933 matches
-
sau vreo variantă a acestuia. Denumirile derivate din termenul grecesc "(a)tsigganos", în majoritatea țărilor europene sunt considerate astăzi peiorative aproape în unanimitate de către comunitățile de țigani și cercetători, cu trimitere expresă la semnificațiile inițiale legate de consemnarea din manuscrisul georgian de la 1068, cu conotații peiorative, în acest sens. Cuvântul "țigan" a fost preluat în Țările Române din 1385 și desemna o stare socială, aceea de rob, nicidecum etnia. Cuvintele "rob" și "sclav" au apărut mai târziu în limba română, termenul
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
că este „un ghimpe în inima” Una ditre cele mai mari pierderi politice a fost pierderea căilor ferate și primirea de refugiați din Ucraina și Galitia. Pe langă pierderile din Balcani, Imperiul Otoman a cedat Rusiei o serie de teritorii georgiene și armenești: Ardahan, Artvin, Batumi, Kars, Olti și Beyazit (articolul 19). De asemenea, Imperiul Otoman urma să înfăptuiască reforme în Bosnia și Herțegovina (articolul 14), precum și în Cretă, Epir și Tesalia (articolul 15). Strâmtorile Bosfor și Dardanele urmau să fie
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
era la modă arhitectura grandioasă, cu ferestre largi. Influența ramurilor industriale, pentru care s-au construit fabrici și orașe de mari dimensiuni. Orașele europene și americane s-au extins iar o dată cu acestea au apărut noi stiluri de construcție precum arhitectura georgiană în Anglia sau stilul palladin în SUA. Necesitatea de a experimenta noi tehnici industriale i-a determinat pe arhitecți să conceapă noi tipuri de clădiri, folosind materiale noi. În 1779 s-a folosit pentru prima dată fierul turnat, la construirea
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
devreme în secolul XII. Absența unei notații exacte a dus la imposibilitatea unei cunoașteri exacte a interpretării compozițiilor medievale în acest sistem. La începutul secolul XIX a fost, în final, înlocuit de un sistem exact. Neumele au apărut în cantul georgian în Evul Mediu, fiind înlocuite în sec. XVII și XIX de noi sisteme. Inițial neumele cantului rus au avut formă "Coislin". Au fost înlocuite relativ târziu, în sec. XV, de un sistem original, care totuși nu era precis în înălțime
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
această ocazie fiind fondat fortul Kizliar. În 1735 au fost formate trei armate: Grebenskoe ("Гребенское" „Vâslașii”) din descendenții primilor cazaci, Tersko-Semeinoe ("Терско-Семейное" „Familia Terek) din cazacii recolonizați de Agrahan și Tersko-Kizlyarskoie ("Терско-Кизлярское" Terek-Kizliar) din cazaci Agrahan plus cazaci armeni și georgieni. În 1736, și mai târziu în 1765, malul stâng al Terekului, deși încă în stăpânirea nominală a cazacilor, a fost oferit cecenilor, care doreau să treacă sub suzeranitatea rusă și să se mute aici. Pe la jumătate secolului al XVIII-lea
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
doar în secret (de exemplu împărăteasa Elisabeta a Rusiei și Alexei Razumovski; Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei și contele Grigori Stroganov). Din punct de vedere legal, căsătoria Tatianei a fost morganatică. În cele din urmă, Tatiana Constantinovna și prințul georgian s-au căsătorit la domeniul tatălui ei, Pavlovsk, la 3 septembrie 1911. Tatiana și prințul Constantin Bagration-Mukhransky au avut doi copii: Prințul Teymuraz Constantinovici Bagration-Mukhranski (12 august 1912 - 10 aprilie 1992) și Prințesa Natalia Constantinovna Bagration-Mukhranski (6 aprilie 1914 - 26
Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318229_a_319558]
-
devenit văduvă pentru a doua oară când Alexander a murit la Lausanne. Tatiana și-a crescut copiii singură și după ce ambii copii au crescut și s-au căsătorit, s-a călugărit. A murit ca maica Tamara (numită așa după regina georgiană Tamar, o strămoașă a primului soț al Tatianei), la 28 august 1979 la Ierusalim.
Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318229_a_319558]
-
XIII-lea și al XV-lea, Biserica autocefală a Georgiei a supraviețuit până în anul 1811, când a fost pusă de către autoritatea țaristă sub administrarea Sinodului Bisericii Rusiei. După abdicarea țarului Nicolae al II-lea după revoluția din februarie 1917, ierarhii georgieni au restabilit autocefalia Bisericii lor, care a fost în cele din urmă recunoscută de Constantinopol și de Biserica Ortodoxă Rusă. Conform tradiției, Apostolul Andrei, cel Întâi Chemat a propovăduit creștinismul în Georgia în primul secol al erei creștine. Tradiția mai
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
Chemat a propovăduit creștinismul în Georgia în primul secol al erei creștine. Tradiția mai spune că el a venit aici ducând cu el Icoana Maicii Domnului cea nefăcută de mână omenească. Această tradiție a contribuit la marea evlavie a poporului georgian pentru Maica Domnului. În plus, tradiția mai amintește și de propovăduirea altor apostoli în Georgia, între care Simon Canaaneul, Matei, Toma si Tadeu. Crearea primei dieceze în Georgia îi este atribuită tot Sfântului Apostol Andrei. Partea mai cunoscută a istoriei
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
al Iviriei (din Georgia de Răsărit) și Regina Nana a Georgiei de Apus au adoptat creștinismul ca religie de stat. Creștinarea Georgiei a avansat apoi de-a lungul secolelor următoare. Întrucât a făcut parte din Imperiul Roman (Bizantin) târziu, creștinismul georgian a fost puternic influențat de practicile din spațiul acestuia. Inițial, Bisericile din Georgia se aflau sub jurisdicția Scaunului Apostolic al Antiohiei. Biserica Georgiei a devenit autocefală atunci când Patriarhul Antiohiei l-a înălțat pe episcopul de Mtskheta la rangul de Catholicos
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
în 33 de dieceze, cu 512 biserici; pentru cei circa 3.5 milioane de credincioși, există circa 730 de preoți. Titlul complet al întâistătătorului Bisericii Georgiei este: "Sanctitatea Sa, Preafericitul Catholicos-Patriarh al întregii Georgii, Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi (în limba georgiană: სრულიად საქართველოს კათოლიკოს-პატრიარქი და მცხეთა-თბილისის მთავარეპისკოპოსი, უწმინდესი და უნეტარესი)
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
bizantine, care chiar dacă prin hieratismul lor sunt pline de viață, ele demonstrează cu prisosință legăturile vechilor zugravi cu realitatea. Ca urmare a legăturilor pe care le-a constatat între arta populară românească și artele altor popoare, el a aprofundat arta georgiană, persană și armeană. În anul 1909 a apărut cea de a doua ediție a cărții "L'art au Caucase" a lui Jean Joseph Charles Mourier. Baltazar a amendat ideile greșite pe care autorul le-a adus asupra factorului de originalitate
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a cărții "L'art au Caucase" a lui Jean Joseph Charles Mourier. Baltazar a amendat ideile greșite pe care autorul le-a adus asupra factorului de originalitate a artelor caucaziene și a arătat calitățile deosebite pe care le au arta georgiană și armeană în special. El a adus ca argument asemănarea izbitoare a turlei bisericii de la Baia cu turlele georgiene. Cunoscător al faptului că artele populare se influențează reciproc, fără a-și părăsi originalitatea proprie, el a identificat elementele comune ale
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
autorul le-a adus asupra factorului de originalitate a artelor caucaziene și a arătat calitățile deosebite pe care le au arta georgiană și armeană în special. El a adus ca argument asemănarea izbitoare a turlei bisericii de la Baia cu turlele georgiene. Cunoscător al faptului că artele populare se influențează reciproc, fără a-și părăsi originalitatea proprie, el a identificat elementele comune ale artei tradiționale românești cu artele tradiționale din Rusia, Bulgaria, Finlanda sau Albania. După cum s-a mai spus, artistul a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Corintul (încă înainte de cucerirea capitalei de către cruciați) și asedia Atena. Puțin înainte de cucerirea Constantinopolului, Comnenii Alexios și David, nepoții lui Andronic I, vor întemeia pe coasta de sud est a Mării Negre, Imperiul de Trapezunt. Alexios și David fuseseră încredințați curții georgiene, cu care se înrudeau de la căderea lui Andronic I. Cu ajutorul foarte activ al marii regine Thamar (1184-1212), ei stăpâneau din aprilie 1204 Trapezuntul. De aici, cel mai tânăr, David, se îndrepta spre vest de-a lungul litoralului, cucerea Sinope și-
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
221b cu permisiunea Consiliului orășenesc al City of Westminster, deși se află între clădirile cu numerele 237 și 241, în apropierea capătului de nord a străzii Baker Street și a Regent's Park din centrul Londrei. Casă orășeneasca în stil georgian pe care o ocupă muzeul pe "221b Baker Street" a fost folosită anterior că pensiune din 1860 până în 1936, și acoperă perioada 1881-1904 când Sherlock Holmes și Doctorul Watson au fost prezentați că locuind acolo în calitate de chiriași ai doamnei Hudson
Muzeul Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/320026_a_321355]
