1,239 matches
-
astea, la ora unsprezece seara, Rieux și Tarrou au intrat în barul mic și îngust. Vreo treizeci de inși stăteau înghesuiți și vorbeau foarte tare. Veniți din liniștea orașului ciumat, cei doi s-au oprit, puțin zăpăciți. Au înțeles această gălăgie văzând că se mai serveau încă băuturi alcoolice. Rambert stătea la una din marginile tejghelei și le făcea semn de pe taburetul lui înalt. S-au așezat alături de el, Tarrou împingând liniștit un vecin zgomotos. Alcoolul nu vă sperie? \ Nu, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și ăsta? Simți că i se înmoaie picioarele de frică. Ușa fabricii se deschise brusc și unul dintre muncitori strigă: — Hei, domnule Gonzalez, domnul Palermo tocmai și-a ars mâna rezemându-se de ușa unui cuptor. Din fabrică se auzea gălăgie. Un bărbat înjura. — O, Doamne! strigă domnul Gonzalez. Liniștește-i pe muncitori. Vin la voi imediat. — Hai să plecăm de aici, spuse domnul Levy soției sale. Am început să am arsuri la stomac. Încă un minut. Doamna Levy făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
foloseau amândoi. Închise ușa. Îl auzi vorbind încet la telefon. Nu reuși să audă ce spunea. Jamie își mânca sandvișul. Tracy, fiica lor de treisprezece ani, asculta muzică foarte tare, la etaj. Lynn strigă pe casa scări: — Ceva mai puțină gălăgie, te rog! Tracy nu o auzi. Fu nevoită să se ducă la etaj, ca să îi repete. Când se întoarse, Henry era în camera de zi, învârtindu-se dintr-o parte în cealaltă. — Trebuie să fac o călătorie, zise el. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
simțind, de la distanță, un gol în stomac și o nerăbdare vertiginoasă în suflet. Nu avea însă niciun chef să-l descose pe Salitov despre sursa mizantropiei sale. ă Ai făcut o treabă bună, Ilia Petrovici, spuse el în schimb, acoperind gălăgia petrecăreților. Dealul de săniuș rămăsese acum în spatelel lor, dar țipetele de plăcere și frică puteau fi încă auzite. Salitov nu-i răspunse, iar fața sa dezgustată îi scăpă lui Porfiri. ă Găsirea locuinței lui Govorov a fost un progres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zid pentru a nu știu cîta oară. După ce meșterii zidari pleacă, nebunul o ia de la capăt de unul singur. Acum Wakefield este sigur că prima lovitură de ciocan care i-a sfărîmat pacea a fost focul de start al Diavolului. Gălăgia fără de sfîrșit e doar un fel de tortură. De obicei, un pistol de strat trage doar un singur foc, bîguie Wakefield. Dar Își dă seama că nu există nici o clauză În contract despre durata loviturii de Început. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a prins plini de țigări, cu tot felul de prostii, cărți de joc și alte prostii luate de-acolo. Pot să spun că a fost ghinion, dar asta nu m-a făcut să mă opresc. Am continuat. Nu furam cu gălăgie. În momentul când furi cu gălăgie, nici nu mai apuci să furi. Când ieși din magazin, te-a luat poliția de păr. Oricum, n-aveam un stil, eu știu, profesionist. Ca orice copil. A plătit tata opt mii de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tot felul de prostii, cărți de joc și alte prostii luate de-acolo. Pot să spun că a fost ghinion, dar asta nu m-a făcut să mă opresc. Am continuat. Nu furam cu gălăgie. În momentul când furi cu gălăgie, nici nu mai apuci să furi. Când ieși din magazin, te-a luat poliția de păr. Oricum, n-aveam un stil, eu știu, profesionist. Ca orice copil. A plătit tata opt mii de lei amendă. Atâta i-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
amintit că și el pățise la fel, în copilărie, atrăgându-și disprețul fraților săi. Gaston înțelegea acum groaza de pe chipul femeii și disperarea din priviri. — Pe acolo. Și-a dus degetul la buze, făcându-i semn să nu facă deloc gălăgie. I-a arătat fereastra. Femeia și-a ridicat poalele fustei, lăsând să se vadă niște picioare dolofane ca niște ridichi japoneze și s-a urcat pe pervaz cu dexteritatea unei maimuțe. A sărit jos, cu bocceluța în mână. Gaston a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scos-o în grabă și s-a scuzat pentru lipsa de maniere: — Vă rog să scuzați la mine. — A! Vorbește japoneză! exclamă surprinsă femeia cu pantofi roșii cu toc. Kimie a început să râdă cu poftă. — Nu mai faceți atâta gălăgie! le avertiză cea cu bandajul în jurul gâtului, care-l luase pe Gaston sub aripa ei protectoare. A întins apoi un ziar în fața lui, pe care a pus o farfurie ciobită, cu mâncare. A identificat obiectele rotunde și galbene ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
