KorAP: Find »[drukola/base=gestionare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...2964 >

74,082 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

cu apă, canalizare, epurare, alimentare cu energie termică, rețeaua de străzi, salubritate, spații verzi, locuințe, fiind edilitar în general ș.a.) și alte servicii locale (autorizări în construcții, autorizări de natură comercială, licențe, concesionări, închirieri etc). Există și servicii publice în gestionarea cărora competențele administrațiilor locale sunt împărțite cu cele ale administrației centrale, în domeniul asistenței medicale, al educației, cultură și artă, protecție socială, ordine publică, amenajarea teritoriului, activități sportive și de tineret. Pentru acestea, inclusiv finanțarea se realizează în comun. Se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
poate aprecia că există un număr excesiv de mare de unități publice, calitatea activității prestate nefiind nicicum în concordanță cu numărul de unități, mai ales că relațiile dintre administrația centrală și cea locală nu sunt pe deplin clarificate, ceea ce complică suplimentar gestionarea corectă a respectivelor activități. În principiu, administrația locală se bucură de autonomie decizională și financiară. Această autonomie este consfințită încă prin Legea 215/2001 privind administrația publică locală, întărită ulterior prin legislația privind impozitele și taxele locale, finanțele publice locale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
un model imuabil în privința organizării serviciilor publice, mai ales în privința celor economice, situația diferă de la o țară la alta, de la o zonă la alta. De cele mai multe ori se distinge între infrastructura respectivă, care rămâne în proprietate publică și utilizarea sau gestionarea serviciilor publice desfășurate cu ajutorul ei, servicii care sunt tot mai mult încredințate pieței, administrarea trecând de la stat la piață. Oricum, serviciile publice locale pot fi produse de agenți locali, regionali sau naționali, de stat și/sau privați, interni și/sau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
deci, instituirea unei economii concurențiale inclusiv în cadrul sectorului public, ea trebuie să țină seama inevitabil și de particularitățile, de specificitățile regionale. Astfel, descentralizarea sectorului public se realizează prin acordarea de competențe superioare autorităților locale în materie fiscală, autonomie decizională în gestionarea serviciilor publice, atribuții de control, mai ales în privința programelor de investiții și subvenții, a standardelor de calitate. În țările dezvoltate s-a adoptat progresiv formula "granturilor în bloc", sume globale acordate de către guvernul central, urmînd ca destinația efectivă să fie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
fiind mai descentralizate în raport cu cele catolice sau ortodoxe, mai ierarhizate și ca organizare administrativă. Doctrina competențelor generale recunoaște autorităților locale o capacitate generală de natură juridică asupra unei anumite unități administrativ-teritoriale și consacră principiul subsidiarității, care preve-de faptul că responsabilitatea gestionării sectorului public ar trebui asumată la nivelele de guvernare cele mai joase, care sunt capabile să o asigure, iar nivelele mai înalte să acorde sprijinul necesar. Autoritățile locale pot avea inițiative, pot întreprinde acțiuni în domeniu în măsura în care legea nu prevede

