187,018 matches
-
băut așa cum erau, fără să piardă timpul, dar și fără grabă, unul în pijama, iar celălalt în pardesiu, ca doi oameni care, deși fac acum ce fac, ar putea în orice moment să nu mai facă sau să facă altceva." Găsesc în aceste rânduri, (și renunț la pretențiile de obiectivitate, e un fapt pe care îl intuiesc eu ca atare), un ritm prozastic destul de bun, aproape de "calmul narativ" cel de bună faimă. Există în prozele lui Vasile Gogea o relaxare care
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una rămîne misterioasă și aproape subversivă: în textul din 1930 răul eminescian "era" o criză de creștere; în cel
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
lectură în ritm lent, pentru a nu pierde savoarea verbală, îmbracă o intrigă extrem de firavă. După ce obține succese nesperate prin perfecționarea unor metode tradiționale, Cesare Fenoglio medic chirurg și cercetător, renunță la munca și descoperirile de pînă atunci (se va găsi cine să le facă lucrative în folos propriu), pentru a căuta vindecarea prin plante, cărora trebuie să le smulgă secretele puterii lor curative. Pe măsură ce trei prieteni, de profesii diferite (un medic, un istoric al artei, un funcționar la asigurări, ale
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
rolul zilnic, ca în On connaît la chanson. îmi plac francezii în general (și sînt și ocazii particulare cînd nu-mi plac), dar ce m-a surprins cel mai mult zilele astea, ce m-a cucerit definitiv a fost să găsesc în revista Lire de pe luna noiembrie o rubrică pe care n-o băgasem de seamă pînă acum, Avis de recherche. Și ce pot căuta contemporanii noștri din Franța, scriindu-și doleanțele pe cîte un bilețel, așa cum la noi se lipesc
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
regăsească un poet sau un vers sau un poem! Cam așa: "[...] Bunica mea îmi recită adesea aceste versuri pe care le-a învățat în copilărie și regretă că nu-și poate aminti continuarea. Neștiind cine e autorul, n-am putut găsi poemul. Poate vreun cititor să mă ajute?" sau "Caut trei poezii: Lebăda de Sully-Prudhomme, Micul Palémon de Albert Samain și Sfinxul care nu e scris de Hérédia, ci, fără îndoială de un autor de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Mulțumesc
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
revolut. Într-adevăr, cumpăram Cuvântul aproape în fiecare zi, pentru că știam că, în afară de editorialul directorului ziarului, care avea de altfel să-mi devină profesor pe la mijlocul deceniului următor (l-am numit pe controversatul - și controversabilul, desigur, dar totuși uluitorul - Nae Ionescu), găseam acolo și cursivul lui Sebastian, alături de semnătura mereu prezentă a lui I. Călugăru, uneori articole ale lui Eliade, iar o dată pe săptămână sinuoasa cronică literară a lui Perpessicius. Ei bine, cursivul lui Sebastian nu-l ratam niciodată - și nici nu
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
nici nu-l uitam de la o zi la alta. Nu-l uitam pentru că depășea întotdeauna cotidianul. Nu-l puteam uita, pentru bunul motiv că, oricât de mărunt ar fi fost faptul de la care pornea, el știa, comentându-l, să-i găsească tâlcul ascuns, pe care-l făcea accesibil cititorului de rând cu cuvintele cele mai simple și mai convingătoare. Se înțelege de la sine că, o dată găsită (și, evident, prețuită ca o sursă de continuă îmbogățire), semnătura lui Sebastian m-a atras
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
-l făcea accesibil cititorului de rând cu cuvintele cele mai simple și mai convingătoare. Se înțelege de la sine că, o dată găsită (și, evident, prețuită ca o sursă de continuă îmbogățire), semnătura lui Sebastian m-a atras peste tot unde o găseam în România literară a lui Rebreanu, în Vremea, în Azi, superba revistă scoasă de Zaharia Stancu. Așa se explică entuziasmul cu care am primit, în urmă cu vreo treizeci și cinci de ani, propunerea doamnei Cornelia Ștefănescu, pe care am încercat s-
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
propui drept cadru al acțiunii o morgă și drept personaje - autopsierii, în plin exercițiu al muncii lor, extrăgând organe, comentând, reducând ființa umană la condiția de cadavru și cadavrul la suma organelor din interiorul lui. Nu la autopsie poate fi găsit sufletul și nimic nu ne lasă să presupunem că oamenii care o execută au vreo idee în legătură cu existența lui. Ei intră și ies din subsolul cu sertare, spațiu evocând claustrofobia (scenografia, Cosmin Ardeleanu), iar faptul că meseria lor se desfășoară
