1,923 matches
-
Doctor diavol! Curva communista! Mama Satanei începu să plângă cu adevărat. Buzz se urcă în mașină, ieși în viteză din East L.A. și se îndreptă spre Malibu - briza mării și un doctor care-i era dator. Gata cu luptele de gândaci. Gata cu fecioarele cu fute-mă. *** Sanatoriul Pacific se găsea în Malibu Canyon. Era un sanatoriu de dezintoxicare pentru dependenții de alcool și droguri, plasat la poalele dealurilor, la aproape un kilometru de plajă. Clădirea principală, laboratorul și barăcile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în cale o gânganie mare, neagră, cu coarne, de care s-a speriat tare și a început să țipe. Mihăiță, un băiețel vesel și curajos, a luat o crenguță uscată și a dat la o parte din calea ei fiorosul gândac. De atunci Mihăiță a devenit prietenul ei și cel mai bun tovarăș de joacă. De o bucată de vreme în familia Ancuței se vorbește tot mai des despre o barză care urmează să-i aducă frățiorul mult dorit. Dar de ce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
înseamnă că mai bine l-aș asculta, fiindcă habar n-am despre ce vorbesc. De data asta sunetul este poc, poc, poc. An-te-hai încearcă să mă convingă că doamnele din celelalte palate sunt dușmanii mei naturali. — E ca și cu gândacii pentru plante - trebuie să le mănânce ca să supraviețuiască. Îmi sugerează să mă pun pe treabă pentru a câștiga poziția dominantă. Chiar în acest moment cineva se gândește să vă stranguleze, îmi zice el. Abia de mă mai pot mișca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
momentul în care se vor fi trezit să mănânce. Astfel omul kafkian nu se mai poate apăra, cineva misterios paralizîndu-i voința de acțiune. În Metamorfoza eroul e chiar văzut paralizat în acțiunile sale de o astfel de metamorfoză într-un gândac, dând o imagine atât de înspăimîntătoare asupra înstrăinării omului de natura sa, încît înțelegi în cele din urmă, după ce trec mulți ani de la lectură, că acest autor nu numai că a știut să vadă esența societății timpului său, dar a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
eu cu Ovidiu. Simțeam în mine o năruire. Nu semăna nici a remușcare nici a rușine, mai curînd o satisfacție vană peste care, vag, se lipea amărăciunea. Pe la trei dimineața ne-am trezit cu bătăi violente în geam. Era Titi Gîndac care, cine știe din ce pricină, nu participase la petrecere. - Bă, Ovidiule, dă-mi, bă, drumu’ că am găsit o fată. Mă, ce femeie!... - Fugi, bă, abia ne-am culcat. - Nu mă lăsa, Ovidiule, se ruga Titi pupîndu-și buricul degetelor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sălcii. Primăvara erau năimiți niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba creștea încîlcită iar printre ramuri înflorite lumina cobora pînă la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lipiți ca mormolocii într-o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem pe Costică, prost inspirat, le-am dat pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor, o foșgăială de gîndaci care invadau sala. Striviți în băncile neîncăpătoare, copiii se împrăștiau pretutindeni, părînd să aibă în privința asta exercițiu. Năpădiră la catedră, astupînd catalogul cu caietele lor, se urcară pe pervazul ferestrelor, în picioare pe bănci, iar cei mai mulți se trîntiră cu burta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Mergem În jăpșile dinspre Canton, ce să căutăm Înăuntru? Vrei să prinzi carași zburători sau ce?”. Blondul, fricos și prostănac, nu zise nimic și se luă după ceilalți. Îi era frică de orice: lupi, lipitori, albine, viespi, Întuneric, cucuvele, șerpi, gândaci, dihori, ape adânci, ape repezi, tufișuri dese, singurătate, morți, biserică, profesori, fete, câini, cimitire și orice ar mai fi putut Înspăimânta un băiat de vârsta lui. Văru-său, dimpotrivă, nu se temea de nimic. De el nu se Împiedicau viespile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noi!” - adicătelea mamutul numai se prefăcea că e rănit, ca să-și râdă de prostia lor. Strângeau În mâini arcurile cu săgeți, care se inventaseră deja În vremurile acelea, strângeau și din dinți, strângeau și din stomace. Mâncau buruieni, semințe, rădăcini, gândaci, râme, tot ce puteau găsi În goana lor după muntele umblător de carne. În cele din urmă, monstrul cu dinți enormi și Încovoiați se prăbuși. Vreo doi Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
două sau trei dimineața nu-i lăsa să doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe de altă parte, oamenii mai văzură că li se umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ȘOAPTE DE ZORI Când oamenii... gândaci încåierându-se pe o fårâmå de anafurå scuturatå de preot la sfarsitul slujbei de curåțire a sufletelor Când secetă se înståpânea arzåtoare înfrigurând gândurile lipsite de pâinea speranțelor de-a avea dupå ce så bem apå care apå clipocea în orizont
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
o pereche de blugi pe el - îmi deschisese și mă poftise în casă. Sigur că mă așteptasem ca apartamentul lui Randall să fie drăguț, dar, după standardele mele, asta însemna așternuturi curate și lipsa semnelor vizibile a vreunei invazii de gândaci și șoareci. Nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru cuibul uriaș de burlac al lui Randall, cu ferestrele care dădeau spre Met, Central Park, Fifth Avenue și Upper East Side... ca să nu mai pomenesc de colecția de artă contemporană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
