835 matches
-
este o insulă (ostrov) situată la gurile brațului Chilia, a cărei evoluție geomorfologică condiționează traseul frontierei româno-ucrainene în dreptul portului Sulina. Ea aparține astăzi Ucrainei. Geomorfologic vorbind, actualul ostrov Limba este foarte recent: el s-a format în prima jumătate a secolului al XX-lea, fiind atunci în componența României. Dar pe "Harta Principatelor
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
este o insulă (ostrov) situată la gurile brațului Chilia, a cărei evoluție geomorfologică condiționează traseul frontierei româno-ucrainene în dreptul portului Sulina. Ea aparține astăzi Ucrainei. Geomorfologic vorbind, actualul ostrov Limba este foarte recent: el s-a format în prima jumătate a secolului al XX-lea, fiind atunci în componența României. Dar pe "Harta Principatelor Unite ale României" (Iași, 1865) de Pr. George Filipescu-Dubău și Anton Parteni-Antonin
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
Canalul (brațul) și golful Musura sunt respectiv o apă curgătoare (gârlă izvorâtă din brațul Chilia, pe partea dreptă) și o zonă lagunară pe cale de aluvionare, situate între ieșirea în Marea Neagră a brațelor Chilia și Sulina, a căror evoluție geomorfologică condiționează traseul frontierei româno-ucrainene cât și o parte din apele teritoriale din apropierea imediată a gurilor Dunării, până la linia delimitată la data de 3 februarie 2009 prin decizia nr. 2009/9 a CIJ de la Haga. Geomorfologic vorbind, canalul și golful Musura
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
și Sulina, a căror evoluție geomorfologică condiționează traseul frontierei româno-ucrainene cât și o parte din apele teritoriale din apropierea imediată a gurilor Dunării, până la linia delimitată la data de 3 februarie 2009 prin decizia nr. 2009/9 a CIJ de la Haga. Geomorfologic vorbind, canalul și golful Musura sunt foarte recente: ele s-au format în prima jumătate a secolului XX, fiind atunci în componența României, prin aluvionare în dreptul țărmului Cardonului situat, în secolul XIX, între delta brațului Chilia (inițial mult mai mică
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
este o structură geomorfologică situată la sud de Carpați. Formal este o unitate tectonică, ce cuprinde zona colinară a regiunii dintre valea Dâmboviței și cea a Dunării. S-a format în urma mișcărilor larmice de la sfârșitul cretacicului, a funcționat ca o arie de sedimentare de la
Depresiunea Getică () [Corola-website/Science/320265_a_321594]
-
ale Americii de Nord, parte a ceea ce fusese numit cândva "Marele Deșert American" (în engleză, ). Fluviul , cel mai mare afluent al fluviului Arkansas formează granița naturală de nord între Llano Estacado la sud și restul "Câmpiilor Înalte" la nord. La est, structura geomorfologică de tip faleză, numită Caprock Escarpment (vedeți fotografia din Infocasetă), o formațiune extrem de lungă și având o denivelare abruptă de circa 100 metri, face delimitarea între Llano și câmpiile roșii permiene ale Texasului, iar la vest o structură similară, numită
Llano Estacado () [Corola-website/Science/321659_a_322988]
-
Roman. Numai partea vestică a teritoriului ungar actual (Transdanubia) este însă o parte a fostei provincii romane. Aceasta reprezintă mai puțin de o treime din Ungaria modernă, astfel că geografii ungari evită termenul de „Bazin Panonic” și „Câmpie Panonică”. Termenul geomorfologic de "„Câmpie Panonică”" este utilizat în sens larg pentru aproximativ aceeași regiune, deși cu un sens oarecum diferit, având legătură doar cu zonele joase, mai precis cu câmpia rezultată în Pliocen după dispariția Mării Panonice, ce ocupă cea mai mare
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Kárpát-medence"), în cea care aparține limbilor slave din sud (sârbă - Панонски басен / Panonski Basen, bosniacă - Panónska nizija, croată - Panónska nizina, slovenă - Panónska kotlina ), precum și limbilor slovacă ("Panónska Kotlin"), română și germană ("Pannonisches Becken") s-a încetățenit termenul de „Bazin Panonic”. Geomorfologic, este un subsistem al sistemului alpino-carpato-himalayan. Bazinul se întinde aproximativ 600 km pe direcția est-vest și 500 km pe direcție nord-sud, între bazinele asociate al Vienei și al Transilvaniei. Este delimitat la nord și est de Carpați, la sud de
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
suprafața terestră cu o serie de plane echidistante se trasează izoliniile (curbe de nivel) care unesc punctele cu aceeași altitudine. Alte elemente se reprezintă la scară, sau cu ajutorul semnelor convenționale cărora li se atribuie înțeles pe baza unei legende. Interpretarea geomorfologică a reliefului de pe hărțile topografice trebuie să respecte o serie de etape și componente care să permită o interpretare corectă. În acest scop este construită o schemă logică a interpretării geomorfologice a reliefului hărților topografice .
