1,127 matches
-
rămășițe carbonizate ale abatelui, iar acesta îi îngădui. Nici unul, însă, nu ceru ceea ce rămăsese din Inisius. A doua zi, către apus, sosi în tabără un trimis al lui Onegesius, cu ordinul să părăsească Sapaudia și să se alăture armatei din Galia de Miazănoapte. 41 Ținându-și calul la pas, Balamber privea fix înaintea sa, urmărind cu ușurare cum peisajul devenea din ce în ce mai plat, acum că mingan-ul lăsase în urmă munții Jura. în spatele său înainta mica sa armată, cu ceea ce mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și bucuros, da, căci era fericit pentru că o revăzuse și pentru că o lăsase apoi să scape încă o dată. PARTEA A DOUA 1 Din loggia de la al doilea etaj al vechiului palat al lui Constantin, Flavius Etius și Tonantius Fereolus, prefectul Galiilor, observau doar aparent interesați evoluțiile centuriilor care se antrenau făcând manevre în marile suprafețe rectangulare acoperite cu iarbă din curtea de dedesubt. Niciunul din cei doi, cel puțin la prima vedere, nu dădea vreo atenție tânărului ofițer aflat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndepărtate, copii răpiți care, cu siguranță, nu aveau să se mai înapoieze vreodată, datorii fiscale pe care de-acum nimeni nu le-ar mai fi putut plăti. Nu era nimic ciudat în toate acestea: Arelate, Magnifica, era capitala administrativă a Galiilor și nu era, deci, de mirare că zi de zi o invadau armate de afaceriști și petiționari, mai ales acum, când districtele galice erau răvășite de război. Toată mulțimea aceea sâcâitoare venea, de altfel, pentru Fereolus: Etius avea într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deja într-un mod minunat sarcina. Când te-am trimis la Genava, încă nu era posibil să cunoaștem intențiile lui Atila: adică dacă avea intenția să traverseze Sapaudia și să coboare în Italia sau dacă prefera să țintească în inima Galiilor, care, la urma urmei, constituie adevăratul lui obiectiv. însă când, la Mediolanum, mi-a parvenit ultimul tău mesaj, situația se schimbase: din depeșele sosite în zilele acelea din toate regiunile invadate se înțelegea acum limpede că frontul principal al războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus să se apropie de birou, pe care, fără ezitare, îl goli de toate hârtiile, măturându-l cu un singur gest larg al brațului și dezvelind astfel o hartă desenată pe piele în diferite culori: cu verde erau trasate contururile Galiilor; cu negru erau schițate sumar râurile, în vreme ce câteva pete roșii indicau principalele cetăți. Așadar, ceea ce, luminat dinspre cadrul unei ferestre larg deschise, se oferea privirii lui Sebastianus era teatrul operațiunilor. — Privește aici, îi spuse Etius, făcându-i după aceea semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
comandantului său o lumină de înflăcărare, pe care i-o cunoștea foarte bine. Sigur că da! Acum două săptămâni l-am trimis la Teodoric pe bătrânul Avitus, îți amintești de el, nu? Cum să nu-ți amintești: a fost prefectul Galiilor acum câțiva ani, pe urmă a căzut în dizgrație... Făcu un gest cu mâna, vrând parcă să îndepărteze un subiect inutil. Dar nu contează asta. Avitus a fost cel care l-a convins pe Teodoric să pornească la război; n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parcă să îndepărteze un subiect inutil. Dar nu contează asta. Avitus a fost cel care l-a convins pe Teodoric să pornească la război; n-a trebuit să depună prea mari eforturi, de altfel, de vreme ce, e limpede acum, Atila vrea Galiile și deci și pielea vizigoților. în urmă cu câteva zile, o ștafetă de la Toulouse mi-a confirmat că Teodoric își adună armata. Dar, pe bună dreptate, se așteaptă să ne mișcăm și noi. Ei bine, pregătirile noastre sunt aproape încheiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însoțea de obicei locurile unde se adunau mulțimile în cetate. Atmosfera generală era, dimpotrivă, mai curând depresivă, mai ales din pricina numeroșilor fugari, a căror mizerie, și aici, ca și în Sapaudia, dădea mărturii grăitoare despre cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă ori trăgând cu ochiul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întinse mâna. Printre aclamațiile alor săi, Ambarrus i-o strânse cu vigoare și-i strigă: — Suntem cu voi. O să ne facem partea noastră. Acum o să vedem ce știe să facă Etius al tău! — Nu te teme, veni răspunsul, dacă popoarele Galiilor îl vor susține, n-o să fie altcumva decât victorios! Hunii nu știu ce-i așteaptă. 6 Lumina după-amiezii scotea în evidență nuanțele calde ale coloanelor de marmură din micul templu - coloane înșiruite în cerc, așezate în mijlocul unui câmp înverzit, presărat cu campanule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