literele BUONOCORE sunt șterse, roase de patina timpului. — Ce facem? Ăsta nu răspunde, murmură agentul simplu. Din apartamentul 27 se aud voci - ca un bâzâit nedefinit. Cine-i Înăuntru? Mai demult, aici locuiau toți, a spus vecinul - copiii făceau o gălăgie infernală, mergeau cu patinele pe terasă, era inutil să protestezi cu Buonocore, un tip Îngâmfat care se credea Dumnezeu pe pământ, dar apoi mama Îi luase cu ea și nu i-a mai văzut nimeni. Dar astea nu sunt voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
BALDO DEGLI UBALDI. VALLE AURELIA. Așa era În fiecare zi, de când motocicleta ajunsese să fie un morman de fiare vechi, dus la reparat. Singurele momente În care Îi avea pe amândoi alături - clipe prețioase și totuși inutilizabile - erau estompate de gălăgia trenului, toropite de căldura insalubră a vagoanelor, zdrobite Între corpuri străine, fără a le da șansa de a putea vorbi, fără a se putea auzi, apropiați dar distanți, absenți. Aiurea. Pierd cele mai frumoase clipe ale lor. Și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din noapte, Miez de cuvânt mușcat dintr-un gând De iubire... Iubesc vara Că-mi este în fire. Iarna Fulgii-și caută cărarea Prin țipete de copii Și aleargă înspre zarea Înecată-n bucurii. Noi ieșim la derdeluș Ca să facem gălăgie Și să zburăm pe ghețuș În spumoasa feerie! Toamnă Toamnă, aur de poveste, Toamnă, zâmbet auriu, Toamnă, ruptă dintre astre Ca o falsă poezie... Toamnă, Spune-mi unde-ai pus Vechea cheie a uitării Ca să nu mai suferi, toamnă, De
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
liniștea, să mă despartă de pădurea nebună a nebunei mele copilării?! Totul se năruie. Toate speranțele. Tot! Și iar... “Bum! Bum! Bum!” Serios? Nici gândul nu mi-l mai aud. Doi pași, o ușă trântită cu putere, o voce hotărâtă, gălăgie! Unde-i pădurea mea? Unde-a dispărut simfonia frunzelor atinse de ploaie și adiate de vânt? Unde-s copacii tăcuți de veacuri, discreți și curați, râul din vale și mușchiul moale și rece? Deschid cu frică de-afară ochii: în stânga
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
copii și au vrut s-o convingă să bea infuzia de semințe de chimen dulce care i-ar fi închis pântecul, măcar până își mai recăpăta forțele. Rahela, la capătul puterilor, a acceptat. Dar n-a rezistat prea mult în mijlocul gălăgiei făcute de fiii surorii ei. Deși n-o mai ura pe Lea cu forța din trecut, Rahela nu-i putea zâmbi surorii ei atâta timp cât trupul ei rămânea neroditor. Era deseori departe de corturile familiei, sfătuindu-se cu Inna, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-am mai auzit nimic. Am vrut s-o trezesc și să-i spun să-mi arate și mie statuetele. Aș fi vrut să mă țină în brațe și să mă laude că fusesem așa de curajoasă și nu făcusem gălăgie. Dar n-am putut să scot o vorbă și nici să fac vreun gest. M-am întins acolo cu inima cât un purece, convinsă că Kemuel avea să vină după noi în cort și să ne omoare pe toate. Vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amândoi obrajii și mătușile s-au adunat în jurul meu și m-au pupat pe rând. Cumnatele mele au bătut din palme și toată lumea a început să vorbească în același timp. Inna a venit și ea să vadă de ce era așa gălăgie, iar eu eram înconjurată numai de fețe zâmbitoare. Era aproape întuneric și ritualul a început aproape fără ca eu să-mi dau seama ce se întâmplă. Inna a adus o cupă din metal șlefuit plină cu vin întărit, atât de întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus că opt, și atunci mama a zis, bine, să intre, să nu stea acolo, în frig, deși în casa scărilor nu era frig deloc, și atunci Marius ăsta și-a șters pantofii, iar lemnăria zdrăngănea pe el, făcând o gălăgie de parcă n-ar fi fost doar unul, apoi a intrat în antreu și s-a