876 matches
-
zori pe care o făcuse cu Uri, șerpuind cu hotărâre în sus, spre Ierusalim. Simți cum îi trosnesc urechile. Acum traficul era mai intens, dar încă departe de traficul urban obișnuit la o oră de vârf. —Shabbat, shabbat, spuse șoferul, gesticulând către peisajul de dincolo de parbriz. Orașul se golea pentru Sabat, care începea în seara aceea, la lăsarea întunericului. Și în curând îl văzu, pe când mașina urca pe strada Hativat Yerushalayim, zidul lung, masiv, ce marca granița de vest a Orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o parcare, una care era îngrijorător de pustie. Uri se strădui să iasă cât mai repede din mașină, șontâcăind până la casa de bilete care era formată din niște geamuri, toate închise. Până când Maggie și Mustafa îl ajunseră din urmă, Uri gesticula deja disperat către un paznic de la ușă. După cum se temuse, Muzeul Israelului era închis pentru Sabat. După o lungă pledoarie, gardianul îi întinse cu dușmănie lui Uri un telefon mobil, după toate aparențele deja conectat. Vocea lui Uri se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se zărea într-adevăr un covor dens de copaci: Maggie aproape că se aștepta să vadă un cameraman, așteptând semnalul lor. Dar Uri nu se uita la asta. Ca un pasager pe puntea unui vapor arătând în jos, către mare, gesticula, aplecându-se peste parapet către ceea ce era dedesubt. Abia atunci văzu și Maggie. Pe pământul de dedesubt era așezat un oraș în miniatură, cu ziduri, străzi și case. Totul era perfect, până și micile acoperișuri roșii și rândurile coloanelor lucrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
funia de care este legat ceasul și se aruncă de capătul ei; o vreme, prins de marginile ceasului pendulează deasupra gropii; această pendulare este însoțită de dure lovituri de clopot; animație în rândul personajelor și al figuranților; toți se apropie, gesticulează, încearcă să-l tragă pe GRUBI; acesta lovește cu picioarele și se urcă dincolo de limita la care poate fi ajuns, chiar deasupra ceasului.) GRUBI: Las’ că v-arăt eu vouă... TOȚI: - Ce-i cu el? — E nebun? — Ce face? — Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în pace. E speriat MACABEUS (Triumfător.): Se teme de mine? PARASCHIV: Se teme. Tremură de tot. MACABEUS (Mărinimos.): Spune-i că nu-i fac nimic. PARASCHIV (Către INAMIC.): Stai pe scaun. (Îl așază pe scaun.) Nu-ți facem nimic. INAMICUL (Gesticulează, hohotește, arată de câteva ori semnul rușinii pe obraz, râgâie; aproape că izbucnește în plâns.) MACABEUS: Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să plângă. MACABEUS: Să nu plângă! Mă scoate din sărite... PARASCHIV (Îl mângâie pe creștet pe INAMIC.): Să nu plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plin, peste tot, una lângă alta.): Multe! PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că sunt multe, undeva unde știe el. MACABEUS (Nervos, molfăind.): Nu te-am întrebat ce zice! (Din acest moment al acțiunii ritualul se stabilizează în felul următor; ori de câte ori va gesticula și scoate sunete guturale, INAMICUL se va adresa lui PARASCHIV; ori de câte ori va folosi cuvinte coerente, INAMICUL se va adresa lui MACABEUS; cei doi nu vor observa această duplicitate comportamentală a INAMICULUI.) PARASCHIV: E-e! (Molfăie și el.): Trebuie să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
piept, repetând tărăgănat. „Mă cunoaște tovarășul Maurer. Mi-a transmis că trimite mașina să mă ducă la dânsul. Am strâns toate documentele.“ CAP TARE. Tânăr, înalt, costeliv, nebărbierit, cu ochi mari, ieșiți din orbite. Rătăcește printre coloanele de la „Romarta Copiilor“, gesticulând supărat, furios. Din când în când se oprește brusc, își ia elan și se lovește cu capul de câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dezgustau. Nu făceau de mine... ― Firește... Cum ai reușit să-i fentezi? ― M-a ajutat un prieten. Behăi: A fost grozav. Ca-n filme! Își strâmbase gura emițând sunete șuierate, sărea dintr-o parte în alta, ducea arma la ochi, gesticula așa cum fac copiii când recapitulează scene tari. Scarlat strivi țigara sub talpă și apucă lopata. Observă în doi peri: ― Ai avut noroc. ― Și ce noroc! Fără Dincă însă nu făceam nimic... El e cel mai bun prieten al meu. Râse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
