804 matches
-
lor, părinții conservă de asemenea continuitatea descendenței și integritatea patrimoniului lor. Câțiva ani mai târziu, într-o societate misogină, acest model le va permite și bărbaților să-ți țină mai bine sub control consoartele. Virginitatea soției le aduce liniște, le gâdilă ogoliul: nu vor fi niciodată comparați cu un altul, și vor putea să-și modeleze soțiile după chipul lor. "Bărbatul este un Dumnezeu care se vrea stăpân absolut al creaturii sale", spune un personaj dintr-un roman din 1894 al
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Mary își strecoară mâna pe după brațul naratorului. Curând, se ghemuiesc alături sub o învelitoare. Când vântul îi smulge tinerei englezoaice pălăria de pe cap, aceasta îl roagă să i-o înnoade sub bărbie, apoi râde, văitându-se cu delicatețe că o gâdilă. Naratorul, extrem de tulburat, încearcă atunci cu sfială să-și mărturisească iubirea. Îi povestește fetei un vis pe care îl avusese în noaptea din urmă. În vis, îi povestește el, se făcea că ea îi destăinuiește toate neînsemnatele ei păcate de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fără mine". Și aveau și motive! În parcurile cu vegetație deasă, prin poduri ori prin "coridoarele întunecoase", tovarășii de joacă ai Catherinei pot să alerge după ea, "s-o prindă de mijloc", s-o pună la pământ și s-o gâdile în voie... Acest "paradis înverzit al iubirilor copilărești" este atât de primitor, atât de confortabil, încât Catherine încearcă să-l recreeze și să se refugieze în el chiar dacă devenise între timp o domnișoară în toată regula. La 28 iunie 1898
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
apă, dar în care m-am urcat ceva mai greu înapoi... Și așa, povestind, ajung într-un pat mare, cu miros de sulfină și levănțică și lunec, lunec în somn încă înainte de a pune capul pe pernă. Dimineața, mă trezesc gîdilată de o rază de soare care se strecoară printre crestele Alpilor drept spre nasul meu. Deschid fereastra și amestecul de culori ce se revarsă de pe culmile sure peste brazii de pe văi pînă în parcul înflorit al gazdelor mele, mă năpădesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și pornește spre casă. Așa trudește an de an, clădind capita după capita, sub cerul albastru, imaculat. Cand și când, ia câte un smoc de fan proaspăt și îl freacă între palmele bătucite pentru a simți plăcerea plevii care îl gâdilă în palme; uneori ia chiar între dinți un lujer, îl musca în doară, savurându- i gustul de țărâna și de iarbă, apoi îl scuipa ușor și bagă în buzunarul pantalonilor pleava, păstrând-o că pe o amintire scumpă. Când ajunge
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vreo două săptămâni chiar de la ultima întâlnire. -Nu cumva ar trebui oare să-l sune ea mai întâi ? se gândi Lăură. După o îndelunga meditație, de vreo oră poate, ridică cu o oarecare reținere receptorul, iar vocea aceea plăcută îi ,,gâdilă’ în fine urechile. -Te-ai întors , ai ? -Desigur. Doar n-ai fi crezut că rămân pe undeva... -Tot ce-ar fi fost posibil... -Doamne ferește, izbucni Lăură. Tu nu știi ce spui...Hotărâră că e cazul să se vadă numaidecât, ceea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
frumos”. Căci cine este omul În poezia lui Alexandru Tăcu? „Din lepră, șerpi și macadam Când Domnul lumii l-a facut I-a pus din fundul lui Adam Pe umeri gaură de lut. Văzându-l Meșterul că mișcă L-a gâdilat puțin la coasta, I-a dat să poarte toporișca Și mâna harnica, nevasta”. („Fantomas”) Dintre aceștia, În parlamentul țării, unii ce fac?: „Tăcut ca piatra și prudent/ La ce se va-ntâmpla și când/ Miroase-a mort În Parlament/ Mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
autobuz sau metrou, la piață, în supermarket. Aveți, vă rog, răbdare câteva minute, e un accident pe linie... în urma unei sinucideri, vă rog să ne scuzați. Dar îmi curățați peștele, domnule! Da, doamnă, o să vi-l curățăm, o să vi-l gâdilăm! Coșul de gunoi nu e destul de mare ca să poată duce pe ultimul drum resturile zilelor. Și apoi, simte, obosită și febrilă, apropierea nisipurilor mișcătoare ale textelor, între care multe neterminate, nereușind niciodată să se așeze unul alături de altul și să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu adăugirea că îl poftește pe el singur din toată opoziția, fiind singurul bărbat de stat cu vederi largi și luminoase, al cărui cuvânt va trebui ascultat în clipele îngrijitoare pe care le trecea țara și Europa. Iar Petre Carp, gâdilat de vanitate, s-a dus la întrunire și a vorbit. Punerea în scenă a lui Ion Brătianu n-a izbutit decât să țină departe pe Petre Carp de cealaltă opoziție și să-l puie în neînțelegere chiar cu propriul său