omul acela nu ar fi șovăit nici o clipă să-i taie gâtul. Frumoasă moarte ar fi fost aceea pentru ultimul descendent al familiei Metronius: aici, într-un luminiș neștiut de nimeni, departe de marile bătălii ce se dădeau pentru salvarea Galiilor și a Imperiului, ucis de mâna unui bandit. Dar de ce trebuia tocmai el să aibă de-a face cu asemenea oameni? împungându-l cu sabia la rădăcina gâtului, imediat deasupra marginii bluzei militare din lână, bărbatul îl împinse îndărăt. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l slăbi celălalt. Sebastianus ridică din umeri. — Nu știu să-ți spun cu precizie, dar cu siguranță, ținând cont și de armata vizigoților, care i s-a alăturat, câteva zeci de mii. Alte miliții se îndreaptă încoace din toate părțile Galiilor. Atila o să aibă binișor de furcă. Cuvintele sale pline de hotărâre nu-l impresionară pe Sangiban câtuși de puțin. Mușcându-și buza, îi aruncă din nou o privire lungă, înghețată. Apoi, pe chipul său masiv se lăți un zâmbet sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de zdrențăroși și ambiția de a demonstra că puteau face lucruri incredibile, conducându-i la victorie. Și chiar fusese o victorie, dar care, cu siguranță, nu era menită să fie învăluită în aureola gloriei, căci despre acel triumf al dezmoșteniților Galiilor istoricii și cântăreții veacurilor viitoare nu aveau să scoată în mod sigur nici o vorbă. Ajuns printre corturile sărăcăcioase ale bagauzilor, constată, cu surprindere și cu dezamăgire, că mulți dintre ei părăseau tabăra. Luându-și rămas bun de la cei care rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
undeva de departe, iar un vânt ușor mângâia câmpia, aducându-i miresme străvechi, pline de viață - mirosul de pământ și de iarbă. în sfârșit, cucerit de un somn odihnitor, închise ochii și adormi. Nota autorului Evenimentele dramatice care au răscolit Galiile în primăvara-vara anului 451 au fost studiate atent de istorici și de arheologi și s-au scris multe cărți despre Atila, despre rivalul său, Flavius Etius și despre confruntarea uriașă în care cei doi au fost protagoniști, fiecare în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
probabil cea constituită din gepizi - a traversat Rinul mult mai spre sud, adică pe la Kaiseraugst, invadând Sapaudia și învingându-i pe burgunzi, cu scopul de a proteja flancul stâng al armatei principale, care, aflată mai spre miazănoapte, țintea spre inima Galiilor. Desigur, martirologiul creștin numără printre cetățile jefuite de războinicii lui Atila multe cetăți-reședință din Franța centrală și de răsărit, chiar dacă în multe dintre cazuri nu e limpede dacă acestea au fost prădate în faza inițială a invaziei sau pe parcursul retragerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
felurite și adăugă, cu un glas care vibra: „Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor!“. Dedesubt 451 d.H.: aflați în punctul culminant al unui război atroce pe teritoriul Galiilor, hunii și romanii, alături de aliații lor vizigoții, au ajuns în momentul în care își încheie socotelile. Zeci de mii de oameni se înfruntă pe întinderea aducătoare de moarte a Câmpiilor Catalaunice, într-o confruntare ce va marca pentru totdeauna istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi chema la luptă ca aliați. Bagauzi — nume dat, în vremea Imperiului Roman, unor bande înarmate formate din briganzi, soldați dezertori sau țărani fără pământ, care cutreierau, între secolele al II-lea și al IV-lea, partea de nord-est a Galiei în. trad.ă. Alobrogi — populație celtică din Galia, așezată între Rhon și Lacul Geneva, într-o zonă care mai târziu s-a împărțit în regiunile cunoscute astăzi ca Savoya, Dauphiné și Vivarais. Capitala alobrogilor era Viena de azi în. trad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dat, în vremea Imperiului Roman, unor bande înarmate formate din briganzi, soldați dezertori sau țărani fără pământ, care cutreierau, între secolele al II-lea și al IV-lea, partea de nord-est a Galiei în. trad.ă. Alobrogi — populație celtică din Galia, așezată între Rhon și Lacul Geneva, într-o zonă care mai târziu s-a împărțit în regiunile cunoscute astăzi ca Savoya, Dauphiné și Vivarais. Capitala alobrogilor era Viena de azi în. trad.ă. Giustacuori di cuoio îlb. it., în originală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
