3,883 matches
-
de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu partea arsă se dă peste locul umflat. Descântatul pentru dureri de pânătece: „Popa toacă, rostu’ seacă Popa a gătit, rostu’ lui ...(numele) S-a gătit de secat ...Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu.” A se observa: îl lasă pe bolnav în plata Domnului! Un caz concret a fost a lui Hortolomei Constantin Pușcuță, copil de 5-6 ani care se plângea de dureri de pânătece. Cine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Tot Aristița lui Driță (Drițuleasa) ne spune că duminica nu se descântă. Descântecele se facă cu precădere atunci când se pișcă luna, nu la lună nouă, ci când se gătește. De asemenea, ne-a lăsat niște leacuri din buruiene (așa se zise la țară, toată vegetația mică este denumită cu acest termen. Nu se zice „borș de zarzavat”, ci borș de buruiene), cu care lecuim suferinzii de „cel pierit” - bube
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de literat, care se lăuda că putea recita Eneida lui Vergiliu În limba latină fără accent și pe care Îl porecliseră Monsieur Roquefort În virtutea aromei aparte pe care o răspîndea În pofida băilor romane de colonie și parfum cu care Își gătea pantagruelica persoană. Monsieur Roquefort, În ciuda remarcabilelor sale Însușiri (dintre care se detașa o fermă și militantă convingere că un cîrnat, și mai cu seamă porțiile de tobă pe care Clara și mama ei le primeau din partea rudelor din Spania, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o stare de perenă invidie. — Ce frumos vorbește domnul. Se cunoaște ați fost la universitatea aia cu sorbitul. — Sorbona, o corecta Barceló fără acreală. Era foarte greu să n-o iubești pe Bernarda. Fără ca nimeni să i-o fi cerut, gătea și cosea pentru mine. Îmi aranja hainele, pantofii, mă pieptăna, mă tundea, Îmi cumpăra vitamine și pastă de dinți și chiar a ajuns să-mi dăruiască un medalion cu o fiolă conținînd apă sfințită adusă de la Lourdes, cu autobuzul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
parte din deficiențele mentale ale băiatului se datorau dietei sale, prea mult influențată de obișnuințele bucătăriei franțuzești a maică-sii. Se știa prea bine că excesul de unt provoca ruina morală și buimăceau Înțelegerea. Îi interzise lui Sophie să mai gătească vreodată cu unt. Rezultatele nu au fost tocmai cele sperate. La doisprezece ani, Julián a Început să-și piardă interesul febril față de pictură și de Velázquez, Însă speranțele inițiale ale pălărierului au fost de scurtă durată. Julián Își abandona visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
temeiul relatării demne de Încredere ce mi-a fost dezvăluită de surse apropiate de Direcția Generală a Poliției, doi membri decorați ai Brigăzii Criminale, acționînd În incognito, l-au surprins pe don Federico ieri, la puțin timp după miezul nopții, gătit ca o femeie și intonînd cuplete picante pe scena unei spelunci pe pe strada Escudillers, spre marele cîștig al unei audiențe alcătuite, se presupune, din debili mintali. Aceste biete făpturi uitate de Dumnezeu, evadate În aceeași după-amiază din ospiciul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
femeia cea mai frumoasă de pe lume. Era un har binecuvântat în viața lor ordonată. N-aveau decât atelierul, un dormitor și o bucătărioară. Dna Stroeve ținea singură toată gospodăria și în timp ce Dirk picta tablouri proaste, ea se ducea la piață, gătea dejunul, cosea și trebăluia cât era ziua de lungă ca o furnică harnică. Iar seara se așeza în atelier și iarăși cosea în timp ce Dirk cânta o muzică de care nu mă îndoiesc că depășea puterea ei de înțelegere. Cânta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