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
O santinelă, de pe punctul de observație, din toloacă a început să ne fluiere și să ne atenționeze că ploaia este aproape. Ne-am făcut că nu înțelegem și-am reușit să trecem podul, peste pârâul Posen. Iarba era moale, ne gâdila la tălpi și cu comentarii asupra filmului vizionat, ne îndreptam spre Frătăuții Vechi, în mare grabă. Când eram cam pe la jumătatea tolocii, totul părea cufundat într-o tăcere de mormânt. Vântul nu mai clătina niciun fir de iarbă, nicio pasăre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Mai ales că se aud păsărelele cu glasul lor fermecător. În acest râu sunt mulțime de peștișori colorați, care mai de care mai jucăuș. Intrăm În râu. Apa este caldă și plăcută. Peștișori vin și ne ciupesc de picioare, ne gâdilă. E atât de bine și frumos. Printre ramurile copacilor se strecoară raze de soare, se văd ca un curcubeu. Privesc tainic printre copaci și văd cu ochii sufletului pe Mielul lui Dumnezeu cum spune Sf. Ioan Botezătorul: „Iată, Mielul lui
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
părintele meu era în relațiuni de prietenie. Dânșii erau numarați între așa-numiții aristocrați ai județului nostru și, după datina veche, făceau vizite de Paști. Doamna Lazu, gătită ca de sărbători, avea o rochie de matasă a cărei foșnet îmi gâdila auzul și a cărei colori vii îmi luau ochii. Frumoasă, veselă și prietinoasă cum era, dânsa imediat mă smulse din mijlocul războiului ce organizasem între nemți și ruși și mă sărută din toată inima de mai multe ori. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ar fi cea despre individul care venise aici cu un cățel de usturoi în ureche. Și-l băgase el mai demult probabil, pentru că era convins că are cine știe ce proprietăți curative. Și-l băgase de mult, și acum îl jena, îl gâdila, pentru că înmugurise. Ei jucau șeptic, io stăteam cu ochii închiși și simțeam prin pleoapă lumina gălbejită de neon. De neon gălbejit, bâzâit de un țânțar care gravita bezmetic în jurul lui. Din când în când, îl auzeam pe Marian: - Să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vreodată. Mai stă în blocul ăla un tip care crește porumbei pe balcon. Pe lângă stolul lui, are și un stol de porumbei. Ăsta probabil n-are serviciu, pentru că îl văd mai mereu pe balcon, cum sărută porumbeii în cioc, îi gâdilă sub aripi, le suflă în cur. N-are serviciu ziceam, dar mustață are. Cam toți din cartierul ăsta de țărani urbanizați la apelul de seară au mustață. Îi comunic constatarea asta Mirunei, care lângă mine, în pat, râde de se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acest amabil și discret loc de rendez-vous, accesibil tuturor pungilor și reconfortant pentru stomacurile delicate și belalii ale femeilor prea iubețe. Numai una singură dintre „colaboratoarele“ noastre (cum le spuneam și cum le spunea Anatole France curvulițelor care i-au gâdilat bătrânețile de țap lubric) și-a apărat, cu dinții și cu ghearele, pudoarea trupului prea tânăr despuiat cu bruta litate, ca un știulete palid de porumb, de rochiță, de cămășuță și de pantalonașii ei cuminți - cele mai multe dintre ele, dacă nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor În moșitul deficien țelor virile ale mușteriilor boieri, spre salva rea bunei reputații a comerțului lor de iluzii. „Concentrați-vă, vă rog, concentrați-vă!“, interveneau patroa nele cu sugestiile lor stăruitoare sau cu infama lor dexte ritate de a gâdila sărmanele simțuri ofilite prin mijloace manuale, labiale, bucale sau digito-anale, În crearea unui fals climat de lubricitate, ori de câte ori vreun plicticos fenomen de inhibiție sexuală sau vreo prostată buclucașă puneau În situație dificilă pe nefericitul client. În după-amiaza zilei de 4