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
iar oficianții sinistrelor ritualuri de după, cu vitalitatea lor animalică, produc un adevăr neplăcut și sordid, care nu te ajută nici să trăiești frumos, nici să mori demn. Străin, dar trăind alături de ei, tăcut și umil, un tânăr (Paul Bartoș) își găsește doar când rămâne singur, în preajma morților, aparența normalității. Aici tânăra regizoare (Ana Mărgineanu) dă un bun examen în transpunerea scenică a textului: spațiul se transformă, instrumentele folosite de autopsieri capătă o altă semnificație, cadavrele sunt înlocuite de proiecțiile imaginate de
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
fie momentul când visul devine compatibil cu realitatea: tânăra e doar aparent moartă, revenirea ei la viață nu e însă ca în basmele cu frumoasa prințesă adormită, atracția devine viol, nu dragoste, iluzia - un fapt divers; dominat de instincte, tânărul găsește în sfârșit calea spre ceilalți, vorbește urât, râgâie, mănâncă și bea lângă cei ce au fost odată vii. Atracția răului sub forma sa cea mai comună, a vulgarității agresive, nu are nimic faustic în ea: inocenții cedează, pentru că mediocrii fiind
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
Parlamentul și AGVPS-ul. Și astăzi, trecut în civilia parlamentarismului, fostul securist miroase a securist cînd declară că nimic nu e întîmplător! Adică el e victima unei conspirații împotriva României. Închipuiți-vă, el era în spital și atunci și-a găsit presa să-l atace că a făcut poliție politică de cea mai murdară speță. Iar istoricul Marius Oprea, de la care a pornit totul, a găsit "un nebun" care să-l acuze pe el, Priboi, că l-a bătut cu mîna
România lui Priboi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14559_a_15884]
-
victima unei conspirații împotriva României. Închipuiți-vă, el era în spital și atunci și-a găsit presa să-l atace că a făcut poliție politică de cea mai murdară speță. Iar istoricul Marius Oprea, de la care a pornit totul, a găsit "un nebun" care să-l acuze pe el, Priboi, că l-a bătut cu mîna lui ca să spună ce a făcut cînd a fost revolta de la Brașov din '87. Eu, unul, cred că multe lucruri sînt întîmplătoare. În privința cazului Priboi
România lui Priboi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14559_a_15884]
-
eroul nostru. Devenit pionier și apoi utecist, el a fost stimulat să colaboreze la revista școlii sau la alte publicații locale, să prezinte "comunicări" la diferite sesiuni organizate după principiile întrecerii socialiste. Dacă nu-i trecea prin cap ceva, el găsea, cu ajutorul celor apropiați, cărți, reviste sau almanahuri din care prelua pasaje mai mici sau mai mari, închegând astfel un "articol". De cele mai multe ori, nimeni nu i-a spus că, în această situație, este obligatoriu să se indice cu scrupulozitate sursele
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
-ți aparține. Într-un fel, continuă "întrecerea socialistă", continuă să apară o sumedenie de reviste școlare și de altă natură, în care, alături de texte care exprimă modul autentic de a fi și de a gândi al noilor generații, pot fi găsite preluări ca cele la care ne-am referit mai sus și care constituie adevărate furturi intelectuale, furturi care, în loc să fie descurajate și tratate ca atare, sunt trecute sub tăcere, tolerate și, prin aceasta, stimulate. Am fost de mai multe ori
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
din urmă putând fi interpretată ca un act de admirație față de cel dintâi. Nici "dispariția autorului", nici "întoarcerea autorului" nu intervin aici, ci un transfer al acestuia sau, dacă vreți, o multiplicare, o "folclorizare" a sa. Specialiștii în intertextualitate pot găsi în acest fenomen un câmp vast de speculație. Iată ce mi s-a întâmplat chiar zilele trecute. Răsfoiam un număr recent al "Gazetei matematice" seria A. La un moment dat, recunosc fraze care-mi sunt familiare. Mă uit mai atent
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
articole în reviste de profil. Ele se contabilizează într-o fișă de evaluare. De aici, tendința de a umfla zestrea profesională. Nu știu care este amploarea acestui fenomen, dar rar mi s-a întâmplat să răsfoiesc o revistă școlară și să nu găsesc măcar vreo două articole în care absența oricăror referințe bibliografice să nu apară cel puțin suspectă. S-ar putea face o tipologie a fenomenului, după gradul său de gravitate. Într-o revistă a unui important liceu din București (colegiu național