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a prețurilor și a creșterii economice. După anii '80, modelul economic dominant a pus accentul pe liberalizare și pe restrîngerea intervenției guvernamentale și a ponderii sale în economie, globalizarea accelerată accentuînd și mai mult acest proces. Monetariștii au apreciat că gestionarea economiilor moderne nu trebuie realizată prin intervenția guvernului, ci prin controlul masei monetare, economiștii ofertei au pledat convingător pentru dereglemen-tare și pentru stimularea ofertei care-și creează piața, ca la Say, toți neoliberalii recomandînd o decizie guvernamentală mai scăzută. Străpungerea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
nu este clară. De aceea nici definițiile, încadrările categoriale nu sunt foarte precise. În ciuda punctelor slabe din teorie, practica obligă la măsuri și decizii ce se doresc oportune și prompte, iar tendința este de adaptare progresivă a serviciilor publice, a gestionării acestora, la regulile și la rigorile pieței. Funcțiile economice ale Statului (alocativă, redistributivă, reglatoare, stabilizatoare) se află în interacțiune și este necesară înțelegerea lor corectă pentru construirea unei bune politici economice. Conform microeconomiei neoclasice, există cel puțin două cauze posibile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Statul. Managerii acestor întreprinderi sunt, cel mai adesea, obligați la obediență față de structurile politice de comandă, iar de multe ori fac parte, cumulativ, din aceste structuri. Posibilitățile lor de a decide sunt limitate, de aceea și interesul scăzut pentru o gestionare corectă a cheltuielilor. Remarca este valabilă, în grade diferite desigur, pentru toate țările, mai mult sau mai puțin avansate, fără discriminări. Asta, însă, nu ne împiedică să fim, și în această privință, cu totul originali. 2.3. Evaluarea proiectelor publice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
care nu pot fi produse decît în întreprinderi publice. Pentru celelalte, s-a convenit că sectorul privat poate fi un cadru mai eficient. După decenii de experiență, între-prinderile publice au făcut demonstrația unor costuri ridicate, inovare slabă, furnizare defectuoasă, ineficientă, gestionare politică, în avantajul unor privilegiați, birocrație și afectarea gravă a mediului economic. Intervenția neînfrînată a Statului în economie a dus la politizarea dezastruoasă a acesteia. Desigur, rentabilitatea întreprinderilor publice a fost diferită de la țară la țară, dar obiectivele obscure ale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
capital inițial a viitoarelor agenții de dezvoltare regională și garantarea de către acestea a creditelor, politicile comerciale diferențiate, politicile monetare suple care să lase aceste regiuni în afara restricțiilor obișnuite (inclusiv prin înființarea de bănci regionale, bănci de credit municipal ș.a.), descentralizarea gestionării subvențiilor pentru dezvoltare, crearea unui mediu economic atractiv pentru firmele mici și mijlocii, accentul pe dezvoltarea endogenă și, nu în ultimul rând, întărirea coeziunii și solidarității regionale, iată doar câteva dintre căile și mijloacele de emancipare a zonelor defavorizate. Potențialul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
din P.I.B., iar cea externă la peste 35 mld. $, adică peste 24% din P.I.B. Tendința ultimilor ani a fost de creștere a valorilor nominale ale datoriei publice, pe fondul căderii abrupte a P.I.B. Aceasta pune probleme reale statului român în ce privește gestionarea serviciului datoriei publice și suportabilitatea non-inflaționistă a acestuia, situație ce afectează rating-ul României, credibilitatea sa ca subiect economic și politic pe piața mondială. De aseme-nea, raportul dintre nivelul datoriei publice interne și al celei externe indică o slabă dezvoltare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
prin intermediul unor instituții financiar-bancare (administrații fiscale, bănci). Ele sunt, de regulă, la purtător, "fără indicarea numelui celui care subscrie", sunt depersonalizate. Operațiunile de contractare a datoriei publice, organizarea și ținerea evidenței acesteia, rambursarea, calculul și plata dobînzilor, comisioanelor ș.a. constituie gestionarea datoriei publice. Rambursarea datoriei publice se poate face din următoarele surse: 1) Impozite; 2) Venituri obținute din investiții productive finanțate prin împrumuturi publice; 3) Noi împrumuturi. Rambursarea constă în răscumpărarea titlurilor de la deținători (investitori), prin restituirea sumelor împrumutate și a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
bugetului de stat, din împrumuturi de stat pentru refinanțarea datoriei publice interne și din alte surse stabilite prin dispoziții legale exprese. Dobînda, comisioanele și cheltuielile de emitere și plasare a titlurilor de credit se prevăd ca cheltuieli distincte în buget. Gestionarea datoriei publice este un proces laborios și costisitor. Mărimea acesteia trebuie limitată potrivit capacității de îndatorare a fiecărui stat pentru a nu crea dezechilibre și presiuni inflaționiste. Desigur, creșterea datoriei publice antrenează, pe termen scurt o creștere a veniturilor la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
publică, dar pe termen mediu și lung, ea poate provoca noi creșteri de impozite, accentuarea dezechilibrului balanței de plăți și alimentarea procesului inflaționist. Efectul total, benefic sau nu, este dat de scopul îndatorării, de destinația fondurilor împrumutate și de inteligența gestionării. Dacă fondurile se duc în investiții productive, creatoare sau generatoare de efecte de antrenare pozitive, îndatorarea a fost benefică, dacă se duc pe consumuri dispensabile, sau pe acoperirea deficitelor, atunci efectele vor fi perverse. Capacitatea de îndatorare efectivă a unei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
finanțele publice există și funcționează în cadrul sistemului politic, a cărui structură le definește configurația și activitățile specifice. Instituțiile politice, cultura politică, ideologia predominantă oferă cadrul și condițiile de bază ale activității economiei și administrației. Principalele decizii adoptate, privind de exemplu gestionarea patrimoniului, veniturile alternative sau prioritățile în materie de cheltuieli, sunt determinate de procesul politic. În țările postcomuniste, aflate în ceea ce s-a denumit tranziție, procesele politice și cele de descentralizare administrativă, fiscală, sunt legate în mod intim. Mai mult, acolo