De la o afurisită de yankee pe nume Sally Pringsheim, îi explică Wilt. Știi și tu cum e Eva. Ai văzut că adulmecă țicnelile intelectuale de la zece poște și le-aduce la ea în casă ca și cum ar fi un blestemat de gândac de bălegar care se repede într-un canal deschis. Nici nu-ți poți închipui la câte „idei novatoare“ și cretine a trebuit să asist! Dar știi, cu cele mai multe dintre ele m-aș putea obișnui. O las pe ea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sally, stingându-și țigara în scrumieră. Prin urmare, putem face cu toții orice vrem și oricând vrem s-o facem. Ăsta-i mesajul. Dar numai oamenii de genul lui Ge ajung să știe care-i gândacu’ care umblă după bălegar. — Cară gândacu’? se miră Eva. — Ei trebuie să știe cum funcționează fiecare lucru. Oamenii de știință. Lawrence avea dreptate. Ge e tot numai cap, fără nici un pic de trup. — Și Henry e un pic cam tot așa, spuse Eva. Tot timpul citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să fi fost sindrofie sau vinerea libației... Stilul ăsta boem de trecere a timpului trebuia să-mi încarce lumea compensatorie, onirică, cu imagini de genul patului din petale stacojii de trandafiri din American Beauty; la mine, patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că venirea frigului îi revigora. După plonjarea în realitate, un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi chiar gândacii, grăsuni și domestici ca dintr-o crescătorie, care-mi stimulau, la orele mici din noapte, creșterea bărbii de două zile. șaisprezece La radioul pe care Zina îl recuperase de sub pat, îl curățase de păianjeni și îl reactivase ținându-l deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tău, ăsta e cel mai bun pe care l-am putut găsi. Îi spun că e în regulă. Mă așteptam la mai rău. E ușurat. Într-un final, reușește să descuie ușa. Mă izbește un miros urât. În întuneric, simt gândacii care îmi trec repede peste picioare. Fata se așază pe podea în mijlocul cămăruței. Afară, lumina zilei se estompează. Asupra ei se coboară un soi de pace ciudată. Se simte ca și cum și-ar fi găsit un cămin nou. Nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-i spun lui Fairlynn că rana mea s-a vindecat și că țesuturile s-au regenerat. Starea sănătății mele e mai mult decât perfectă. Am cucerit durerea. Îmi hrănesc inima. Însă e ceva ce nu pot să îndur. Ceva, un gândac, pe care trebuie să-l omor înainte de a putea continua. Lui Fairlynn trebuie să i se dea acest avertisment. A mers prea departe. Soțul meu se ridică și scuipă o gură de frunze de ceai într-o scuipătoare. E felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se simte miros de putreziciune. E de la animalele moarte. deasupra capului meu se rotesc vulturi. Bănuiesc că mirosul de putreziciune se ridică repede pe caniculă. Păsările simt în aer mirosul hranei lor. În afară de vulturi, sunt și niște gângănii, veri ai gândacilor, care se târăsc în și din plantele moarte. N-am știut că pot să zboare. Arșița trebuie să le fi schimbat obiceiurile, căci pământul este o tavă care se coace. Cerul e ca un castron cu orez, iar eu merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe Dealul Cărbunelui, îi zice Jiang Ching lui Mao. Vrei să vii și tu cu mine? Țopăi pe ultimul meu picior, tușește bătrânul de șaptezeci și nouă de ani. De ce nu-l chemi pe doctor? Nu! Pune telefonul jos. Un gândac poate fi un asasin în vremurile astea. Ea se holbează la el. El transpiră din abundență și apoi se deplasează încet spre pat. E mai mult decât obosit, se gândește în sinea ei. Omul se duce. Deși are poftă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
altor căței. Destul de curând, nimeri într-o haită de semeni gălăgioși, dornici de o mare zbenguială. Tot sărind și alergând, căzu într-un strat de levănțică. Mirosea cu adevărat câinește! A o mie de oase îngropate, a o mie de gândaci, a o mie de râme... Se rostogoli de câteva ori și se pomeni nas în nas cu o cățelușă. Malteza avea umori extrem de promițătoare pentru o mie de sărutări și o mie de amoruri săltărețe din prima... Tocmai întinsese botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe marginea căzii ca să se usuce. A înșurubat la loc capacul de la sticla de șampon pe care a pus-o apoi la loc în dulap. După care a dat drumul la apă în cadă, ca să lase să se scurgă un gândac mort. Într-un final, a tras adânc aer în piept și s-a întors către testul de sarcină, a cărui ferestruică atât de importantă era întoarsă cu fața în jos. O liniuță albastră însemna dezamăgire. Două liniuțe albastre, euforie. Trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un telefon? Zi, dă comandă la ce-ți mai trebuie. Am bani, bă, pot să te cumpăr cu tot neamul tău de mortăciuni... Rafael adormise cu capul pe masă, căzut peste brațele încrucișate pe firimituri de pâine uscată și cu gândaci umblându-i pe umeri și pe ceafă. Zi o vorbă, mortăciune, răspunde odată! FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Nemuritorii.doc PAGE 42
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
altceva e Sanowsky, dacă nu o legumă? Iar cât privește munca, lăsați-mă să vă povestesc ce înseamnă să muncești în America. Pentru mine, a însemnat să spăl vase într-unul din cele mai murdare localuri din cartier. Plin de gândaci și de alte mizerii. Douăsprezece ore pe zi. Din asta nu devii fericit cu familia și nici nu poți să te muți în altă parte. Din asta obosești foarte tare, nimic mai mult. Din asta am devenit și hoț. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă uit. N-am avut încotro, a trebuit să cercetez centimetru cu centimetru toți pereții în toate camerele, mi-am băgat nasul prin colțuri și după mobile și, când aproape eram leșinat de oboseală și nu găsisem nimic, afară de un gândac după aragaz, am liniștit-o pe femeie atât cât am putut și m-am dus înapoi în pat. A doua zi dimineață, scena s-a repetat și, ce să vezi, am găsit niște spumă la capătul din tavan al țevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]