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
această similaritate locală, diferențele apar la nivel global, scenariul pe care-l construiește fiecare autor îi este propriu. Dar în materie de furt de idei logica binară intră în criză. Timp de decenii, problemele de acest fel nu și-au găsit un cadru normal și adecvat de discuție. Plagiatul a fost, pe de o parte, eludat, tolerat și stimulat, pe de altă parte, diabolizat, pus la stâlpul infamiei. Să intrăm în normalitate și să judecăm proprietatea intelectuală cu rigoarea, dar și
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
grave, extreme, dar nu și pe plagiatori, pe care trebuie desigur să-i judecăm, să-i pedepsim, dar nu să-i înlăturăm, ca pe niște paraziți. Acum, a devenit o modă să se fure cu ajutorul internetului, unde pentru orice temă găsești paginile potrivite. Profesorii au obligația de a educa simțul onestității intelectuale, de la vârsta cea mai fragedă. Acest lucru nu s-a prea făcut până acum și molima plagiatului a putut să se propage în voie. De la discuția unor cazuri punctuale
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
puțin, nou veniții fac curat pe restul planetei"/ "Și fac măcar treaba asta bine?", " Nu, Doamne!". Fiind emigrant omul care "a pierdut totul afară de accent", inserția într-o nouă patrie se dovedește, de ambele părți, descurajantă: "Până la urmă, totdeauna se găsește cineva,/ cu glas mieros să te întrebe:/ "Dar de unde are domnul plăcerea să vină?"" Trista realitate stă martoră că: "99% din cei ce te întreabă "de unde vii?"/ nu sunt curioși să afle de fapt decât "când pleci"/ dar, civilizați cum
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
bmarian.netfirms), dar se întîlnește cîteodată și mai afectuos-ironicul vampiriță ("a existat și o vampiriță în zona Făgărașului", cotidianul.ro/anterioare/2002; "există chiar o scenă în care Antoine e sedus de trei vampirițe", observatorcultural.ro). Dintre diminutivele posibile, am găsit atestat vampiruț (într-un banc: "după 5 minute în același bar vine și un vampiruț", haha.ro). Deloc accidental, mai vechi și bine fixat e abstractul vampirism ("Cum ne putem trata și proteja de vampirism", inoan-press.com); în vreme ce verbul a
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
de lux al S.R.I.-ului, iar dosarul său de mardeiaș să intre în categoria celor legate de "siguranța națională". De data aceasta, chiar îi cred pe domnii de la S.R.I. Sunt sigur că printre filele îngălbenite de vreme ale priboiului se găsesc destule secrete capabile să arunce în aer România. Evident, e vorba de România pesedistă, raiul securiștilor bătăuși, criminali și hoți. E bună la ceva și jumătatea asta de mărturisire: ea confirmă cu eclatanță că de numele Priboi se leagă momente
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
lui Franco. Poate exemplul clasic este Revoluția Franceză, care a inspirat artiști atât de diferiți și îndepărtați geografic cum sunt Wordsworth, Beethoven, Tolstoi și David. Să nu uităm vitalitatea filmului, a picturii și a literaturii în Australia, care și-au găsit o formulă dstinctă de cea engleză; sau înflorirea producției de filme în China după Tienanmen. Astăzi au loc mici renașteri în locuri ca Flandra, Scoția, Catalonia, Țara Bascilor, zone pe cale de a-și dobândi o anume independență. În alte perioade
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
poet, cunoscut al meu, Szaboles Varady, a răspuns fără entuziasm la întrebarea mea despre noua artă și literatura care ar trebui să-și facă apariția. Cărțile despre pisici nu au înlăturat poezia; poezia nu era îndeajuns de robustă ca să-și găsească locul alături de cărțile despre pisici. Varady, à propos, scrie în metru clasic și este un maestru în vechile tehnici poetice, dar îi este greu să-și continue producția poetică într-o asemenea atmosferă. Un alt indiciu mi-a fost oferit
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
ar fi trebuit s-o facă se declară supărați pe presă, că nu le ia eforturile în serios. Cronicarului nu-i trece prin cap să supere și el Poliția, dar una e să cauți și cu totul altceva e să găsești. Cu un exces de optimism Ziua anunță că Bucureștiul va scăpa de scheletele construcțiilor începute pe vremea lui Ceaușescu și abandonate după '89. Ele nu vor fi dinamitate, cum și-ar putea închipui cititorul de titluri ale ziarului, care ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14560_a_15885]