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mecanismul farsei decât de iertăciune. „Mulți, părinte, mulți. De zece ani, îi tot trimit și nu s-a găsit unul să verifice la hotel dacă i s-a reținut camera. Sau la primărie, cum o să fie sindrofia. Totul e să gâdili omul la amorul propriu. Și ar mai fi ceva. I-am trimis numai pe izmeniții care aveau CV-ul plin de diplome și medalii de la tot neamul de fundații, comitete și asociații obscure. La început, trebuia să dau zeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama ne gătise fel de fel de bunătăți, care-mi gâdilau în continuare papilele gustative. Ceva, totuși, s-a întâmplat. Dimineața, mama a topit un ceaun de zăpadă, și-n apa obținută a fiert grișul. Ne-a pus fiecăruia în farfurie cât se cuvenea, și dat fiind faptul că eu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atâta. L-am dat cu Juvenal - degeaba. După ce am răzăluit prostia aia albă, a ieșit la iveală și mai mare. Ai mei mi-au zis iar chestia cu „până te măriți, îți trece“, iar eu m-am făcut că mă gâdil la subsuoară. S-au enervat și-au început: că stau cu orele în baie și mă preocupă toate prostiile, că nu mi-e capul decât la bairamul de diseară și la țoale, și tot așa, până am început să bocesc
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
oră după ce Adrian Pintea își lua la revedere de la telespectatorii săi, a unei mostre colosale de kitsch: o emisiune de muzică populară. Câteva coconițe îmbrăcate scrobit, de la Artizanat, rujate și machiate, erau scoase la iarbă verde și puse să ne gâdile plăcut auzul. Dimineață se treziseră, își băuseră tacticos cafeluța, cu degetul mic ridicat, se duseseră apoi la coafor, săși reînnoiască permanentul, pentru ca în cele din urmă săși pună uniformele cu paiete și să meargă la serviciu: adică pe tăpșan la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
chelner neștiutor, puteau să dea oricând un telefon acolo unde trebuia, astfel încât nefericiții funcționari, agenți de circulație sau chelneri să regrete toată viața că nu știuseră cu cine stăteau de vorbă. Mașina de propagandă avea nevoie de artiști și îi gâdila cum știa ea mai bine (iar gâdilarea orgoliului era cea mai eficientă). Desigur, nu prea aveau loc în cele douătrei ore zilnice de televizor, dar asta nu era nici o pagubă - trăiau ca vedetele și fără să apară pe sticlă. Acum
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe noi înșine în oglindă, dar suntem conștienți că ceea ce vedem nu suntem noi, ci niște caricaturi ale noastre. Ființe care fac eforturi disperate să ne semene și nu reușesc decât să fie amuzante și neputincioase. Iar lucrul acesta ne gâdilă orgoliul și ne face să ne simțim superiori. Nimeni nu se mai gândește la tratamentul pe care lau îndurat animalele până să ajungă la performanța de-a face gesturi care nu le aparțin, pe nimeni nu interesează că, de fapt
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Nu-l rănești cu aceleași arme ?... Nu zace de aceleași boli ?... Nu se vindecă cu aceleași leacuri ? Nu-i e cald și frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul ?... Dacă mă Înțepi, nu sângerez ? Dacă mă gâdili, nu chicotesc ? Dacă Îmi dai otravă, nu mă sfârșesc ? Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm ?... Dacă suntem la fel ca voi, În toate celelalte, vă vom semăna și Întru aceasta !” (Neguțătorul din Veneția, actul III, scena
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din care se fabrica hârtia de ziar. e.b. Vestejiți-i pe puturoși! Necula a supralicitat intervenția sa În favoarea jurnaliștilor de la oficiosul partidului comunist - cuibul de șnapani Vaslui - , citând câteva titluri din numărul 1954/10 decembrie 1974, care i-au gâdilat În mod foarte plăcut urechile: „Munca de zi cu zi - semnul profundei rezonanțe al Înaltului forum al comuniștilor”, rubrică permanentă ce conținea „...articole cu succese și realizări din diverse domenii social-economice”, după cum precizase paznicul vorbelor spuse la șpriț, Între două
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
atunci cînd ei, crezînd-o o șantajistă, își pierd capul, cerîndu-le în schimb sex și în același timp repetînd că îi consideră cel mai minunat cuplu din lume. Jocul ăsta e cu siguranță un spectacol : e menit să intrige și să gîdile publicul și în termenii aceștia e un pariu admirabil susținut regizorul-scenarist și cei trei actori demonstrează o groază de resurse. Dacă e și un joc plauzibil dacă are ceva de-a face cu vreun adevăr omenesc , asta e o cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]