1,350 matches
-
torente înspumate; sunt mai curând cascade, sar din treaptă în treaptă. Pe alocuri cascade adevărate, cu pânze de apă căzând în perdele de la mari înălțimi. La fiecare cotitură a drumului aveam priveliștea pâraielor viforoase, ce se eliberează spre văi din ghețarele de sus. Stânci de omăt sunt și-n marginea drumului ici-colo. Priveliștea e pitorească prin sălbătăcie; deoparte și de alta a șoselei păreți abrupți de stâncă; și în prăpastie tunetul apei. Șoseaua e tăiată în coasta muntelui deasupra râpei. Pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mici” este revendicat de Ion Iliescu și de Emil Constantinescu, dar până la urmă va fi acordat lui Traian Băsescu. * Cocoșul galic revendică Muntele Găina. * România Mare e revendicată de Casa regală. * Un eschimos, care vrea să rămână în anonimat, revendică Ghețarul de la Scărișoara. * Ceapeurile lichidate și mormanele de fiare vechi ale fabricilor sunt revendicate de Petre Roman. * Podgoriile de la Cotnari sunt revendicate de succesorii lui Dabija Vodă, în baza unui document cunoscut: „Când eram Vodă la Moldova, / Hălăduiam pe la Cotnari”. * Viile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
publică a fiecăreia în parte [...]. Întregul demers perpessician se subsumează imperativului construirii și receptării unei tradiții interpretative a textului eminescian [...] marele monument pe care-l ridică Perpessicius lui Eminescu este poezia postumă, maldărul de manuscrise, imensa parte de sub ape a ghețarului. Aici, Perpessicius rămâne inegalatul editor, cel care a descifrat atâtea texte, cel care a făcut atâtea filiații de manuscrise". Demersul exegetului este unul ce privește oarecum panoramic edițiile din opera lui Eminescu, raportate la contribuția lui Perpessicius. De la "arhitectul ediței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul și asfințitul soarelui, lumina lunei, sclipitul stelelor, fosforescențile nopții produc pe luciul ei transparent adevărate feerii ce uimesc închipuirea. Frumoși sunt și munții cei mari cu formele lor fantastice, cu ghețarii, cu pădurile lor seculare, cu lacurile și cascadele lor, dar nici un spectacol de pe globul pământesc nu e mai măreț, mai impunător ca spectacolul mării. Cel puțin așa e impresiunea mea. Unde pot eu să descriu zguduirea ce simți când te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dragă, în credința lor. Ei, când s-or duce acasă, au să se laude că au văzut pe Furca doi mauri autentici, ceea ce pentru dânșii e tot atât de extraordinar ca și când ar fi întâlnit doi elefanți. După-masă ne-am dus să vizităm ghețarul Rhonului de unde iese marele fluviu, care-i dă numele și se varsă în Mediterana. Ajuns acolo, am văzut izvorând de sub ghețar un părău lat ca de un metru curgând timid pe un pat pietros și mai la vale aruncându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
autentici, ceea ce pentru dânșii e tot atât de extraordinar ca și când ar fi întâlnit doi elefanți. După-masă ne-am dus să vizităm ghețarul Rhonului de unde iese marele fluviu, care-i dă numele și se varsă în Mediterana. Ajuns acolo, am văzut izvorând de sub ghețar un părău lat ca de un metru curgând timid pe un pat pietros și mai la vale aruncându-se în cascade printre stânci. Acesta e Rhonul care în Franța poartă mari corăbii pe sânul lui. Drept să spun, îmi este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
viul, e prevăzător sau anticipativ; principial nu e greu a fi prevăzător atâta timp cât știi ce modificări induci tu Însuți mediului. Rămân Însă relicte, precum algele albastre, care supraviețuiesc În locuri dintre cele mai neașteptate, Începând cu gheizerele și sfârșind cu ghețarii, iar altele În constituția lichenilor, dar așteptând lumina galbenă, de care au parte doar la amiază; poate speră Într’o Eră, așa cum a mai fost, dar care nu va mai veni niciodată, a luminii aurii. Sau, pentru a parafraza un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mare a materialului dislocat. E responsabilă Însă de depunere, mai precis de nivelarea formelor negative de relief, a văgăunilor sau pe alt nume, pe care am onoarea să-l port, zănoagelor. E suficient ca apa ploilor ori topirea unui vechi ghețar să transforme acea zănoagă Într’un lac. Și, dacă e apă, e și Viață, iar pentru a umple zănoaga ea are tot ce-i trebuie, adică bioxidul de carbon și azotul atmosferei, pentru că ceea ce lasă În urmă e humusul. Dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Din mai multe motive. Unul ar fi evitarea unor accidente specifice, În care și eu, ca tot pățitul priceput, excelez. Apoi, dacă iarna ne-a acoperit inconștiența, vreau să spun gunoaiele, primăvara le va descoperi, odată cu topirea zăpezii. Ca și ghețarii care, atunci când se topesc, lasă În loc morenele, adică pietrele antrenate și Înglobate În ei, În existența lor. Și, nu În ultimul rând, un aspect În care mă alătur altor voci care au ridicat problema unei eventuale dezghețări bruște. Nu pentru că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca și el, un naționalist dur, chiar dacă unul britanic. Iar ce deranja cel mai tare, dacă vroiai să ajungi la o concluzie fundamentată științific, era nasul semitic al domnului A.B. Smith. Islandezul Comănescu - fiindcă așa-l chema pe omul ghețarilor, Iuliu Brutus Comănescu - și-a comparat nasul cu sutele de nasuri fotografiate în tratat din față și din profil și a trebuit să recunoască asemănarea frapantă cu acela al indienilor din Dakota de Nord. Ceea ce pentru un naționalist din Cotârlești-Gară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