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pe practica subvențiilor de stat pentru eliminarea disparităților regionale. Subvențiile se acordă în mod selectiv și au un puternic caracter administrativ. Efectele lor sunt mai curînd discutabile, cele negative constînd în rigidizarea piețelor și creșterea dependenței financiare a comunităților. Oricum, gestionarea subvențiilor este mai bine să fie lăsată în sarcina autorităților locale decît a guvernului central. Putem întîlni subvenții, sau granturi de capital și sub-venții pentru forța de muncă. Pe termen scurt, aceste subvenții au înregistrat o anumită eficacitate, tradusă în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de libertate, de flexibilitate a pieței muncii, de calitatea managementului macroeconomic general. Astfel, o monedă sănătoasă, un sistem fiscal coerent, suplu și stabil, investiții serioase în educație și cercetare, un nivel redus al reglementărilor, o infrastructură de calitate, o bună gestionare a deficitelor și evitarea derapajelor sunt elemente macroeconomice care contează foarte mult în reușita unei politici regionale de dezvoltare. Dintre ele-mentele locale, cele mai importante sunt cele care țin de funcționarea pieței muncii (calificarea, mobilizarea profesională, nivelul salarizării ș.a.), nivelul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
central, prin menținerea unui centralism excesiv prin pîrghii preponderent financiare. Potrivit legii, autoritățile (consiliile) județene și locale au drept atribuții în materie: * Elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor locale; * Stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor locale; * Stabilirea și urmărirea cheltuielilor publice; * Gestionarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică și privată a colectivităților locale; * Controlul financiar de gestiune asupra patrimoniului local. 5.3.7. Gestiunea financiară a activităților locale În anii '80 am asistat la o schimbare de paradigmă, keynesismul dominant, cu diferitele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
publice. Astfel, s-au redefinit politicile publice, resursele financiare au că-pătat alte orientări, iar descentralizata structură fiscală trebuie să cu-prindă venituri ușor previzibile. Cu ea, și autonomia locală și-a reintrat în drepturi. Finanțele publice locale și modalitățile de gestionare a acestora au devenit principalul mijloc de generare a dezvoltării economiilor locale, o dezvoltare endogenă și ascendentă. S-au dezvoltat parteneriatele public privat, care permit o dinamică superioară prin antrenarea mai multor resurse, o gestiune mai riguroasă, mai eficientă a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
mai importante preocupări pentru autoritățile locale trebuie să fie alegerea unei structuri fiscale optime, care să atragă contribuabilii și să conducă la mărirea bazei de impozitare. Această structură fiscală trebuie să cuprindă venituri ușor previzibile, cu incidență locală, iar costurile gestionării materiei fiscale trebuie să fie cît mai mici posibile. Impozitele trebuie să fie clare, încasarea cît mai sigură, pentru a reduce la minimum evaziunea fiscală. Sistemele de finanțare a comunităților locale sunt mixte, îmbinînd modalități ca: 1) Transferul unor venituri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Corola-journal/Journalistic/78575_a_79900

ana, Elena Badea O gestionare corectă a stărilor conflictuale, inevitabile între părinți și copii, implică cunoașterea mecanismelor de apărare prin care cei mici încearcă să găsească o cale mai ușoară de ieșire din situație, fără ca problemele să fie rezolvate. Dacă, de obicei, părinții sunt cei

