin jur, strigând că vor înghețată și înțepându-și frații și surorile cu furculițe furate. Uitasem că erau ultimele zile din vacanța de vară. În astfel de momente, povestea cu copiii părea ciudat de îndepărtată. — Te simți mai bine acum? am întrebat-o eu. Maria expiră teatral niște fum precum Lauren Bacall. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
continua o vreme. Speram să pot măcar petrece Crăciunul cu iubitul meu. Nu am mai făcut asta niciodată. Pe lângă asta, îmi plăcea să am pe cineva lângă mine seara și dimineața. Îmi plăcea să mănânc seara semipreparate cu cuțitul și furculița, la masă, în loc de chipsuri Cheerios, cu degetele, în fața televizorului uitându-mă la EastEnders. Îmi plăcea să-mi sug burta când treceam prin cameră. Așteptam chiar cu nerăbdare să văd șosete întinse la uscat pe calorifer ca să pot învăța să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mie îmi scapă tot timpul tacâmurile pe jos acasă și le folosesc, iar podeaua mea e murdară! M-a privit îngrozit și, probabil știa el de ce, m-a ignorat. În ciuda protestelor mele, a aranjat cu precizie matematică noi cuțite și furculițe pe masă. Kieran mă sărută cu căldură. Se vedea că nu se împăcase cu Lisa. Purta o cămașă galbenă, reiați albaștri și cravata haioasă pe care scria „Super Tocilar“ pe care i-o făcuserăm noi cadou de Crăciun acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
făcea greață la gândul unui ou fiert. Kieran păru la fel de nefericit ca și mine când își primi farfuria. Din moment ce nici unul nu se poate gândi la ceva care să-l facă pe celălalt să se simtă mai bine, ne-am luat furculițele resemnați. Era ca în basmul cu oala fermecată cu porridge, care nu se termina niciodată indiferent cât mâncai. Epuizați de mâncare și de emoții, am renunțat amândoi în același timp. Dar experiența dizolvase tensiunea dintre noi, era ca și cum am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]