4,128 matches
-
tus Și-apoi cresc din rumeguș Șevaletul nou, lumesc, După care-nnebunesc. Tot ce știu preschimb în om Și-mi trag seva dintr-un pom, Iar la rădăcina lui Tot pe mine să mă pui. Tot ce știu preschimb în ger Și-apoi cresc un stâlp de fier Neclintit spre primăvară, Când ce-i verde-o să mă ceară. Tot ce spun preschimb în cui Și-n mormântul nimănui, În ecou, se va-ndura Fiecare colț de stea Sa imi fie
ADEVĂRATUL LEVANT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382834_a_384163]
-
strop de poezieTril curat de ciocârlieFrunza crudă,vis trăitSă nu știu c-ai fost rănit !... VII. ELIBERARE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. ELIBERARE Hai !să fugim ,să respirăm văzduhul Să ne-ntrupăm din geruri simultan Acum când iarna-mpodobește totul Și-afară-i început de an Hai !prin poeme,dacă nu prin gânduri Să hoinărim o dată amândoi Căci se preschimbă secundele în rânduri Iar timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus de alb și-atât desfrâu de
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
ninge peste noi ! Nespus de alb și-atât desfrâu de stele Prin crengile-ncărcate de zăpezi E totul o visare...iată... ! Și ni se-arată clar după cum vezi . Citește mai mult ELIBERAREHai !să fugim ,să respirăm văzduhulSă ne-ntrupăm din geruri simultanAcum când iarna-mpodobește totulși-afară-i început de anHai !prin poeme,dacă nu prin gânduriSă hoinărim o dată amândoiCăci se preschimbă secundele în rânduriIar timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus de alb și-atât desfrâu de stelePrin crengile-ncărcate de zăpeziE totul
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > IARNĂ ÎN LUNA MAI Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu vreau să plec iubito, afară e urgie Cu-atâta ură ninge și-i ger cum nu gândești, Că-n os se face țurțuri, orice celulă vie, Mai strânge-mă în brațe puțin, să mă-ncălzești. Te rog nu face patul, azi nu mai merg la muncă Și vreau prin așternuturi cu tine să mă
IARNĂ ÎN LUNA MAI de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382882_a_384211]
-
hidoși îmi țin calea, hohotind dezaxat Într-un circ cât o țară, de-un albastru amar. Și când nici o-ntrebare nu-și găsește răspuns, Eu mai caut căldură într-un colț de sertar De am țurțuri în suflet, nu vreun ger m-a pătruns Doar privirea ta rece, de-un albastru amar. Referință Bibliografică: Albastru amar / Daniel Dobrică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dobrică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]
-
pot visa din nou trimite-mi vocea ta prin fulgi, ecou, și-n visul ce mă ninge în fereastră să poți să-mi fii cristal de floare-albastră. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
înghețat soarele-n nori Și scutură din cer zăpezi. Un vânt confuz, de nicăieri, Înfige țurțuri de osândă, Prin amânări de primăveri Noi iernii îi plătim dobândă. Se răzvrătesc îngerii-n cer De frigul lumii compromise, Plâng merii înfloriți sub ger Tribut de fructe interzise. Prin codrii verzi și înfloriți Au înghețat privighetori Și cântă cucii-nmărmuriți De geruri care dau fiori. Iar rândunelele cerșesc Prin cuiburi căldură divină Din candele de mir ceresc Măcar o rază de lumină. Pe iarba
ANOTIMP CONFUZ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382965_a_384294]
-
Prin amânări de primăveri Noi iernii îi plătim dobândă. Se răzvrătesc îngerii-n cer De frigul lumii compromise, Plâng merii înfloriți sub ger Tribut de fructe interzise. Prin codrii verzi și înfloriți Au înghețat privighetori Și cântă cucii-nmărmuriți De geruri care dau fiori. Iar rândunelele cerșesc Prin cuiburi căldură divină Din candele de mir ceresc Măcar o rază de lumină. Pe iarba verde și pe floare Tronează gheața nemiloasă Ni-i visul o speranță călătoare De primăvară mai frumoasă. Referință