Hartă topografică () [Corola-website/Science/321876_a_323205]
-
li se atribuie înțeles pe baza unei legende. Interpretarea geomorfologică a reliefului de pe hărțile topografice trebuie să respecte o serie de etape și componente care să permită o interpretare corectă. În acest scop este construită o schemă logică a interpretării geomorfologice a reliefului hărților topografice .
Hartă topografică () [Corola-website/Science/321876_a_323205]
-
ziarul "Avântul", și a fost decorat cu Crucea României cu spade. A absolvit cu succes facultatea, susținând la 20 octombrie 1940 lucrarea de licență cu mențiunea "magna cum laude". Va realiza apoi o remarcabilă teză de doctorat: ""Cîmpia Olteniei. Studiu geomorfologic, cu privire specială asupra cuaternarului"", susținută în iunie 1948, recompensată cu mențiunea "foarte bine cu distincție", având drept conducător pe prof. Vintilă Mihăilescu, iar ca președinte al comisiei pe cunoscutul geolog, profesorul Miltiade Filipescu. Publicată în 1957 la Editura Academiei
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
mențiunea "foarte bine cu distincție", având drept conducător pe prof. Vintilă Mihăilescu, iar ca președinte al comisiei pe cunoscutul geolog, profesorul Miltiade Filipescu. Publicată în 1957 la Editura Academiei, teza de doctorat este o lucrare care deschide seria de monografii geomorfologice regionale apărute în geografia românească a ultimilor 35 de ani. Lucrarea ilustrează direcția analizei morfogenetice, pe care a promovat-o cu consecvență de-a lungul întregii sale cariere. Ea este și în prezent un studiu de referință în geografia românească
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
pannoniene (nisipoase cu intercalații de argile - la nord de axa principală de drenaj, Hartibaciu). Alternanța de strate impermeabile de marne și argile cu strate permeabile de nisipuri, gresii și conglomerate cu structură monoclinală sunt factori esențiali de favorabilitate a proceselor geomorfologice contemporane. În pot fi reconstituite două suprafețe de nivelare ce reprezintă stadii de referință în evoluția sa: suprafața superioară (Proștea Marea — David, 1945 sau Amnaș — Posea, 1969 ) la altitudini ce variază între 600 m în vest și 700 m în
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
est; suprafața inferioară (suprafața Hârtibaciului — Grecu, 1983, 1992) cu altitudini de 500 m în vest și 600-625 m în est. Versanții au evoluat în raport cu condițiile de rocă, structură, climă, vegetație, mod de utilizare a terenurilor. Suprafețele cvasistructurale, afectate de procese geomorfologice, evoluează prin fragmentare concomitent cu aplatizarea lor. Subunitățile morfostructurale din jumătatea nordică corespund domurilor Noul Săsesc și Copșa Mică, precum și cuvetei Ațel, situată între aceste domuri (Gârbacea, Grecu, 1986); la sud de Valea Hârtibaciului se află domurile Ilimbav și Rodbav
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
a versanților pentru utilizările agricole a impus amenajarea lor în agroterase (vechi, cu pajiști). Podișul Hârtibaciului reprezintă o regiune clasică de alunecări de teren, prezente într-o gamă variată de tipuri. Caracteristice sunt însă alunecările masive de tip “glimee”. Riscul geomorfologic este diversificat în funcție de procesele actuale. Parametrii morfografici și morfometrici, prin valorile lor, în strânsă interacțiune cu structura substratului petrografic, confirmă principala caracteristică a Podișului Hârtibaciului: dinamica accentuată a versanților. Astfel, densitatea fragmentării are valori cuprinse între 2 și 3,5
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
pe o suprafață de 22 de hectare. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară Cușma. reprezintă zona montană dintre "„Vârful Calu”" (1.540 m.) și "„Piatra lui Orban”" (1.435 m.), areal cu un relief (din punct de vedere geomorfologic extrem de variat) alcătuit din văii, doline, abrupturi stâncoase; poiene, păduri, pășuni și pajiști; ce adăpostește o gamă diversă de floră specifică Orientalilor și faună constituită din specii protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai
Valea Repedea () [Corola-website/Science/325378_a_326707]
-
privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de un hectar. reprezintă un fenomen geologic și geomorfologic, datorat prezenței sării în scoarța terestră, care în timpul fazelor de cutanare cauzate de presiunea tectonică răbufnesc, formând cute diapire , cu rupturi marginale de strate, ce permit eliminarea gazelor la suprafață. Acest proces antrenează cantități de apă sărată, înmuind marnele care
Vulcanii noroioși de la Hașag () [Corola-website/Science/325500_a_326829]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt, geomorfologic, faunistic, forestier și floristic), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al municipiului Reșița. Rezervatia naturală declarată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, cu o suprafață de 883,60 ha, este inclusă în Parcul National Semenic - Cheile Carasului
Groposu () [Corola-website/Science/325892_a_327221]
-
județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al municipiului Reșița. Rezervatia naturală declarată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, cu o suprafață de 883,60 ha, este inclusă în Parcul National Semenic - Cheile Carasului și reprezintă o zonă de interes geomorfologic (rocă metamorfica de gnais, micașist, biotituri, granidiorite și granițe; ravene, rupturi de pantă, abrupturi, conuri de dejecție, torente), forestier, floristic ("Anthenaria dioica" - floarea semenicului) și faunistic.
