5,090 matches
-
adăugăm noi. O salvează și-i transcende geniul din „setea de nemurire”; expresia îi aparține filosofului Vasily Rozanov, care, în eseul său despre Legenda Marelui Inchizitor dostoievskian, susține cu subtilitate că e vorba de o sete de nemurire intrinsecă, imanentă; gânditorul îi spune „pământească” în sensul că ea se manifestă în limitele vieții umane aici și acum, nu într-o ipotetică viață de apoi, această „sete de nemurire”, la care Dostoievski se referă adesea, fiind „cel mai uimitor și absolut indubitabil
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Stelian Tănase care m-a ajutat să ajung la el). Actor sau martor? Într-un top al celor mai proaste cărți din 2004, Mircea Mihăieș menționa primul volum. S-ar putea să aibă dreptate din perspectiva criticului literar și a gânditorului politic democrat. Ca istoric al comunismului românesc și internațional, însă, am citit cu atenție această carte, precum și următoarele volume. Este o tentativă a fostului doctrinar al PCR de a-și reconsidera tinerețea și participarea (ascensiunea) în cadrul aparatului ideologic marxist-leninist, mai
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
main stream-ului de idei. Patru lucruri sunt indispensabile, după părerea lui Leys, pentru buna funcționare a unei universități: o comunitate de savanți, o bibliotecă, selecționarea prin concurs a studenț ilor și resurse materiale. Universitatea este un turn de fildeș, adaugă gânditorul francez, reprezentând o elită, căreia normele democrației politice nu i se aplică. Îl citează pe Flaubert care mărturisea că a încercat toată viața să trăiască într-un astfel de turn pe care „o maree de rahat îl izbește necontenit ca să
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
drept altceva decît niște barbari (non-greci) ar fi categorisito drept toleranță sinucigașă. Al treilea clișeu stă în obiceiul de a înălța rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
o naivitate de basm ca să crezi că în universitățile din Paris se gîndește liber. În realitate, spiritul parizian a fost sterilizat sub coerciția unui cîmp mediatic de evidentă tendință stîngistă, așa explicîndu-se de ce, după cel de-al Doilea Război Mondial, gînditorii mari nu au mai apărut în Franța. Și tot așa se explică de ce, filosofic vorbind, Franța nu se poate rupe de handicapul pe care îl resimte în fața filosofiei germane, la a cărei superioritate eseiștii parizieni răspund prin reacții imitative, pe
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
nu se poate rupe de handicapul pe care îl resimte în fața filosofiei germane, la a cărei superioritate eseiștii parizieni răspund prin reacții imitative, pe care le ascund în spatele unui aer de semeție contestatară. Azi în Franța nu se mai nasc gînditori, ci agenți de propagandă, asta dacă nu avem prostul-gust de a vedea în Bernard- Henri Levy altceva decît un fanfaron mediatic. În acest climat, universitarii sînt timorați ca sub un spectru de amenințare, preocupați mai curînd de a-și păstra
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
Saint Serge) și Emmanuel Housset (Universitatea din Caen Basse- Normandie). Jean-François Mattéi pune degetul pe rană, înfățișînd cele trei însușiri care alcătuiesc tabloul patologic al filosofiei franceze. Prima însușire stă în expansiunea „jurnalismului filosofic”, ale cărei vedete fac figura unor gînditori care hotărăsc ierarhia temelor stringente pentru omenire, cînd de fapt ei sînt verigi bine remunerate într-un lanț care pornește de la partidele politice și se termină la patronii mediatici. Aceste vedete, care aleargă de la un post de televiziune la altul
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
a unei reacții de intelect, atunci volumul lui Mihai Butnariu are aerul încurajator al unei pledoarii senine. Pledoaria se sprijină pe știință și are drept țintă același obscur și afurisit de numen divin, care, de milenii încoace, îi frămîntă pe gînditori cu inexistența lui. De data aceasta, aplombul autorului, inspirat de cîteva din descoperirile științei, slujește unei singure intenții: să sugereze că omenirea e în pragul unei schimbări de paradigmă în urma căreia, vrem nu vrem, vom fi siliți să admitem că
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
fidelă, nu e frumoasă...” E adevărat că multe cuvinte de laudă s-au scris și despre noi, traducătorii. În ultimul timp am avut fericirea să traduc și să întocmesc o antologie sub titlul Lacrimi și sfinți cu texte ale marelui gânditor și filosof româno-francez, unul dintre ultimii umaniști ai epocii noastre, românul din Sibiu, Emil Michel Cioran. M-am simțit măgulit, citind și traducând următoarele cuvinte: „Traducătorii pe care i-am întâlnit în viața mea, aproape întotdeauna îi întreceau pe scriitori