ANOTIMP CONFUZ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382965_a_384294]
-
Tine, cum noaptea fără Lună mi-e pustiu și sorii toți îmi par cu gheare și cu dinți - flămânzii - ce-mi sfâșie, mărunt, mantia de liniște a singurătății, risipind-o prin cuvinte și iluzii pierdute într-o lume în care gerul nepăsării este singurul anotimp. Referință Bibliografică: DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383005_a_384334]
-
aroma dorului, spre tine am să zbor... Mi s-a făcut atât-amar de dor de tine, Și se destramă dorul, ca un giuvaer, Și mă -nfierbântă Luna, cu fibrele-i senine, Dar un cristal mă simt, într-un coșmar de ger. Și mi-ar plăcea să -mi fie atât amar de dor, Fiindu-ți un păstor al pașilor, ce-i urci agale Spre cerul, care ninge cu fulgi impunători, Aici să -ți fie dor de noi... Cu doruri marțiale. PARTEA MEA
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
ne dai un semn numai la ... XV. ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarnă asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina, Caii înhămați la sânii se-opintesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă ... Citește mai mult Viscolul și lacrimaAna PodaruBrrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer,Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi.Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina,Caii înhămați la sânii se-opintesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
opri în fața casei, totul pe acea stradă era pustiu nici un trecător, nici macar un câine, din hornurile caselor ieșea fum iar după luminile de la geamuri se vedea că oamenii erau în case la gura sobei. Privi stelele ce străluceau pălind a ger, stând în fața porții cumpănii puțin încă odată dacă să intre sau nu însă instinctul său de supraviețuire unit cu dorul său după Sofia învinse tot acel orgoliu monstruos din adâncul ființei lui. Deschise poarta. Un câine legat în lanț ieși
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
drept martori la farmec și mistere, Noi sîntem steaua nopții și roua dimineții. Cu rana mea vin astăzi, ca un colind de taină, Să vă asigur, oameni: cît sînt, nu sînteți singuri! Ea pentru voi se roagă s-aveți, în geruri, haină Și-atunci cînd vă e foame s-aveți pilaf și linguri. Vă cerem doar atîta - un dram de bunătate, Să îl iubiți pe semen, și cîinele, copacul, Eu, rana cea globală, mă rog de sănătate, Și-atunci o să străbatem
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
-ntinse ne strigăm pe nume, De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și te străbat cu facla mea aprinsă, Ca pe o beznă-a unui vechi mister, Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă, Mai scîrțîind prin viscol și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu mine seva ta. Dar chiar cînd totul pare-atît de bine, Sau cel tîrziu cînd ne-am mai
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
de cleștar, La care iarba proaspătă se-nchină Arzînd proscris pe-un efemer altar. Să nu mă-ntrebi de ce-ți aduc zăpadă Cînd păsări dau să vină înapoi, Rămîi, tăcînd, pe-aceeași mică stradă, Pe care te vegheam sub ger, sub ploi. Și nu cumva sărutul să-ți topească Vreun bulgăre din cei ce ți-i aduc, Căci ar pieri zăpada omenească Și-ar trebui s-o caut de năuc. Mai bine rîzi la flori, dar ia aminte: Ele fără
VERDE CRUD de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383064_a_384393]
-
către ziuă? Am rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori de primăveri? Voi rătăci de-acuma Pe drumuri pustiite; Prin