12 preoți ai cultului zeului Marte, păstrători ai scuturilor sacre și conducători ai dansurilor războinice la sărbătoarea acestuia în. trad.ă. De frontieră și de câmp în. trad.ă. Armoricani — locuitori ai regiunii Armoricar, numele străvechi al acelei părți din Galia care includea peninsula Bretania și teritoriul cuprins între Loira și Sena. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Semnul lui Atilla.doc PAGE 167
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe dinăuntru, cel puțin, făcu Vasile Elisav, cu glasul strangulat, acum, de o emoție perceptibilă cu greu. Ca să adauge numaidecât în cvasi-șoaptă, ca, mai degrabă, într-un aparté: Pe mine, oare, m-ar fi recrutat, în propria-i oaste, cuceritorul Galiei, Caesar? — V-ar fi recrutat, ricană gazda, mai curând dl general Aupick, de la care micul Charles aflase că „Ceux-là dont les désirs ont la forme de nues,/ăEt quiț rêvent ainsi qu’un conscrit le canon... “ — „Aceia cu dorințe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
la Capela Sixtină, dar, În loc s-o viziteze, au preferat să se plimbe la braț prin Orașul Etern. Toată istoria omenirii, crearea lui Adam și a Evei, viața În cavernele preistorice și În orașele lacustre, domniile glorioase ale faraonilor, cucerirea Galiei de către Iuliu Cezar, căderea Constantinopolului, Încleștările cavalerești din Evul Mediu, victoriile lui Napoleon, toate aceste evenimente nu făcuseră altceva decît să pregătească Întîlnirea părinților mei la Roma. Mi-l imaginez pe tata emoționat, pe mama splendidă și strălucitoare, el, coborîtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
juriul. Sau în urma depozițiilor unor martori mincinoși, suspină Augus tus, ori siliți să mărturisească ceea ce nu știu. Să fie vorba de un dușman al vreunuia dintre protejații ei? îi trece brusc prin minte. Că are destui, din Insula Samos până în Galia. Nici nu-și mai amintește pe câți a fost silit să-i scutească de impozite. Preferă să ofere înlesniri fiscale decât să bagatelizeze acordarea cetățeniei romane. Cine să fie? își mușcă intrigat buzele, scărpinându-și dubitativ bărbia. — Nu pretind să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
baștină, dar pentru alții a fost nevoit să cumpere pământuri în Italia. Cei care n-au mai încăput au fost stabiliți în colonii fondate tot din banii săi. Care în Africa și Asia, care în Grecia, Sicilia, Mace donia, Syria, Galia Narbonensis sau Pisidia. Mustăcește, schițând un mic zâmbet șiret. Tot atâtea așezăminte populate cu militari de origine latină. Un mare pas înainte pe dru mul lung și anevoios al anulării deosebirii dintre Italia și provincii... De cealaltă parte a mesei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe urma căreia profită cât încape? Libertul lasă capul în piept. — Ce-i? îl ia la rost împăratul. — Locuitorii din unele regiuni, cum ar fi Africa, Asia sau Boeția sunt foarte recalcitranți când e vorba să-și plătească taxele. Cei din Galia Narbonensis de exemplu... — Să li se explice că pacea între neamuri nu se poate ține fără oști și nici oștile fără plată și nici plățile fără tribut, replică sec principele. Bate de câteva ori cu palma în masă. — Toate impozitele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din stânga, care i-a fost până acum ascunsă de trupul împăratului. Reprezintă sosirea lui Aeneas în Latium. Surâde. O bună ocazie de a împleti prezentul cu trecutul. Așa cum întregul monument celebrează întoarcerea principelui după ce a subjugat Spania și a pacificat Galia, scena aceasta simbolizează venirea eroului acasă, pe pământul Italiei. Aeneas apare ca fondator al rasei și dublură a lui Augustus, în numele căruia - abia debarcat - oferă sacrificii zeilor penați. Tresare smuls din visare când aude vocea Marelui Flamin: — Apa lustrală! cere către
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Marcus Agrippa, adoptat de bunicul său Au gustus, a fost trimis în provinciile din Orient în anul 1 î.Hr., avându-l drept consilier pe M. Lollius, apoi pe Sulpicius Quirinius galerus - apărătoare din metal pentru umăr purtată de gladiatori Galia - regiune antică din Europa de Vest, care includea nordul Italiei mo derne, Franța, Belgia, Elveția occidentală, precum și părți ale Olandei și Germaniei de pe malul stâng al Rinului Germania Inferior - prima campanie a lui Tiberius Nero s-a desfășurat în această regiune între
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]