931 matches
-
Între degete. — Îmi... Îmi pare rău. Se opri și Începu să răsucească paharul În sens invers. Logan Încuviință. — Și mie, spuse el și se depărtă. 4 Agenta de poliție Watson Îl aștepta la recepție. Era Înfofolită până la urechi Într-o geacă de poliție greoaie și neagră, pe care străluceau picăturile de ploaie. Părul Îi era strâns Într-un coc sub șapca ei cu cozoroc; nasul Îi era roșu precum un far de avertizare. Zâmbi În timp ce Logan se apropie cu mâinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era acum un soi de centură supraaglomerată Întinzându-se de-a curmezișul orașului. Era un adevărat coșmar În timpul orelor de vârf. Ploaia cădea În continuare, iar locuitorii Aberdeenului reacționaseră În felul lor obișnuit: câțiva se târau de colo-colo Înfășurați În geci impermeabile, cu glugi pe cap și cu umbrelele ținute strâns Împotriva vântului tăios. Restul călca apăsat udându-se până la piele. Toți păreau Înrudiți Între ei și plini de intenții criminale. Când soarele strălucea, Își lepădau hainele groase de lână, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Reciclarea și problemele ecologice“. Au ajuns la 15:26 cu un microbuz și au Început imediat să se echipeze cu mici măști albe de gaze, din acelea prevăzute cu elastic la spate, și cu mănuși groase de cauciuc. Toți purtau geci impermeabile și cizme de cauciuc Wellington. Au semnat registrul de la baraca de lângă containere la 15:37 chiar Înainte de a intra lipăind prin noroi În zona deșeurilor. Străbăteau un peisaj plin cu scutece folosite, sticle sparte, resturi menajere și tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tabla mașinii, iar rafalele de vânt mișcau dintr-o parte În alta vechiul Vauxhall, făcându-l pe Logan să tremure deși radiatorul era dat la maximum. Atât el, cât și Watson, erau uzi până la piele. Ploaia nu se sinchisise de gecile lor de poliție „impermeabile“, le Îmbibase pantalonii cu apă și li se strecurase În pantofi. Și Dumnezeu mai știe ce. Geamurile mașinii era opace, ștergătoarele pierzându-și aproape orice fel de utilitate. Nu apăruse nimeni de la Biroul de Identificări, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el. Dumnezeule, e al naibii de frig afară. Nici Înăuntru nu era prea cald, dar măcar nu ploua. — Bună, Billy, spuse Logan În timp ce fotograful bărbos Începu să se dezbrace. Fularul lung, În dungi albe și roșii, fu Îndesat Într-un buzunar al gecii, urmat de un fes cu moț roșu având cusută inscripția „UP THE DONS“. De sub el se ivi capul chel al lui Billy. Logan se arătă foarte șocat. — Ce s-a Întâmplat cu părul tău? Billy se Încruntă În timp ce Își Îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Pungi? Ploaia sclipea pe capul ras al lui Duncan Nicholson, scurgându-se de pe el la fel ca transpirația nervoasă. Își ascunse pungile la spate. — Care pungi? Agentul cel nefericit păși Înainte și mormăi ceva de sub gluga tivită cu blană a gecii sale groase. Îți dau eu ție care pungi! — A, astea! Pungile se iviră din nou. — Cumpărături. Am fost la Tesco, nu? Ceva pentru masa de prânz. Acum, dacă-mi permiteți... Logan nu se mișcă. — Sunt pungi de cumpărături Asda, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era frică. Voiam să le număr Înainte să mă ocup de casa babei. Ploua cu găleata. Am alunecat și-am căzut până jos pe mal. Cât să fie, douăzeci de picioare? Pe-ntuneric, prin ploaia aia afurisită. Mi-am rupt geaca, blugii, aproape că mi-am spart capul de-o nenorocită de piatră mare. Am ajuns Într-un șanț. Am Încercat să mă trag afară c-o bucată mare de placaj, doar că se clătina. S-a mișcat și dedesubt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
