85,346 matches
-
nu din cărți, ci din imaginile de pe peliculă. Andrei și alexandru: tăcut mă mut în ei, mă scurg în ei ca apa rece din ulcior în gura însetatului. Despre sfârșit Deși exersez cu sârguință, neîncetat, nu mă pot obișnui cu gândul că într-o zi n-am să mai fiu. Nu sunt pregătit să mor, n-am niciun pic de talent pentru asta. Inima mea este o cămilă care ține în spate cu încântare, cu ușurință și cu naivitate lumea. Mă
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Dumitru Țepeneag Da, trebuie să-i scriu, căci trebuie neapărat să mă adresez cuiva, ca să-i împărtășesc modul relativ nou în care am de gând să-l scriu, asta mă interesează cel mai mult la un roman, altfel puțin îmi pasă, vă spun drept, adică să povestesc o istorie, fie și foarte interesantă, pasionantă, senzațională, ei bine da, mă lasă rece, ea știe foarte bine
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
iar la vârsta mea orice pierdere de vreme o voi regreta amarnic mai târziu, în clipele dinaintea sinuciderii sau când mă voi trezi diminuat în căruț... Ai luat-o razna, s-ar rățoi Marianne dacă ar putea să-mi citească gândurile, să scaneze tot ce-mi trece prin cap așa cum stau prostit în fața ordinatorului. Acum totul e virtual, nu mai putem vorbi de albul paralizant al foii de hârtie. Iar imprimanta mea e stricată, așa că degeaba mă prefac eu că-i
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
tu să mă iei la rost, pentru că nu-ți trebuie mult ca să pricepi că pur si simplu bat câmpii și n-am încă nici un roman pe masa de lucru, așa că îți vorbesc despre un roman pe care doar am de gând să-l scriu, trebuie neapărat să-l scriu, și asta cât mai curând. Proiectul unui roman... Știu că suporți greu atâta nonșalanță și dezordine din partea unui scârța-scârța pe hârtie niciodată mulțumit de ce-i iese de sub pană, visând la câte-n
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
urmărea tremurător mișcările. Generalul de informații părea paralizat și el de situație. Se pregătea, poate, să se predea, ca în timpul loviturii de stat, luând drumul temniței. Nu-l mai putea ajuta pe inițiatorul operațiunii, dar nici Negrescu nu avea de gând să-l solicite. El studia somnul profund, cu tresăriri rare, al Taniei. Rămasă în aceeași poziție, ca atunci când fusese expusă în fața amvonului, o descoperi pe Lunetta. Nicăieri nu se zărea Ursula, de parcă o înghițise pământul, doar magicienii se retrăgeau unul
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
în masă imensă a celor prezenfi acolo de cine știe când. Cei aflați chiar sub ferestrele guvemului schimbaseră dintr-o dată placă si-ncepusera să strige: Jliescu, du-te-acasa,/ C-ai nevasta canceroasă!“. Nou venrfii nu stătuseră nici ei prea mult pe gânduri, și din miile lor de piepturi răsunase strigatul lor de luptă, care-1 acoperise pe-al celorlalți: „Bo$orogii fam dinți/ Vor s-ajungapre$edintU" -Încercând sa-nfeleaga ceva, Daniel mai dăduse peste cap un pahar de palinca, dar ochii lui rămăseseră la fel de
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
putut abține... Încercând să fac pufina lumină în capul lui, m-am trezit că-i povestec din fir-a-par istoria modema a României. Așa cum am supt-o de la pieptul maicii mele. §i așa cum eu insumi am trăit-o. Nu am de gând s-o povestesc din nou și pentru cititorii acestui român, cu toate ca murfi dintre ei ar putea s-o afle de-aici, pentru prima oară, așa cum a fost. După ce-au crezut c-au descoperit-o în cărțile de istorie, de
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
o cetate cu porți de fier Și lacăte fără număr. Azi nu mă rog, Mi-e gura secetă amară, Cuvintele mi se par bulgări Rostogolindu-se peste sicriul meu. Încep să uit drumul spre tine, Părinte, Mă adâncesc în ceață. Gând Neîmpăcați mi-s anii, sufocați, Seceta sufletelor nu se mai termină, Pământul țipă ca un rănit Prins între fiare contorsionate, Nu mai poate să respire. Prea multe suspine pe metru pătrat, Întind mâinile oameni și arbori, Răspund valuri de smog
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
pătrat, Întind mâinile oameni și arbori, Răspund valuri de smog, Cavalcada tiradelor. Ah, unde sunt anii de odinioară Cu cireșe pietroase și fragi dulci Ca ochii de copil? Câți mai sunt anii Câți mai sunt anii nu știi, nu știi, Gândul caută noi simetrii, Tălpile îți ard cum cărbunii aprinși, Cununa de sudoare ține loc Cununii de lauri. Drum drept, drum sângerând, Asculți ciocârlia și greierul, Ai ochi pentru trandafiri, Dar și pentru urzici. Nu-ți este prietenă ura, Mult suferi
