KorAP: Find »[drukola/base=furie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...356 >

8,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354

aibă pe conștiință tot restul vieții ei de rahat curva Împuțită și mincinoasă. 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 00Bruce00000000000000000000000000Bruce0000000000 000000000000000000Bruce0000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000Bruce00000000 000000000000Bruce00000000000000000000Bruce000000 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 Noi așteptăm și ne gîndim și avem Îndoieli și urîm. Cum te face să te simți? Sentimentul care mă copleșește e furia. Ne urîm pe noi Înșine pentru că n-am fost În stare să fim altfel decît sîntem. N-am fost În stare să fim mai buni. Simțim furie. Trebuie să te supui sentimentelor tale. Nu contează dacă ești un ideolog sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
și urîm. Cum te face să te simți? Sentimentul care mă copleșește e furia. Ne urîm pe noi Înșine pentru că n-am fost În stare să fim altfel decît sîntem. N-am fost În stare să fim mai buni. Simțim furie. Trebuie să te supui sentimentelor tale. Nu contează dacă ești un ideolog sau o persoană senzuală, te supui stimulilor crezînd că sînt bornele kilometrice spre pămîntul făgăduinței. Dar nu e deloc așa. SÎnt bolovani de care trebuie să treci, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

ușa de tablă, spartă și ruginită, cu o bucată mare de carton. În curând, Înveliți cu un morman de cârpe, vor adormi pe patul lor amărât, care nu-i alteceva decât alt morman de cârpe. Câinele lui Ben latră cu furie la lună sau poate la vreo pisică ce i-a trecut ca fulgerul pe sub nas. Se aude un colind de Crăciun, undeva, Într-o magherniță din ghetou. Au adormit Însfârșit, visând poate, că mocirla În care-și duc zilele, va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de apă, dușumele...Totul a fost smuls, călcat În picioare cu furie, dezmembrat, ars, murdărit, găurit, spart, pângărit, trădat, aflat Într-o degradare cumplită. Pe scara interioară a acestui bastion al mizeriei, Într-un continuu du-te -vino, foamea și boala, bezmetice și trumfătoare, Își fac de cap, neținând cont de nicio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
poate că trupul lui slăbit se va mai Întări la soare. Poate va Începe să și mănânce puțin câte puțin. Am auzit de o cantină a săracilor, nu e departe, e lângă Fabrica de Mătase... Câinele lui Ben latră cu furie. Probabil Îl sâcâie vreun copil. Apoi, se lasă o liniște pe care Antoniu o simte ca pe o durere fizică. Plânsul disperat al unei femei sparge cu brutalitate această liniște, pe care el ar fi dorit-o veșnică. -Las-o Încolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc care-l Înduioșează pe cloșard. Luna străpunge Întunericul cu o lumină care le face chipurile de un alb-roz neobișnuit. Ben Își ceartă câinele, dându-l afară din coșmelie cu strigăte de furie.... -De ce e atâta Întuneric În jur? -Cândva a fost lumină electrică În blocul pe care l-ai văzut. Aparținea de Fabrica de Chibrituri. Era construit pentru muncitorii fără casă veniți de prin toate părțile. După ,90, clădirea fabricii a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
puțin mesajul, profunzimea textului, filozofia lui. Și atunci, nu m-am Întrebat de două ori dacă greșesc, nu mi-am smuls hainele de pe mine când am greșit, nu m-am Împiedicat de regrete și nu m-am zgâriat pe față de furie. M-am privit de fiecare dată cu un fel de superioritate rece și m-am gândit la ce ar trebui să mai născocesc, ca să-mi complectez arsenalul de renunțări. La mine n-am vrut să renunț dintr-un sentiment nedefinit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
mai ascult? Nu vezi că Îmi tremură pleoapele de nervi. Nu vezi, chiar nu vezi că m-am transformat Într-un fruct stacojiu? Din melc m-am transformat Într-un fruct stacojiu. Nu mai face pe nevinovatul. O să urlu de furie. Cel mai mare urlet din istoria omenirii. Un urlet cosmic. Îmi e greață de fructul stacojiu care sunt. Îmi e silă. Numai minciuni și deșertăciuni. Numai mizerie și trufie. Mă ameninți cu despărțirea. Mai bine m-ai amenința cu moartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