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
științifice universal recunoscute care, pentru o anumită perioadă, oferă probleme general admise și soluții-model.” Investigația contează pe concursul imaginarului, căci simbolicul, în calitate de formă reprezentativă a imaginarului, „acoperă toată gama de activități și de posibilități umane.” Lumea textelor răspunde exemplar acestor gânditori activi, (re)lansatori de teme. Contemporanii par, însă, luați prin surprindere. Asemenea întreprinderi cu bătaie lungă stârnesc o oarecare vâlvă superficială (umbrite fiind de gălăgioase vedete de-o zi), iar datoria de a le lua cu adevărat în serios devine
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
periodice” și de o bogată secțiune de note și comentarii adiacente. Din cuvîntul-înainte al lui Mircea Martin se desprinde o pledoarie vibrantă, convingătoare, privind actualitatea lui Fundoianu-Fondane ca model moral și intelectual pentru timpurile noastre relativiste. Un creator și un gînditor în cazul căruia există o autentică „unitate între viață și operă”; un „erou” care „prin sacrificiul său salvează demnitatea vieții înseși”, asumarea liberă a propriului destin făcînd ca „problematica libertății să se deschidă înspre aceea a moralității”. Argumente - moartea sa
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
pe care o poartă el asupra raționalizării crescînd a poeziei și a lumii nu îl conduce (...) la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit”. Merită evidențiată situarea lui Fondane ca gînditor „existențial” - nu „existențialist” - adept al „gînditorilor privați” Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche, Șestov și care, spre deosebire de Sartre și Heidegger, ce adoptă „primatul cunoașterii asupra existentului”, întărind „puterea rațiunii universale asupra individului”, îmbrățișează „primatul existentului asupra cunoașterii” și „în numele omului singur, se revoltă
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
raționalizării crescînd a poeziei și a lumii nu îl conduce (...) la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit”. Merită evidențiată situarea lui Fondane ca gînditor „existențial” - nu „existențialist” - adept al „gînditorilor privați” Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche, Șestov și care, spre deosebire de Sartre și Heidegger, ce adoptă „primatul cunoașterii asupra existentului”, întărind „puterea rațiunii universale asupra individului”, îmbrățișează „primatul existentului asupra cunoașterii” și „în numele omului singur, se revoltă împotriva rațiunii uniformizante”. În alt plan
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Nu mi-a venit să cred, fiindcă îl găsisem cu ușurință (e adevărat că îmi propusesem asta, dar a fost foarte simplu să aflu toate informațiile despre pictorul favorit al adolescenței mele, dramaticul autor de compoziții de un colorit magic, gânditorul unui clasicism imanent, descoperit cu ușurare în calmul civilizațiilor vechi). Într-adevăr, strada era una ferită de zgomot, situată într-o zonă partiarhală. După ce intrai, timpul dobândea o altă dimensiune, îți arăta o față distinctă de aceea a freamătului obișnuit
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
că nu trece odată cu generația din care a făcut parte, iar Carl Schmitt e proscrisul care și-a depășit epoca în ciuda represaliilor la care a fost supus. Supranumit în perioada interbelică „der Kronjurist”, Schmitt a fost considerat cel mai important gînditor de factură juridică al Germaniei interbelice, pentru ca sfîrșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, prins în logica învingătorilor care își umilesc învinșii pînă la ștergerea demnității, să-i aducă ostracizarea viageră. Întemnițat și anchetat la Nürnberg, Schmitt va fi pus
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
Der Nomos der Erde (Legea Pămîntului). La o privire mai minuțioasă constați altceva: că de sub distincțiile conceptuale se desprinde portretul unui caracter german pe care Ion Papuc l-a intuit în formula lui intimă. Cu alte cuvinte, înainte de a fi gînditor, Schmitt e un luptător la care gîndirea se prelungește într-o atitudine de viață, de aici refuzul de a fi pe placul adversarilor. E drept, cine citește originalul cărților amintite va simți tonul extrem de prudent, aproape voalat, cu care juristul
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
chinuit de vultur (151). Invidios pe vicleanul fecior al lui Laerte care a înghițit atâtea spete de berbeci în pribegia lui fatală (207), e dispus să culeagă orice buruiană spre a-și ostoi foamea și își compară situația cu a gânditorilor elini care și-au legat soarta de o plantă, Socrate și Pitagora: Și de-aș fi fost măcar cine știe ce mare filosof grecesc! Aș fi mâncat, fără multă vorbă, cucută sau ceapa ciorii și, scurt, aș fi pășit fie ad inferos