precipitat de pași și după câteva clipe apăru Dascălu. Îl prinse pe Scarlat de mânecă și țipă enervat: ― M-ați luat de tîmpit!? Stau acolo singur de o jumătate de oră. A! Înțeleg! Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau sub piele. ― Liniștește-te, dragul meu. ― Gura! Cine-i individul? ― A adus portmoneul domnului Dragu și l-am poftit înăuntru. Așa e politicos... ― Te împușc, ticălosule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Trei existențe contra zece tablouri. Poți să alegi? Ai ce să alegi? Oamenii trebuie în orice caz salvați, dar cum? Pânzele trebuie să rămână în țară. Și, din nou, cum? Părea că vorbește singur. Se oprea din când în când gesticulând agitat, apoi își relua plimbarea între fereastră și biblioteca scundă cu cărți puține. ― Competiția e neloială, remarcă locotenentul. La tot ce a născocit ea luni de zile, trebuie să găsim rezolvare în câteva ore. Maiorul își privi ceasul. ― Exact două
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să o aibă după ce au împlinit 50 de ani. Acum, în fața maiorului se afla o bătrână posacă, în ochii căreia ceva murise pentru totdeauna. Urmărea discuția cu intermitențe, fără să-și ascundă plictiseala. Șerbănică vorbea mult, abia prididind să răsufle, gesticula, împungea cu degetul spre Cristescu, se ridica, apoi se așeza iar, emitea ipoteze, se contrazicea, o lua de la capăt. O făcea cu o voluptate și dispoziție de zile mari. Maiorul dădea din cap trăgând cu coada ochiului spre Florence. La
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Au fost smulse. Nu știu ce s-a întîmplat pe 1 decembrie, dar o săptămână mai târziu ― pagina din 8 care lipsește ― a murit Panaitescu. ― E o aberație! Bănuielile dumneavoastră sânt pur și simplu absurde. Vă înșelați! Bătrânul părea că se sufocă. Gesticula stângaci, fără convingere. Cristescu îl măsură lung apoi spuse: ― Aș dori din tot sufletul să mă înșel, domnule Popa. Nu-mi plac suspiciunile și, credeți-mă, de-a lungul anilor am evitat procedeul. Mai mult, în fiecare dosar încredințat, am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am obișnuit să n-o văd. Sîntem mulți, fiecare are programul lui. Să zicem că lucrez toată seara în camera mea. Habar n-am dacă ăilalți sânt acasă, ce fac, ce le trece prin minte, dacă s-au spânzurat ori... Gesticula înfierbîntat traversând încăperea de la un capăt la celălalt. ― Ca să vezi! Domnul Grigore Popa vă descrie cu totul altfel. ― Gaura cheii strâmbă imaginile. E firesc! Cristescu căută o scrumieră. Ținea mâna țeapănă să nu cadă scrumul. ― Dați-i drumul pe jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Exclus. Tipul e fricos. Poate să dorească moartea cuiva, dar stând în expectativă. ― Melania Lupu? ― Mă faceți să râd... ― De ce? Mi s-a părut o femeie deosebit de inventivă, mai inteligentă decât lasă să se vadă. ― Domnule maior! Vâlcu se oprise gesticulând tulburat: O cunosc bine. N-o să mă convingeți că, timp de trei ani, s-a prefăcut, a jucat teatru, a reușit să mă păcălească, a făcut pe idioata, și asta fără nici un țel concret! Și nu numai pe mine, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
une boîte à bijoux. Ceva foarte pretențios, pretinde Marin, și ridicol de scump. Aproape patru mii de lei. Imaginați-vă, și-a vândut trei costume de haine și a achiziționat-o. Îl privi lung, parcă surprinsă, așteptând reacția maiorului. Cristescu gesticulă vag. ― Interesant. Ați văzut sau vi s-a spus cum arată odaia soților Panaitescu? ― Știu la ce vă referiți și tocmai asta mi se pare, cum să vă spun, de-a dreptul patetic. În fond, s-a sacrificat pentru a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să arate nicidecum ca o persoană care era În pat. Deodată, se auziră strigăte și cineva făcu semn cu mâna dinspre șemineu. —Faisal! Dragule! Aici! cântă Salome, care era Îmbrăcată Într-o rochie de cocktail maro ciocolatiu cu buline albe. Gesticula către cineva. Toată lumea Întoarse privirea să vadă despre cine era vorba. Un bărbat din Persia, extraordinar de frumos, Îmbrăcat cu un costum impecabil negru și cu turban roșu intra, agale, În bibliotecă. Arăta ca un Omar Sharif modern, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