oprit, dându-și jos de pe umeri tot calabalâcul prins de un soi de hamuri și, cât le-a așezat pe covor, a început să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar prefera să-și ia zborul, de aceea trebuie ținute pe după gratii, și mai sunt și proaste, pe frigul ăsta de toamnă târzie cu siguranță ar îngheța și ar muri dacă nu le-ar purta el de grijă, uite ce gălăgie fac și-acuma, în loc să-i cânte frumos, nu-i bai, le face el să tacă, să fiu numai atent ce liniște o să se facă imediat, și spunând astea, și-a scos casca, a pus-o pe masa de bucătărie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vîrstnic dădu doct din cap. - În schimb, ea Îți cere să fii la ora douăzeci fix la cafeneaua soră-tii, unde flăcăii de pe insulă au să-ți arate ce Înseamnă să-ți Îngropi viața de burlac cu un pic de gălăgie. Loïc Îi aruncă un lanț de chei pe care skipperul le prinse din zbor. - La ultimul etaj. Apartamentul nupțial. Ai să vezi, n-am fost zgîrcit cu banii. - Dă-mi răgazul doar să-mi pun deoparte rochia de mireasă, lansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
verde familiară e decorată cu lumini feerice, de acoperișul terasei sînt agățate baloane, și dinspre ușa deschisă se revarsă muzică și rîsete. Mi se pare chiar că aud pe cineva care cîntă. — De obicei nu e chiar atît de multă gălăgie ! spun rîzÎnd și pornesc spre ușă. Îl văd deja, foarte aproape de ușă. — Bună ! zic, deschizînd ușa. Antonio ! — Emma ! spune Antonio, care stă lîngă ușă cu un pahar de vin În mînă. E roșu În obraji și parcă e chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ieri pe vremea asta am băut prima burtă de vin, am răspuns. Nu sunt bețiv. - Tu, nu. Ugum este, spuse uscățivul. Tu ești doar gălăgios. N-o să mai prindem un pește d’ăla bun câteva zile de aici Înainte, atâta gălăgie ai făcut. I-ai gonit pe toți peștii bătrâni și grași. Pe vremea aceea nu erau cuvinte cu care să-ți ceri iertare. Nici nu te gândeai la așa ceva, prin urmare m-a gândit la cum Îmi părea rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care atârnau de stâlpii de electricitate, locuiau sute de exemplare. - La ce ne uităm? m‑a Întrebat Ravelstein Întorcându‑și spre mine ochii rotunzi, dilatați. - La papagali. - Bineînțeles, niciodată n‑aș fi crezut că o să văd asemenea spectacol. Și ce gălăgie fac! - Mă rog, pe aici nu erau Înainte decât șobolani, șoareci și veverițe cenușii - acum găsești prin alei ratoni și chiar oposumi - o nouă ecologie generată de gunoaiele marilor orașe... - Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
irezistibilă, ar vrea să plângă, în loc de asta se așează la masă și scrie. „Dacă s-au deschis azi noapte cerurile? Amprente de pisici peste tot” Sorana posedă într-adevăr trei asemenea mamifere. „Sunt obosită și nu pot să dorm Din cauza gălăgiei care se scorojește” Dedesubt a început lecția de pian. „Ia-mă cu tine la lac Ia-mă cu tine pe lumea cealaltă” Iubitul Soranei semnează cu numele Lancelot. „Îmi e din ce în ce mai greu să număr ceasurile Dacă nimic nu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tânărului ciclist. Într-o măsură mai mică sau mai mare, se simțea responsabilă, lucru observat cu promptitudine de un infirmier. Nu a fost nimeni vinovat, doamnă, i-a spus el punându-i o mână pe umăr. Sirena ambulanței făcea o gălăgie prea mare, ceilalți lucrau aplecați asupra trupului însângerat și Kristine s-a zăpăcit cu totul. Până la spital, a plâns neîntrerupt. Când, în cele din urmă, mașina s-a oprit și ușa din spate s-a deschis, Kristine a știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se spunea în încheierea unor asemenea ciocniri. Iar Calomfir scria mereu alte și alte volume din Logica Lucrului, unul mai dificil decât altul. Ministrul tăcea de mult și un ropot de aplauze potolite îi răsplătea performanța. Ambasadorul Jiquel profită de gălăgie pentru a-și drege glasul și a primi microfonul. Când se coborî din nou liniștea, ambasadorul făcu o microfonie teribilă, care din fericire încetă în câteva secunde. El se scuză pentru slaba cunoaștere a limbii române și salută atât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]