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
unei „regresiuni finale reușite”. Și asta pentru simplul motiv că filozoful nu și-a dorit-o, ci a căzut pradă fatalității ei. Un capitol de bravură al cărții, asupra căruia nu pot insista îndeajuns, este cel intitulat Epigonul lui Iov. Gînditorul privat, unde, fără a fi cu totul negată, mult-invocata identitate de „scriitor” a lui Cioran e subordonată celei - definitorii - de „gînditor personal”, ostil filozofiei impersonale de catedră și cabinet. În acest sens, el aparține de fapt și de drept liniei
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
de „scriitor” a lui Cioran e subordonată celei - definitorii - de „gînditor personal”, ostil filozofiei impersonale de catedră și cabinet. În acest sens, el aparține de fapt și de drept liniei Lichtenberg- Kierkegaard-Nietzsche- Șestov-Gabriel Marcel. Inevitabil, e atins și statutul de „gînditor privat” al lui Nae Ionescu. În chestiunea concepției acestuia despre originalitate și plagiat, perspectiva autorului clujean e convergentă celei a Martei Petreu. Rămîne, totuși, loc și pentru nuanțe, întrucît „Ca «profitor și șmecher al filozofiei» (formula îi aparține), Nae Ionescu
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
plagiat, perspectiva autorului clujean e convergentă celei a Martei Petreu. Rămîne, totuși, loc și pentru nuanțe, întrucît „Ca «profitor și șmecher al filozofiei» (formula îi aparține), Nae Ionescu a angajat această generație în aventura lui politică nefastă (...); în schimb, ca gînditor personal, oral, chiar și numai prin simulările sale, el a dezinhibat-o spiritual, impulsionîn- du-i creativitatea îndrăzneață, fără complexe, pe cont propriu”. Rămîn, desigur, multe lucruri de spus cu privire la „ontologia etnică” a lui Nae - chiar în ipostaza ei „balcanică
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
potrivit unui cunoscut paragraf din volumul al III-lea al Capitalului, că „imperiul libertății” se va baza întotdeauna pe muncă, fie și și redusă la minimum, reprezentînd „imperiul necesității”. În ce-l privește pe Adorno, este oarecum firesc ca un gînditor la care scrierile consacrate artei și reflecției teroretice asupra acesteia reprezintă mai mult de jumătate din întreaga operă, să fi supradimensionat rolul artei. Conceptul artei ca principiu benefic nu este departe de ideea artei ca „realitate utopică”, fericitoare, din estetica
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
pe o gimnastică a minții de tip conceptual, numai că gimnastica aceasta se sprijină pe un fundal cultural de factură creștină. Dacă admiți fundalul, gimnastica se preschimbă într-un efort motivat de dorința de a înțelege un Dumnezeu de care gînditorul nu se îndoiește o clipă. Dacă în schimb nu admiți fundalul, întreaga discuție e de o asperitate excentrică și absurdă, care izbește prin neverosimilitatea aporiilor ei. Tocmai de aceea, citit azi, Schellling, are sunetul unui filosof mișcîndu-se în altă paradigmă
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
că le erau familiari unor spirite apropiate, lui Eminescu, lui Maiorescu, lui C. D. Gherea, lui Ion D. Gherea, lui Paul Zarifopol, lui Rădulescu- Motru. Marta Petreu întocmește în studiul său, printre altele, un „fișier de filosofi”, inventariază nume de gânditori din variate epoci la care Caragiale s-a referit fie și în fugă și care, într-o măsură sau alta, fac să se poată vorbi despre filoanele filosofice ale scrisului său, oricât de inaparente. Rezumând sever constatările Martei Petreu, să
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
înțeleg din presă, se centrează în jurul unor călătorii. Ce sens are călătoria, fie și ca temă literară, în ele? Modelul acestei cărți și al călătoriei evocate în această carte a fost cartea lui Comenius, Labirintul lumii. Comenius este un mare gânditor din secolul XVII, pedagog și filosof, iar cartea sa descrie, în prima parte, drumul prin propriul eu și zădărnicia tuturor căutărilor. În partea a doua, el găsește pacea pe calea credinței. În cartea mea, eroul principal, după ce pierde totul, își
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
este, așadar, să se scrie bine. Nu să se scrie de bine. Și Saul Bellow a scris bine, atât de bine încât a luat Premiul Pulitzer pentru Darul lui Humboldt, în care cel care-l întruchipează pe poetul de geniu, gânditorul profund, fermecătorul causeur Delmore Schwartz (proveniență: România), apare numai în jalnica, degenerata lui ipostază finală: bolnav de paranoia, alcoolic în ultimul grad, dopat și cu barbiturice și cu amfetamine, o combinație care avea să-i curme viața la numai 52
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]