-
fie la faptul că apartamentul se află la primul etaj. Numărul urmat de o literă este de fapt un număr separat și indica un apartament de la primul etaj al unei case rezidențiale care făcea parte dintr-o terasă în stil georgian. Locul casei - dacă ar fi existat vreodată (vezi mai jos) - a fost mult disputat de către experții holmesologi, deoarece adresa nu exista în anul 1887 când a fost publicată prima povestire despre Sherlock Holmes. "Ne-am întâlnit a doua zi după cum
221B Baker Street () [Corola-website/Science/320022_a_321351]
-
a acestuia, dar cum o mare parte din Baker Street a fost devastată în timpul Blitzkrieg-ului, puține urme au mai fost păstrate din clădirile originale cu excepția secțiunii cunoscute anterior ca Upper Baker Street, care astăzi formează o parte dintr-o terasă georgiană de case construite inițial în 1815. Numărul 221B a fost acordat Muzeului Sherlock Holmes la 27 martie 1990, când președintele Consiliului Local Westminster, Lady Shirley Porter, a dezvelit o placă albastră cu adresa "221b Baker Street". Ea a fost invitată
221B Baker Street () [Corola-website/Science/320022_a_321351]
-
în „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”, la 19 septembrie 1923 . În 5 noiembrie, la Berlin, a fost semnată o înțelegere suplimentară, prin care se extindeau prevederile tratatului germano-rus de la Rapallo la relațiile Germaniei cu RSS Ucraineană, RSS Belarus, RSS Georgiană, RSS Azerbaidjan, RSS Armeană și Republica din Orientul Îndepărtat. Documentele de ratificare ale acestei înțelegeri au fost schimbate la Berlin pe 26 octombrie 1923, iar protocolul suplimentar a fost înregistrat la „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”,în 18 iulie
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
a dezvoltat propriile relații internaționale cu Uniunea Sovietică prin semnarea Tratatului de la Moscova din 16 martie 1921, cu Franța prin semnarea Acordul de la Ankara și tratatele de la Alexandropol și Kars cu RD Armeană, respectiv RSS Armeană, RSS Azerbaidjan și RSS Georgiană, prin care se rezolva problema graniei de nord-est. Aceste evenimente au silit foștii Aliați din primul război mondial să revină la masa negocierilor și să semneze în 1923 Tratatul de la Lausanne, care a pus căpăt în mod oficial prevederilor Tratatului
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Mustafa Bayrakdar, a devenit apoi vizir al lui Mahmud . Circulă multe povești în jurul circumstanțelor tentativei de ucidere a lui Mahmud. O versiune a istoricului otoman din secolul al XIX-lea Cevdet Pașa</tr> relatează: unul dintre sclavele lui, o fată georgiană pe nume Cevri, a adunat cenușa când a auzit agitația din palat în jurul uciderii lui Selim al III-lea. Când asasinii s-au apropiat de încăperile Haremului unde stătea Mahmud, ea a reușit să-i țină o vreme departe aruncându
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
Demonstrațiile din 14 aprilie 1978 din Tbilisi, capitala RSS Gruzine, au fost o reacție la tentativa guvernului sovietic de a schimba statutul constituțional al limbii georgiene autohtone. După adoptarea unei noi constituții în octombrie 1977, Sovietul Suprem al RSS Gruzine a propus o nouă constituție a republicii prin care, spre deosebire de cea din 1936, georgiana nu mai era declarată limbă de stat. Au urmat mai multe acțiuni
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
din 1936, georgiana nu mai era declarată limbă de stat. Au urmat mai multe acțiuni de protest, iar liderul comunist Eduard Șevardnadze a negociat cu autoritățile centrale de la Moscova și a reușit să obțină permisiunea de a păstra statutul limbii georgiene. Această concesie neobișnuită acordată unor acțiuni de opoziție față de politica de stat a Uniunii Sovietice a dus la reducerea agitației din Tbilisi, dar a declanșat tensiuni în RSSA Abhază, o republică autonomă din nord-vestul Georgiei, în care elita comunistă abhază
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
a Uniunii Sovietice a dus la reducerea agitației din Tbilisi, dar a declanșat tensiuni în RSSA Abhază, o republică autonomă din nord-vestul Georgiei, în care elita comunistă abhază a protestat împotriva a ceea ce considera a fi o capitulare în fața naționalismului georgian, cerând transferarea autonomiei sale la RSFS Rusă. Cererea a fost respinsă, dar și abhazilor li s-au făcut o serie de concesii politice, culturale și economice. Începând cu 1990, 14 aprilie este sărbătorită în Georgia ca Ziua Limbii Georgiene. Sfârșitul
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
naționalismului georgian, cerând transferarea autonomiei sale la RSFS Rusă. Cererea a fost respinsă, dar și abhazilor li s-au făcut o serie de concesii politice, culturale și economice. Începând cu 1990, 14 aprilie este sărbătorită în Georgia ca Ziua Limbii Georgiene. Sfârșitul anilor 1970 a fost marcat de o reapariție a unei mișcări naționale georgiene, care cerea revitalizarea culturii naționale georgiene și, în forma sa cea mai radicală, râvnea fără compromis independența Georgiei față de Uniunea Sovietică, constituind astfel un caz rar
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]