unor cântece din musicaluri și ale pieselor de jazz cunoscute, interpretate de soliste legendare. Era măreț și absurd. Era caraghios și înduioșător. Era mișcător și comic. Era tot ce era și tot ce nu era. Și iat-o pe Tina, gesticulând din brațe și prefăcându-se că rostește cuvintele cântecului. Pe chip nu i se citea decât tandrețea și iubirea. Ochii îi erau uzi de lacrimi și am rămas cu toții locului, încremeniți, neștiind dacă să plângem împreună cu ea sau să râdem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o operă celebră, pe care o interpreta cu minunata ei voce de soprană trecută pe linia moartă. La petrecerile de seară, și nu numai atunci, patronul o acompania cu o mandolină originală, adusă din răsărit, iar ea dansa și cânta, gesticulând cu mâinile ridicate cu pahar cu tot, cât mai sus posibil, până când izbucnea în hohote de plâns. Atunci, ca din craterul unui vulcan stins și reactivat pe neașteptate, se revărsau în spațiu acumulările interne ținute sub presiune, devenea brusc ceea ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
presupună că era vorba de doi îndrăgostiți ceva mai întârziați, care și-au dus dorul unul altuia pentru că nu s-au văzut cam demult și acum, în sfârșit, au prins această fericită ocazie. Discutau ceva în șoaptă degajat, fără a gesticula, ca toți cei care merg des cu trenul și sunt familiarizați cu acest mijloc de transport în comun. Într-un cuvânt, se simțeau ca în propria lor casă. Chiar din primul moment, Bidaru a avut impresia că simpatica pereche îi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu are stare. O înțepătură la inimă îl atenționează că chestia cu pensia lungă nu-i tocmai OK. Și Mitocaru ăsta, ce nesimțit este! Dacă aș putea să ies basma curată luna asta... De luna viitoare m-aș descurca. Pandele gesticulează, vorbește singur și acasă a devenit nesuferit. Familia îl tachinează și cam rîde de orice soluție născocită ca să salveze fabrica. Ieși la pensie, omule, că te dilești, se zborșește și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oprit, privindu-mă intens. Sînteți un om cuminte. Da, sînt, confirm cu fermitate. Atunci mă credeți că nu s-a spînzurat din cauza mea, nu? Nu încape nici o îndoială. Dar știți despre ce-i vorba, da? Sigur că știu. A plecat gesticulînd și conversînd, probabil cu Dobrilă. Medicul curant mă informează pe larg. Cafeaua rămîne nebăută și plec tăcut, respirînd aerul amar al aleii pe care l-am întîlnit pe inginerul Talabă. Adevărații creștini Un vînt rece din vest a adus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu a trebuit să aștepte prea mult că au și apărut doi ucraineni cu o rablă de mașină, îmbrăcați în pantaloni și bluze din acelea pentru armată. Zdrastvite 4, spun ucrainenii. Pamaghite menea, pajalosta 5. Slavii vorbesc între ei ucrainește, gesticulează, se ceartă puțin și unul spune: Ia ne magu. Mahorca esti6? Da. Gabriel scoate un cartuș de țigări, îl desface și le oferă cîte un pachet. Spasiva 7, spune un ucrainean. Vî pradaiote ăta8? Gabriel le oferă cadou întregul cartuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am omorît, zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să-i ajungă, să-l rupă În bucăți. țnu că asta-i culmea prea se potrivesc toate, auzi fața de oaie exact parcă-l văd) Și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
posibil datorită unei adunături de rame de lemn înalte. Fiecare susținea unul sau mai multe proiectoare de film și fiecare proiector bătea spre lateralul proiectorului învecinat. Împreună descriau un cub. — Asta-i capcana? — Da. Filtru de semnificant sus, spuse Fidorous, gesticulând spre partea de sus a cubului, iar aici jos cușca. E-un rezervor. Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari mingi întunecate înotând în mijlocul rezervorului. Colaci lungi și groși de vină, teamă și înfrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care urma să fie adus de la o tombolă. Numai că dumneata, domnule Rowe, l-ai cîștigat aflînd din greșeală parola. — De la doamna Bellairs? Întrebă Rowe. — În clipa de față sîntem pe urmele ei, zise domnul Prentice, și urmă să explice, gesticulînd cu mîinile lui subțiri, aproape aristocratice: Prima tentativă a eșuat, așadar. O bombă a căzut peste locuința dumitale, distrugînd-o cu cozonac cu tot, dar salvîndu-ți după cum se pare, viața. Lor le-a displăcut, Însă, Încăpățînarea cu care ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]