încă un străin, iar ea se străduia să-l lege cu ajutorul unor artificii patetice, se străduia să-l prindă în capcana confortului și nu-și dădea seama că pentru el confortul nu însemna nimic. Se dădea peste cap să-i gătească lucrurile care-i plăceau și nu vedea că lui îi e indiferent ce mănâncă. Se temea să-l lase singur. Îl urmărea cu atențiile ei și când pasiunea lui era adormită căuta să i-o stârnească pentru că măcar atunci avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un fel de clinchet în gâtlej, apoi creștea în intensitate și în rezonanță până când îi zguduia tot trupul. Iubea trei lucruri pe lume - glumele, un pahar de vin și un bărbat frumos. A fost un adevărat privilegiu s-o cunosc. Gătea cel mai bine dintre toate femeile de pe insulă și adora mâncărurile bune. De dimineața până seara o vedeai șezând pe un scăunel din bucătărie având în jurul ei un bucătar chinez și vreo două-trei tinere băștinașe pe care le trimitea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei un bucătar chinez și vreo două-trei tinere băștinașe pe care le trimitea de colo până colo, între timp conversând amabil cu toată lumea și gustând din mâncărurile savuroase pe care le născocea. Când dorea să-și onoreze un prieten îi gătea cu mâinile ei. Ospitalitatea era pentru ea o pasiune și nimeni de pe insulă nu trebuia să se lipsească de o masă dacă era ceva de mâncat la Hôtel de la Fleur. Nu-și evacua niciodată clienții în caz că nu izbuteau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fără un cuvânt. — Era frumușică? am întrebat-o pe Tiaré. — Destul de drăguță. Dar trebuie să-i vezi portretele. A pictat-o de nenumărate ori, uneori cu un pareo, iar alteori fără nimic pe ea. Da, da, era destul de drăguță. Și gătea foarte bine. Chiar eu am învățat-o. Am văzut eu la ce se gândește Strickland, așa că i-am spus: „I-am plătit un salariu bun și ea l-a economisit, iar căpitanii și șefii de echipaj pe care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
El care se culca întotdeauna devreme a început să vegheze noaptea. Auzeam pași, pași rari la etaj, întrerupți de lungi momente de liniște. Nu știu prea bine sau prea exact ce făcea: medita, visa, de unde să știu eu? Duminica se gătea mereu pentru întâlnirea de pe drum cu micuța, când ieșea și ea. Trebuia să fie ca din întâmplare, însă totul era aranjat. Uneori, îl vedeam așteptând momentul potrivit, și apoi sărind de parcă nu ar mai fi existat nimic altceva. Iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ocazie toată argintăria, șervetele de in și fețele de masă brodate. O masă pentru cincizeci de oameni? Nu. Doar pentru doi, tânăra învățătoare și el. Ei singuri. De o parte și de alta a unei mese imense. Nu Barbe a gătit, ci Bourrache, chemat special de la RĂbillon, iar Belle de jour a fost cea care i-a servit la masă, în vreme ce Barbe rumega totul în tăcere, iar Gravul plecase la culcare de mult. Masa ținu până la miezul nopții. Barbe încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bând în fiecare seară un păhărel de porto. Așadar, în fiecare duminică, Bourrache o trimitea pe fetița lui cea mică în vizită la nașa ei. Ajungea cu trăsura de la amiază și pleca cu cea de la ora șase. Adălaïde Siffert îi gătea friptură de porc și fasole verde, salată și o prăjitură de mere. Meniu invariabil. O știu de la ea. Micuța cerea încă o porție de prăjitură. Și asta știu tot de la ea. După aceea, își petreceau după-amiaza brodând. Câteodată, Belle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
erau puțin stranii, această cină în doi, masa, fetița. Barbe mi-a explicat astăzi că micuța este fiica unui hangiu din V., și că i se spune Belle, nume care îi vine de minune. Tatăl ei e cel care a gătit măncarea și totul era extraordinar, chiar dacă noi nu ne-am atins decât puțin de ea. Nu cred că am vazut vreodată un asemenea ospăț, dar mi-e brusc rușine să-ți vorbesc despre asta, când tu probabil că mănânci foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Cezarinei, doar îl știți pe mitocanul ăla al ei. Am făcut o petrecere de Paște, că n-a mai dormit nimeni până a doua zi... * Toată casa celor doi actori miroase a sărbătoare, e Paștele 2005, Loredana și Frumoasa Neli gătiseră mâncăruri tradiționale, miel, pește, cozonaci, pască, de toate găseai la ei. În living, masa mare, de douăsprezece persoane, e plină de platouri, aperitive de tot felul, ouă roșii peste ouă roșii, drob de miel tăiat felii, peste care Loredana presărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asta e, pe Loredana el a făcut-o actriță. Eu am băgat-o la teatru. Nevasta asta a ta n-are talent, dar are voință. Tot timpul ar vrea să joace... Poate e mai bună de bucătăreasă, poate