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
steaua vibrează, Îți citește sufletul Precum un manuscris. Axiomă este raza fugară și o bei intuind consecința - Verbele se sinucid tot mai des. Când? Pe malul Senei cu tine la braț Nu mi-e dat să pășesc. Fiecare își trimite gândurile spre celălalt Cum niște zburătoare albe, prelungi, Dar nu mai ajung. Flux amar ne încearcă, ne macină, Săptămânile noastre trec Unele pe lângă celelalte Asemeni trenurilor de mare viteză Mergând în sensuri opuse. Când se va limpezi orizontul? Sufletele când vor
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
pisici. O singură dată ai făcut, cu linii stângace, un sex de băiat. Afară erau scene de muncă. Buldozere. Macarale. Iar sângele meu flutura deasupra șantierelor ca un steag negru, căci eram un bărbat aproape bătrân, cu prostata mărită și gânduri de sinucidere. Nu-ți presimțeam încă buzele, Forma sânilor tăi nu se contura încă sub hainele tale de școlărița. Totuși îți auzeam uneori respirația pătrunzând prin ferestrele înghețate, scrâjelindu-mi pe piept frunze roșii și ascuțite și atunci îmi spuneam: doar
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
scriu, încerc să scriu poezie. Obsedanta amintire Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Mâinile înoată printre aburii ieșiți din gura mea. O armonie rece, a morții, mă face să ascult ninsoarea ce cade pe gânduri, obsedant sângerându-le. Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Aproape poem - Fecioarei - Mâinile mele, în îmbrățișare, se pleacă la umbra picioarelor tale. Poem neterminat Ca și cum mi-aș aduna oasele cu mâna, mâna adunându-se
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
nu le-am rostit niciodată. Eu niciodatî Eu niciodată nu te aud, ai pași de frunză verde. Pe unde calci, nu-s urme, nici zgomote de greieri prinse-n plasa amurgului neiertător, dar nici vreo anatemă spusă-n șoaptă de gândul obsedant de-amiază, pe căi străine lepădat. Eu niciodată nu te aud, doar vii să mă surprinzi de vise năclăit ca de miresme ori ca de izuri prăbușite peste mine. Eu niciodată nu te aud plecând, venind de nicăieri, din
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
Mariana Filimon Fîrî mare Prin gânduri trece un nor nisipos învăț să trăiesc fără mare zările se deschid într-o ramă albastră cu luciul de lacrimă fără să-mi fie milă de mine ci doar de fisura din zid cum e să trăiești fără mare zac
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
mai de mirare cu cît cele trei elemente care compun personalitatea sa artistică amintite la începutul acestui articol (faptul că aparține „sexului slab”, că este bolnavă și că este româncă, adică aparține unei zone cumva marginale) ar putea trimite cu gîndul spre un model intelectual în spiritul tendinței politically correct din viața culturală americană. Departe de Angela Marinescu o astfel de perspectivă, atitudinile ei polemice vizîndu-i tocmai pe membrii Grupului pentru Dialog Social și ideile lor globaliste, pro-atlantiste. Dacă în privința calității
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
abține să nu mă gîndesc că - pentru mine - „Cuțitul în apă” rămîne cel mai bun film al lui Polanski... Pe cînd el nici nu se gîndește să se întoarcă la realismul psihologic al începuturilor, cu încărcătura slavă a tăcerilor și gîndurilor nerostite. Chiar dacă refuza parcă să accepte acest adevăr în filmele exilului (cu mici excepții în tușele memorialistice din „Pianistul”), Polanski este magistral ca polonez, însă inegal și imperfect ca cineast universal și doar corect (ca să nu zic mediu sau altcumva
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
Da și nu prea. Nu ții un ditamai cuțitul la birou doar ca să-și ascuți creioanele cu el. Această știre a fost transmisă de mai toate mass media, din cauza importanței personajului, ca și sinuciderea unei doctorițe din Constanța, terorizată de gîndul că-și pierde slujba. Însă altfel, știrile despre sinucideri din asemenea motive abundă la rubricile de fapte diverse ale ziarelor. Românii n-au, slavă Domnului, tradiții suicidare. Și din cîte știu nu există, la noi, vreo meserie care să prevadă