Groposu () [Corola-website/Science/325892_a_327221]
-
inferior (Levantin) și formațiunile subcarpatice daciene și paleogene (eocen) constituite din gresii șistoase, microconglomerate, marne, argile cu cărbuni etc.; - pedologică, pentru că această limită corespunde cu limita sudică a faeoziomurilor clinohidromorfe și cea nordică a luvosolurilor albice stagnice caracteristice platourilor piemontane; - geomorfologică prin frontul de cuestă care marchează această limită dintre Subcarpații Argeșului și piemonturile Cândești și Gruiurile Argeșului. Sinuozitatea acestei limite se datorează prelungirii ei spre sud pe toate culoarele de vale și retragerii spre nord pe sub frunțile de cueste. De la
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Mestecenilor. Flancul estic al cuestei Prislopului domină și aici sudul Depresiunii Schitu Golești, cu peste 230m. Interfluviul Râu Târgului - Argeșel cuprinde o arie foarte largă din Subcarpații Argeșului și reprezintă cel mai complex sector al acestora atât litologic cât și geomorfologic. În acest areal este inclus masivul Mățău pe care s-au păstrat la nivelul culmii de 1017m conglomeratele burdigaliene, denumite „conglomerate de Mățău”, ridicate pe bolta anticlinală a culmii menționate mai sus. Aceasta apare ca o platformă de eroziune, un
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
impresia unui relief peneplenizat pe marnele oligocene, datorită nivelului de bază mai ridicat (670m). Subcarpații Argeșului se numără printre unitățile de relief cu cea mai mare intensitate a proceselor de modelare a reliefului, cauzată în general de coroborarea factorilor geologici, geomorfologici, climatici și nu în ultimul rând antropici. Diversitatea litologică și alternanța acesteia în cadrul aceluiași versant duce la apariția unei mari varietăți de procese cu distribuție spațială specifică fiecărei unități. Efectele apar pe versanții constituiți predominant din marne, șisturi marno-argiloase și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
ale Podișului Golan, la vest cu munții Galileei, la nord cu pârâul Maayan Baruh și la sud cu blocul bazaltic de la Korazin. Valea are o lungime de 25 km si o lățime de 7 km. Valea Hula cuprinde patru unități geomorfologice distincte: Caracterizat de o succesiune de trei niveluri topografice care scad în mod progresiv de la altitudinea de 400m la cea de 100m: nivelul Tel Hai, nivelul Hagoshrim și nivelul Maayan Baruh. Acest sector e constituit din roci sedimentare, acoperite de
Valea Hula () [Corola-website/Science/326498_a_327827]
-
Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 3 hectare. Arealul „Grădină Zmeilor” prezintă o zonă naturală (din Podișul Someșan, subunitate geomorfologica a Depresiunii colinare transilvane), ce cuprinde un ansamblu neregulat de stânci ("Față Cătănii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Acul Cleopatrei, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul"), cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”. Formațiunile
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
6% în trei, 7% în mai mult de patru peșteri.” Unui geolog peștera îi permite să facă observații directe ca și la suprafață, dar la adîncime ca și prin intermediul forajelor. Aspectul în plan orizontal și vertical al galeriilor dau indicați geomorfologice. Prin studiul stalactitelor se pot face reconstituiri ale climei din trecut. Se pot găsi unele minerale specicifice unei singure peșteri. Acestea sunt doar cîteva dintre aplicațiile geologiei și științelor conexe ei asupra peșterilor. Fosile din multe specii dispărute se găsesc
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]