știu. Privi În spate prin ușă, la televizorul care pâlpâia și la detestabila mamă a lui Strichen. Doar că nu-mi place să Încalc ordinele inspectorului. — Nu te spun dacă nici tu nu mă spui. Agentul Rennie apucă una din gecile groase care atârnau În hol. Mirosea un pic a cartofi prăjiți râncezi, dar avea să țină frigul la distanță. Vrei să mă pupi, să-mi poarte noroc? o linguși el. — Nici măcar dac-ai fi ultimul bărbat de pe pământ. Îl Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în cameră, își puse mănușile de cauciuc din trusa pentru probe, se întoarse la baie și verifică grămada de haine după ce le puse jos. Trei perechi de pantaloni. Trei cămăși de vară. Trei perechi de șosete rulate. Un pulover, o geacă căptușită, un sacou sport. Trei victime. Cealaltă încăpere. Danny ieși din baie și ajunse într-o bucătărioară, așteptându-se să vadă un alt potop stacojiu. Însă găsi totul ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
personaje selectate aleatoriu, cum ar fi Iisus Hristos, Joe DiMaggio și Franklin D. Roosevelt. Danny se așeză. Îl aștepta pe Cyril „Cy” Vandrich. Era îmbrăcat ca Ted Krugman: blugi indigo, helancă, cizme de motociclist cu vârful placat cu oțel și geacă de piele. Stătuse treaz aproape toată noaptea și studiase scenariul lui Mal Considine. Ziua de ieri și-o petrecuse căutând informații despre Duane Lindenaur și George Wiltsie și hoinărind prin locurile bântuite de cei doi prin Valley, dar nu reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în vreun fel de Lindenaur - amândoi se mișcau într-o lume colcăind cu șantajiști. O agenție de impresariat artistic constituia cel mai bun început. Danny se întoarse în L.A. cu toate geamurile mașinii deschise, ca să-și poată ține pe el geaca încheiată până sus. Respectând ordinele lui Considine, parcă la trei străzi distanță de secția de poliție Hollywood, luând-o apoi pe jos și ducându-se direct în sala de întâlniri, la ședința programată de el la ora prânzului. Oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
final nu e deloc bine în ambele ipostaze. Îi spune lui Susan că se întâlnește cu o femeie mai în vârstă, căreia vrea să-i rămână fidel, iar ea îi amintește de Donna Sinucigașa, cea care i-a cumpărat frumoasa geacă de aviator - un veritabil articol de erou de război. Susan întreabă „Care război?”, iar scena se destramă, căci Danny știe că ceva nu se leagă, că mai sunt încă doi ani până la Pearl Harbor. După care bărbatul înalt și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
supraveghere intrarea în agenție. Strada fiind inundată, în parcare n-a tras nici o mașină, iar Danny oprise într-o zonă unde parcarea era interzisă, lăsându-și legitimația și pistolul de calibrul 45 acasă, pentru că acum era de fapt Ted Krugman. Geaca de piele a lui Ted și simpatia lui Considine îi țineau de cald, așa că stătea cu geamul deschis. Danny hotărî că dacă Gordean nu va pleca de la birou până la 1, îl va aborda atunci, pe loc. La 12.35 ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era încrețit lângă măsuța de cafea, iar el avea întotdeauna grijă să-l netezească înainte de a ieși din casă. Încercă să-și amintească dacă o făcuse și azi-dimineață. Își aminti că se îmbrăcase în Ted Krugman, de la pielea goală până la geaca de piele, în fața oglinzii din baie. Își aminti că ieșise din casă gândindu-se la Felix Gordean, în vreme ce în urechi îi răsunase fraza lui Mal Consindine: „Strânge-l zdravăn cu ușa, Danny”. Nu-și aminti de gestul lui metodic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nezdruncinat într-un tribunal, chiar dacă cei cinci erau niște trădători comuniști, așa că nimic însemna chiar nimic, iar el trebuia să ia cazurile și identitățile oamenilor exact așa cum erau ele și să fie polițist. În casă era cald. Danny își scoase geaca, o atârnă într-un cuier și intră în camera de zi, prefăcându-se că admiră afișul de la Furtună deasupra Leningradului. Îi amintea de păcălelile stupide la care îl silea să recurgă Karen Hiltscher. Tocmai își nota în minte s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șofer fiind cât pe ce să-mi crape țeasta, grăbindu-se să tragă capacul imediat după ce luasem primul dintre cele trei bagaje. Șansa a fost că m-a lovit pe gât, șocul fiind amortizat un pic și de gulerul de la geacă. De durut mă doare Însă și acum, dar sper să nu fie vreo complicație. Abia intrat În casă, a trebuit să trag o fugă până la Poștă, unde mă aștepta, de vineri, un colet de la criticul și publicistul Stan V. Cristea