Părinți de succes: Mecanismele de apărare (II) – părintele în acțiune by Elena Badea (2013) [Corola-journal/Journalistic/78575_a_79900]
Corola-website/Law/106658_a_107987

laborator se vor folosi instrumente, aparate, instalații etc., în buna stare de funcționare, care asigură precizia corespunzătoare, iar aparatele supuse regimului metrologic trebuie să aibă verificările efectuate în termenul prevăzut de normativele în vigoare. 2.13. Reprezentanții unităților furnizoare, precum și gestionării din cadrul unităților beneficiare, au dreptul și obligația să controleze dacă aparatele și instrumentele folosite la analiza au fost verificate de organele de specialitate și modul cum se execută analizele. 2.14. În cazul cînd se ivesc divergențe la stabilirea calității

HOTĂRÎRE nr. 175 din 9 octombrie 1984 privind aprobarea normelor tehnice referitoare la recepţia la fondul de stat a cerealelor, leguminoaselor boabe şi seminţelor oleaginoase şi condiţiile de calitate a acestora. In: EUR-Lex (1984) [Corola-website/Law/106658_a_107987]
Corola-website/Law/106518_a_107847

și este valabilă pe o perioadă de trei ani, cu excepția primei autorizări care expiră după o perioadă de un an. Articolul 44 Categoriile de personal muncitor care utilizează în activitatea profesională de bază mijloace de măsurare pentru efectuarea operațiilor de gestionare, distribuire și comercializare, precum și operatorii de la panourile cu mijloace de măsurare din camerele de comandă, trebuie sa posede o autorizație, eliberată de Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calității Produselor, pe bază de examen, a cărei valabilitate este de cinci

LEGE nr. 27 din 3 noiembrie 1978 legea metrologiei. In: EUR-Lex (1978) [Corola-website/Law/106518_a_107847]
tehnice; ... g) montarea și utilizarea de mijloace de măsurare în condiții de lucru necorespunzătoare, neconforme cu prevederile documentațiilor tehnice, cu cele ale constructorului sau ale normelor tehnice de metrologie; ... h) folosirea de personal neautorizat metrologic la efectuarea de măsurări pentru gestionare, distribuire, comerț și transport de bunuri materiale sau la efectuarea de cîntăriri publice; ... i) efectuarea de măsurări cu mijloace de măsurare nelegale, întreținute necorespunzător sau defecte, respinse la etalonare sau verificare metrologica, fără certificatul de etalonare sau buletinul de verificare

LEGE nr. 27 din 3 noiembrie 1978 legea metrologiei. In: EUR-Lex (1978) [Corola-website/Law/106518_a_107847]
Corola-journal/Journalistic/70401_a_71726

Trei sferturi dintre consumatorii români au un nivel redus de înțelegere a chestiunilor legate de finanțele personale și de administrarea acestora, dar peste 90% dintre aceștia intenționează să își dezvolte cunoștințele și abilitățile legate de gestionarea banilor, potrivit unui studiu ING. În cadrul studiului "ING Consumer Resourcefulness", ING a dezvoltat un test de inteligență financiară, validat la nivel global ca instrument de măsurare a cunoștințelor și abilităților financiare ale consumatorilor. Studiul a fost realizat în zece țări

Trei sferturi dintre români au cunoştinţe financiare reduse, dar peste 90% vor să le dezvolte-studiu (2011) [Corola-journal/Journalistic/70401_a_71726]