de-aia gătește așa bine. Dar, în mintea ei, intuitiv, bătrâna își spusese atunci, pe drumul spre casă: m-aș mira să facă noră-mea numai bucătărie, cu frumusețea asta a diavolului, cu privirea ei de șarpe, că mă și hipnotizează, eheee!, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tânără zburdalnică, veselă și fusese fată mare... îi plăcea să doarmă goală în pat, iar mie îmi place asta și acum (adică să văd eu dimineața, când mă trezesc, un trup gol lângă mine), eram sigur că va învăța să gătească, era fidelă pe atunci, o femeie obișnuită, de casă... Puică, acum e o nevastă tocită, dar țin foarte tare la ea - căsătoria îmi dă mie siguranță, curățenie, dar îmi ia din libertate, mă înnebunește ideea cu libertatea... îîî, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
orașul meu de munte, taică-meu ne primea ca pe doi soți, știu sigur că o să te măriți cu el, știu eu, zicea, avocata de maică-mea se pregătea o săptămână, prăjituri de casă, sarmale, pește etc... ce-i drept, gătește grozav, ce-i al ei e al ei! Eram atât de fericiți... și, deodată, Maestrul a întrerupt relația cu mine, am văzut că nu mă mai vrea. Știți cum e, Frumoasă Neli, când nu te mai vrea un bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am adus și o pisică de la cămin, mieuna pe acolo, prăpădita, am instalat-o în apartament și s-a obișnuit cu Lord, câinele parcă o proteja. Cu Maestrul era bine, singura mea problemă era că nu știam pe atunci să gătesc, nu știam să fac nimic-nimic, nu deosebeam pătrunjelul de mărar, dar am învățat încetul cu încetul, m-a ajutat o vecină, tanti Sorina, la început o rugam pe ea să cumpere una-alta, o întrebam cum să fac o ciorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă culc eu cu unul, mă gândesc numai la carne, n-am timp de minte, suferințe, gânduri aiurea. Și, mult timp după aceea, tot la carne mă gândesc... Ce mai contează acuma?... Știi, am de toate, am femeie în casă, gătește, face curat, cumpărături, e simpatică, citeam ziarul într-o zi, ce mai citiți?, întreabă, citesc despre fotbalul românesc, auzi titlu: „De ce moare fotbalul românesc?”, de ce, doamnă?, că nevasta lui cutare, mare fotbalist, s-a culcat cu altul, tot mare fotbalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asta, mi-a amintit odată. Că eu i-am zis să începem casa, eu i-am asigurat o pensie privată la ANB, că din pensia de actori nu vom putea trăi, eu mă zbat pentru toate, eu, nu el. Îi gătesc, pentru el am învățat toate astea, supe, borșuri, fripturi, că mănâncă precum haplea, ați văzut și dumneavoastră, cică faci dragoste așa cum mănânci, la Maestru se potrivește de minune afirmația asta, mă îngrijesc de grădină, de solar, de casă, de livadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vorbe, dumneavoastră știți mai bine - și Frumoasa Neli e mai lingușitoare ca niciodată -, ați început de Tina, și asta mă interesează, ciudată era ființa aia... — Vă spuneam, Frumoasă Neli, despre modul în care o primeam la noi, știți că am gătit pentru femeia aia?, știți că i-am pregătit patul la noi?, doar ați văzut. Dimineața, se trezea, ca nebuna, la șapte și cobora la bucătărie, zdrăngănea acolo de făceam ochi toți, eu m-am făcut artistă ca să mă pot trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă refer la sex. Doar că o întreba mereu: poți tu să crezi într-un bărbat a cărui meserie este să mintă??? Și asta nu-mi plăcea deloc... Defecte la fata mea?, avea și defecte, spre exemplu, nu știa să gătească, dar cine se uita la asta?, eu o iubeam așa, puteam să mănânc numai la restaurant toată viața, că așa și era, cam poposeam prin restaurante. Doamne, cât am căutat-o în celelalte femei!, cât i-am căutat privirea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a rămas acolo, e mai bun ars, face bine la stomac, nu-ți mai face atâtea griji. — Mă, tu te ții de glume. Nu, de ce?, mănânc tot, așa cum e, nu vezi ce burtă am?, că face și Loredana niște mâncăruri... gătește bine, că știi, nu-i place ei să plece, stă toată ziua la Snagov, în casă, și gătește, asta e, am o femeie de casă. — Știu, dragul mamei. Femeia se uită lung la el, a îmbătrânit băiatul meu, e bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]