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
care să le vâre mai bine în... mă-sii decât în ușa mașinii, atunci de ce spune el, bă, că iau patru pâini deodată?" Mă uit și rămân uimit în fața indignării bătrânului învățător. Nu zic nimic. ― Pe seară veneam de la alde Geacă, mă întîlnesc pe drum cu Trafulică, reluă el cu acea voce hotărâtă și plină, înaltă și egală, fără urcușuri sau coborâșuri chiar și în indignare, și pe care i-o cunoșteam atât de bine. Avea un sac în spinare, abia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ați observat, procurorii incoruptibili și detectivii necruțători se „trag“ la costum și cravată. Marele Cavaler al Mesei, Inchizitorul Șef, Șeful Marelui Sfat Major vine întodeauna îmbrăcat în haine negre. Elegante, de cele mai multe ori, fie că e vorba de o banală geacă de piele sau de un costum sobru. Dar, dacă situația o cere, aspectul neîngrijit studiat poate lua locul costumației de pinguin cu aspect de cioclu. De exemplu, dacă Anchetatorul tocmai „vine de pe teren“, unde a aflat „de la o sursă“ niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
copiii bolnavi... Spun că sunt noua învățătoare și femeile par să priveasca prea insistent la paltalonii mei albi, prea mulați... Apoi, dau cu înțeles din cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri din mers. Ajung în holul școlii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
învățătoare și femeile par să priveasca prea insistent la paltalonii mei albi, prea mulați... Apoi, dau cu înțeles din cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri din mers. Ajung în holul școlii și aud niște glasuri ciudate, ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de noi că ne-am speriat. —Vă prindem odată fără el, gagicilor, le-au amenințat băieții îndepărtându-se. Într-o după amiază,Elena s-a dus la magazin să-și cumpere banane. Cu toate că era frig, nu și-a mai luat geaca la gândul că se întoarce repede.Fiind înăuntru,l-a văzut pe Lupaș în stradă. Probabil am lăsat poarta deschisă și-a ieșit după mine, s-a gândit ea. Până i-a venit rândul că cumpere, când a ieșit afară
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de trandafiri pentru Cecilia. A încercat ușa de la camera ei foarte încet, că dacă doarme să n-o trezească. Nu era încuiată. S a strecurat în cameră, a pus trandafirii în apă, pe măsuța din mijlocul camerei și-a pus geaca în cuier, s-a așezat pe un scăunel lângă patul ei privind-o cum dormea. A găsit-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări, le-au înghețat mâinile cu tot soarele frumos de afară. Prima care a cedat a fost Cecilia. —Auu! auu! mă ustură își freca mâinile și bătea din picioare. —Bagă-le sub geaca mea că este îmblănită și imediat se încălzesc. Ah, ce bine este! —Mâinile tale au înghețat? Ca drept răspuns Matei i le pune pe obraz. —Vai, sunt sloi și roșii, roșii de frig. Bagă-le sub bundița mea. Abia a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
naveta cu un trabant, știam că este profesoară la liceu, dar nu știam cum o cheamă. Radu fiind o fire foarte amabilă și timidă, acum se gândea cum să-i spună că a ajuns la spital fără încălțăminte și fără geaca de piele. Angela se strădui să-l facă să mănânce în prezența ei dar nu reuși, scuzându-se că a luat micul dejun mai devreme, pe care îl primise din spital. Angela îi zise că ar fi bine, când se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care a săvârșit-o, acum când trebuia să fie lucid. Angela intră zâmbind. -Luni veți fi externat, domnule inginer. -Astăzi e vineri, nu e prea rău, zice Radu, zâmbind amar. Angela, știi eu am ajuns la spital fără pantofi și geacă, presupun că cineva s-a bucurat de aceștia. Mi-amintesc că bicicleta am lăsat-o în grija birtașului, deoarece eram destul de amețit pentru a ajunge cu ea acasă. în rest, nu mai rețin nimic din ce mi s-a întâmplat
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]