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cărareaCe duce către ziuă? Am rătăcit buimacăFără vreun rost sau țel!Grădina e pustie!Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva,Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi,Iar ciutura e ruptă!Gem rozele uscateDe toamnă și de ger.Pe banca înnegrită,Sub teiul încă verde,Cad stropi de ploaie tristă,...Durere și infern.Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă?Undea-ai pierit, cărareSpre zori de primăveri? Voi rătăci de-acumaPe drumuri pustiite;Prin nopți de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
fie frig Sau dor de casa mea, Să mă întorc Din tainicele zări, Să-mi încălzesc Obraji-n palma ta, Și trupul-sloi, La vâlvătăi de foc! Mă iartă, mamă, Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult! E alb și-i ger, Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorul Mă cuprind! Citește mai mult Mă iartă, mamă,Vântul mă-nconjoară! Sunt nori și-i frig,În mine-i Polul Nord! De plec spreIarna veșniciei mele,Să-nchizi fereastra,Focul să-l aprinzi.De-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
fi să-mi fie frigSau dor de casa mea,Să mă întorcDin tainicele zări,Să-mi încălzescObraji-n palma ta,Și trupul-sloi,La vâlvătăi de foc!Mă iartă, mamă,Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult!E alb și-i ger,Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorulMă cuprind!... XXIV. FIULUI MEU, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. Stejar, să crești, copile, Pân-la ceruri! Îmbrățișat de sfintele lumini! Să ai pe frunte zorii dimineții
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
galben,Un spic auriu.... XXXI. UN ZÂMBET PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Străine, Visul e al meu! Și cântecul și zborul Și lumina! Le-am adunat în nopți Târzii, cu ger, În zile înnorate, Cu furtună! Am împletit cununi Din grâu Cu spicul copt Și maci râzând spre soare! Am presărat Din gândul meu, Un zâmbet cald, Prin picâturile de ploaie! Străine, Lacrima-i a mea! Și dorul și durerea Și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Și dorul și durerea Și revolta! Și nu le-mpart cu nimenea! Am să le-ngrop adânc, Sub lespede-n grădină. Citește mai mult Străine,Visul e al meu! Și cântecul și zborulși lumina!Le-am adunat în nopțiTârzii, cu ger,În zile înnorate,Cu furtună!Am împletit cununiDin grâuCu spicul coptși maci râzând spre soare!Am presăratDin gândul meu,Un zâmbet cald,Prin picâturile de ploaie!Străine,Lacrima-i a mea!Și dorul și durereași revolta! Și nu le-mpart
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Dragii mei, Când credeam și eu că a venit primăvara, hop a nins din nou. Îmi place iarna doar când e multă zăpadă și nu e foarte frig afară, daaar urăsc din tot sufletul gerul. De asemenea, nu suport trecerile astea de la cald la frig, să am o ”tonă” de haine pe mine și să-mi înghețe urechile Evident, la acest shooting mi-am luat o mică țeapă. Dacă în oraș ningea puțin, la Ciric
Shooting cu provocări () [Corola-blog/BlogPost/92314_a_93606]
-
deja depusă zăpada. Și pentru că nu consult niciodată vremea pe a doua zi, dar în același timp doream să-mi iau pantofii preferați, am suferit puțin. Însă, adaptarea trebuie să se numere printre calitățile noaste și pentru că trebuia să înfrunt gerul, mi-am pus rapid vesta peste sacou, am ”furat” un fes de la Georgiana și am rezistat eroic. Cine spune că a fi fashion blogger înseamnă doar a face shopping, are o gândire complet eronată. Nu e deloc ușor să faci
Shooting cu provocări () [Corola-blog/BlogPost/92314_a_93606]
-
tuș Și-apoi cresc din rumeguș Șevaletul nou, lumesc, După care-nnebunesc. Tot ce știu preschimb în om Și-mi trag seva dintr-un pom, Iar la rădăcina lui Tot pe mine să mă pui. Tot ce știu preschimb în ger Și-apoi cresc un stâlp de fier Neclintit spre primăvară, Când ce-i verde-o să mă ceară. Tot ce spun preschimb în cui Și-n mormântul nimănui, În ecou, se ... Citește mai mult Tot ce-aud preschimb în versși-apoi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]