pornit În vârtejul Întâmplărilor, nu se putea să nu-ți atingi scopul, să nu ajungi unde ți-ai propus. Cine te putea opri? Ce te putea face să nu reușești? Dincolo de asta, Dezideriu citea fără oprire, cu un fel de furie ce prevestea ,,lucruri mărețe,,. La un moment dat, În anul trei de facultate, a simțit că În el ceva se rupe cu brutalitate, și Îl Îndeamnă să se lăcomească la altceva: la spectacolul lumii, față de care stătuse la o distanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
regula, iar, agitația de fiecare zi a orașului a ajuns paroxistică, din cauza pregătirilor de Paște. Cohortele de oameni aleargă de dimineață până seara, năvălesc În magazine În căutare de cadouri, de mâncare, cheltuindu-și banii puțini sau mai mulți, cu furie și disperare, de parcă ar fi sfârșitul pământului. Lumina dimineții de aprilie are o nuanță roz uimitoare, așa i se pare lui Antoniu. Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ceaiul, iar cuvintele Încep să curgă fără poticneli dureroase și pauze foarte lungi. -Când am părăsit ghetoul, m-am aciuiat o vreme Într-un subsol de bloc , de unde am fost alungat cu amenințări și Îmbrânceli de un administrator turbat de furie. Nu făceam mizerie, nu am lăsat În urma mea maldăre de gunoaie, veneam pe furiș seara și mă strecuram Într-o debara Întunecoasă și urât mirositoare, după care ațipeam pe o stivă de cartoane mucegăite. N-am apucat să-mi petrec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu o forță de care nu s-ar fi crezut În stare. Vagabondase printre declasați, perverși, bețivi, dormise laolaltă cu ei sau În preajma lor, dar niciodată nu fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că, găști de golani care-și spun ,,sataniști,, , bântuie drogați, nopțile prin cimitire, În căutare de senzații macabre și nu puține au fost locurile de pioasă reculegere pe care le-au devastat cu furie oarbă. Primul lucru pe care l-a văzut când a intrat În cavou, a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată Într-unul din pereți. Din ea, un bărbat privește fix obiectivul, surâzând, cu o țigară Între degete, instantaneu tipic al perioadei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
chip se mai puteau citi urmele unei trecute frumuseți care pe ea n-o interesase, de vreme ce nu părăsise Încăpătoarea noastră casă, de la vârsta de douăzeci de ani și slujea acum, cea de-a treia generație. Moșiile bunicilor dispăruseră Înghițite de furia comunistă, dar casa, nici azi nu-mi explic cum, nu ne fusese luată. Prima zi de școală a fost un supliciu. Abia așteptam să revin În camera mea și nu puteam concepe că, de-acum Înainte va trebui zilnic să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
la intervale egale de timp un oftat jalnic, făcându-și simțită prezența atotstăpânitoare. O nouă țigară este aprinsă, și fumul plutește În Încăpere legănându-se În valuri subțiri. Antoniu tremură, un tremur nervos și necontrolat, născut din emoție și din furie. -Dumneata ai adus ieri, aceste două caiete și, pentru că avem obligația de-a nu respinge nimic fără să fie citit Înainte, am rupt din timpul dedicat editurii, ca să văd ce ,,capodoperă,, ai lăsat În mâinile mele Recunosc, este o carte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
au alunecat pe nesimțite În focul discuției. Are un zâmbet rău-prevestitor, și o privire rece. Antoniu se miră În sinea lui, cum poate o ființă fragilă să fie atât de autoritară, ba chiar obraznică.. Întâi, Îi vine să urle de furie, și are un moment În care ar sfărâma toate obiectele din Încăpere, după care se liniștește brusc și calm, Îi spune tinerei redactore: -Am să-i povestesc totul lui Kawabata. O să se Înfurie ca și mine, după care o să râdă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
slujitor neînduplecat al legii, cu pistolul la cingătoare, clipește amenințător din ochi Ăde fapt singurii care i se vădă, de sub cagula neagră trasă pe cap. Are o respirație șuierătoare care se aude de la câțiva metri și bate din picior cu furie. Cotrobăie cartierul de câteva zile și nopți, căutând un evadat periculos, și au dat peste un mort, și un câine care nu s-a dezlipit de trupul lui, până nu a fost lovit cu picioarele și gonit cu urlete bestiale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