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
încercarea de a vedea cât mai mult, si, în același timp, de relaxare prelungită, de causeries la o masă încărcată cu specialità sammarinese, cu vinurile locale purtând nume vaporoase, Valpolicella rosso, Bardolino rosso, Soave bianco, Lacrima Christi etc. Astfel, inevitabil, gândul m-a dus la Sadoveanu și la povestirile lui; același pitoresc, acelasi interes pentru locuri și natura, aceeași lentoare falsă, aceeași tărăgănare vicleana. În ciuda faptului că este vorba despre o călătorie reală în Sân Marino, cartea Cinci într-un Topolino
Monte Titano by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13158_a_14483]
-
primul rând critic și analitic, iar numai în plan secundar să fie istorico-literar și descriptiv. Furnizează pe scurt informațiile necesare despre fiecare operă înregistrată, dar mizează pe o interpretare critică și pe o evaluare lucidă. Nu înseamnă însă că acest gând ambițios este ireproșabil împlinit. Obiectivul, perfect justificat, ar fi fost mai ușor de realizat cu o echipă omogenă de critici la fel de prestigioși pe plan național, cum era aceea de la Dicționarul scriitorilor români. Este greu de imaginat că se vor impune
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
faptul că negocierile ar putea continua sub stricta monitorizare a României, cum a declarat Wilfried Martens, președintele PPE, ar trebui să dea serios de gîndit autorităților de la București. Acesta e de fapt primul semnal serios că Uniunea Europeană nu are de gînd să înghită orice din ceea ce face Puterea din România.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
al strămoșului nostru imemorial. Sîntem cuceriți de marea lui artă și sensibilitate, așa cum au fost ele conservate în cîteva peșteri europene și africane, putem zîmbi cu oarecare condescendență sau ne putem cutremura în fața măreției acestui mesaj spiritual. Însă nici prin gînd nu ne trece că acest comportament al umanității din zorii existenței sale nu numai că nu a dispărut, dar el chiar a sporit, diversificîndu-și formele de manifestare. A coborît în istorie și însoțește, cumva, marile dezlănțuiri colective. Și rolul imaginii
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
a fenomenelor, s-a născut ideea fatală, erezia gravă cum că adevărul e imposibil de aflat. Cu alte cuvinte, timpul devine iluzie pe măsură ce se desfășoară ș...ț Da, cea mai rea, cea mai primejdioasă dintre erezii, deoarece introduce în spirite gândul pervers că istoria însăși nu e altceva decât un mit, o minciună. Minciună sacră sau profană. O astfel de idee îngăduie cele mai mari crime!” (p. 299 și urm.) Dar memoria este capricioasă, cu cât se întinde mai mult în
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
și mașină de spălat, promitea el. Dar ea n-avea încredere. Chiar dacă ar fi fost adevărat, nu voia să cunoască alte vecine. Se putea să nu-i placă, și atunci? Și unde să ducă păsările? Fiindcă, bineînțeles, n-avea de gând să desființeze găinile. Nu i se părea posibil să trăiască fără să crească ceva în curte. Omul insistase, revenise de câteva ori, mărise oferta, dar ea tot nu se lăsa convinsă. Portăreasa îi spusese că e în drepturile ei și
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
m-am reîntors,/ o frunză de rugină/ căzu de-a lungul degetelor și ele n-o opriră.// Și mîinile mi le-am privit, de parcă/ atunci întîia oară le-aș fi văzut;/ privirea se adîncea uimită în țesuturi./ Și un singur gînd în mine se rosti:/ «Ce săracă alcătuire, cîtă iluzie! iluzie!»”. (Alcătuirea). Un văl al orbirii eliberatoare se întinde asupra priveliștilor: „Nu văd nimic, peștera cerului e stinsă./ Aud cum umblă apa.// M-am aplecat adînc pe rîu și tot nu
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
terestru al simbolicei onoare de castă. În atari condiții, invocarea ca certitudini de către camarazii inocenți tocmai a acestor calități care îl legitimează ca om și ca profesionist, dar pe care le știe irosite pe altarul păgân al păcatului săvârșit cu gândul, determină reacția lui autodemascatoare, de ins cu musca pe căciulă. Îndelungă vreme, poate, în sufletul său s-a dat, crâncenă, bătălia cu diavolul și casierul a găsit în sine forța să se opună impulsului de a sustrage bani. Treptat, resursele
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]