spus. Iar în casă s-au investit și banii ei, nu numai ai mei. O să împărțim lucrurile pe cale amiabilă. Ești absolut formidabil! spuse Rosemary. Nu simt la tine nici un strop de amărăciune. Dacă aș fi în locul tău, aș clocoti de furie. Te-ai purtat cu omul ăla de parcă ți-ar fi fost cel mai bun prieten. — El este încă cel mai bun prieten al meu. — Văd că iei lucrurile cu multă detașare, spuse Rosemary. Vezi numai să nu exagerezi. Undeva în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
a afectat profund. Dar cred cu adevărat că m-ai iubit în tot acest timp. Așa că n-ai motiv să te simți vinovat sau îngrijorat, dragul meu Martin. Nu mă simt nici vinovat, nici îngrijorat, pur și simplu clocotesc de furie, am spus. Nu vreau să mă ajutați să trec prin încercarea asta. Nu vreau decât să mă lăsați amândoi în pace, în sfârșit! — Te înșeli în privința dorințelor tale, Martin, spuse Palmer. Nu e ușor să scapi de chinurile dragostei. Adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
clipă, când m-am simțit în stare să vorbesc din nou, am zis: Îți dai seama că sunt absolut uluit. Fii bună și lămurește-mă! — După ce m-ai scos afară în grădină, n-am plecat acasă, spuse ea. Clocoteam de furie. Îți explic imediat de ce. M-am dus la Biblioteca Universitară și am încercat să citesc ceva, dar n-am reușit. Apoi am intrat undeva să beau o cafea și apoi m-am dus acasă. Eram îngrozitor de amărâtă și te-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
la mânie. Se întoarse cu spatele la mine și spuse cu glas încărcat de emoție: — A început domnia groazei. Am prins-o de umeri și am întors-o către mine. Avea ochii plini de lacrimi, dar încă se stăpânea. Mă privi cu furie și se căută în buzunar după o batistă. — Bine, Martin, e-n regulă, foarte bine, foarte bine. Nu e bine deloc, am spus. — Nu înțeleg, spuse Georgie. N-a fost decât o întâmplare, chiar dacă poate părea altfel. I-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
prins brațul cu brutalitate. Apoi am tras-o spre mine. A coborât împleticindu-se și timp de câteva clipe am stat amândoi la baza scărilor - eu, gâfâind și strivindu-i brațul în strânsoarea mâinii, ea, încordată și privindu-mă cu furie. Amintindu-mi scena, am avut impresia că în clipa aceea și în cele care au urmat fața i se făcuse neagră. Încercând să-și elibereze brațul se smulse cu putere din strânsoarea mea. Ciudat e că nu părea prea surprinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
spus - o cât de mică antipatie, relația dumneavoastră cu Palmer v-a transformat într-un simbol foarte util, cu alte cuvinte ați devenit joker-ul din pachetul de cărți pe care l-am văzut pentru o clipă ca fiind ținta furiei mele. Ar fi cazul să adaug, poate inutil, că n-a fost decât o furie trecătoare descărcată din plin asupra dumneavoastră - fapt pe care-l regret enorm. Să fiți convinsă că nu am nici un fel de resentimente față de Palmer. Această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
simbol foarte util, cu alte cuvinte ați devenit joker-ul din pachetul de cărți pe care l-am văzut pentru o clipă ca fiind ținta furiei mele. Ar fi cazul să adaug, poate inutil, că n-a fost decât o furie trecătoare descărcată din plin asupra dumneavoastră - fapt pe care-l regret enorm. Să fiți convinsă că nu am nici un fel de resentimente față de Palmer. Această dezlănțuire singulară m-a ajutat, prin aceea că m-a făcut mai conștient de persoana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cum a fost? — Ah, a fost un gest de totală disperare, răspunse Antonia. Alexander a fost profund afectat de povestea cu Anderson. Atâta timp cât relația a fost de actualitate, din cauza durerii nu mai putea nici măcar să fie furios. Și-a stăpânit furia până ce s-a sfârșit toată povestea. Apoi a vrut să mă pedepsească. — Adică n-a avut nici o clipă cu adevărat intenția de a se însura cu ea? — Ei, el și-a închipuit că are această intenție, dar nu făcea decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]