imobiliare, soțul doamnei a cumpărat prin anii 1940, în plină criză de după război, o magnifică proprietate de circa două hectare și jumătate într-unul din cele mai bune cartiere ale orașului. Vecinii acesteia erau tumultuosul râu Arve, care izvorăște din ghețarul Mont-Blanc și este rece ca gheața, chiar și în timpul verii, și o pădurice declarată rezervație ornitologică, în care nu se tăia nici o creangă, nu mișca decât frunza în vânt. La orizont se vedea silueta masivă a muntelui Saleva, aflat pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iar joi seara se lichidează stocurile pentru week-end, adică sunt reduceri de 25-50% din prețul inițial. Construcția vetrei de foc a durat foarte puțin. Ne găsim cocoțati pe o morenă, câmpul argilos este plin de pietre lăsate în urmă de ghețarul scurs pe aici în epoca cuaternară. Adunăm lemne de foc din cele căzute din pin, dar și din tufișurile dese ce-l înconjoară și ne ascund de privirile vecinilor noștri din blocurile aflate la mai puțin de cincizeci de metri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
când redacta o cerere de reangajare în poliție. Căci asasinul se ascunsese în haine de păzitor al ordinii. Nu-mi place să fac pe deșteptul și n-am să spun că descoperirea era la mintea cocoșului. Dar când văd - pe ghețarul noastru - câți proști se înscriu în rândurile oamenilor inteligenți, câți carieriști luptă cu toată energia împotriva carierismului, câți lingușitori fac front comun pentru a demasca lingușeala, câte mediocrități se zbat pentru a răpune definitiv mediocritatea, câți incapabili nu mai suportă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
are nici rude de sânge, ca aristocrații de pe Loara. Pentru ca rasa dostoievskiană să dispară ar trebui să se stingă lumea. Ori lumea nu se stinge. Cu posedații, cu sfinții ei idioți, cu precocii, cu adolescenții ei, cu casele ei mortuare - ghețarul nostru hrănește și menține familia de spirit, singura adevărată, a atoatenăscătorului, chiar dacă un Fiodor Mihailovici nu va mai apărea. 25: Crowhurst plutește încet spre sud, lăsând de o parte Africa și Canarele. La Teghara, lângă Calcutta, un indian - după ce a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să nu ne mai târguim. Dar Niagara, domnii mei, e un moft față de prăpădul anunțat la Marsilia de colocviul pentru protejarea naturii. Problemele Niagarei sunt un strop în oceanul de nenorociri în care se scufundă Mama noastră, Natura. De pe suprafața ghețarului au dispărut 120 de specii - mamifere, și alte 150 de specii - păsări. 700 de milioane hectare - adică jumătate din pământul cultivabil al ghețarului - sunt supuse amarnicului proces de eroziune. Fluviile? „Cele mai multe sunt aproape niște lături sub cerul liber.” Lacurile? „Multe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Niagarei sunt un strop în oceanul de nenorociri în care se scufundă Mama noastră, Natura. De pe suprafața ghețarului au dispărut 120 de specii - mamifere, și alte 150 de specii - păsări. 700 de milioane hectare - adică jumătate din pământul cultivabil al ghețarului - sunt supuse amarnicului proces de eroziune. Fluviile? „Cele mai multe sunt aproape niște lături sub cerul liber.” Lacurile? „Multe sunt ca și moarte.” Mările? „Chiar presupunând că sursele de poluare se închid, tot ar trebui secole pentru eliberarea hidrocarburilor marine.” Ca să nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Jiga din Pianu de Jos-județul Alba, au venit aci și si-au construit inițial bordeiele, unul «Pe Laita», celălalt în «Lunca Plăiașului». Au mai fost și alte familii de țigani ce la început se țineau mai departe de sat, «La Ghețari», în «Lunca Oveselor», la «Stejari» sau pe «Secșoară», unde au început să producă și să valorifice în sat obiecte din lemn foarte necesare localnicilor, ca linguri, fuse, suveici, corfe, țecheri, cheltee, roabe, mături, cozi de sape, de coase sau de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fuseseră introduse de fiecare în câte o sacoșă din plastic care trebuia trecută în dinți până dincolo pe teritoriul străin. Dinții le clănțăneau ca un burghiu în plină funcțiune, riscând ca la un moment dat să-și piardă hainele. Acele ghețarilor de pe râu le furnicau tot corpul, aducându-i aproape de inconștiență, blocându-le aproape toate simțurile. Unul dintre ei, sleit vizibil de putere și de frig dădea semne de disperare, mormăind ceva printre dinți, ceva ce nu se putea înțelege. Alin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
del Paine" și "Parque Nacional Bernando O'Higgins", cu suprafețe enorme și o faună și floră extrem de bogate și variate, locuri de mare interes și pentru oamenii de știință, dar și pentru turiști, prin mulțimea de râuri, lacuri, munți și ghețari. A precizat că multe parcuri naționale au fost create cu scopul de a proteja pădurile cu specii autohtone. Ne-a însoțit apoi într-o vizită prin oraș Plaza Munoz Gamero, cu statuia lui Magellan, portul vechi, Centrul Cultural Braun-Menendez, fosta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a prăbușit în ape peste dușmanul său. Legenda confirmă teoriile științifice conform cărora Chiloe și marea sa interioară s-au format acum zeci de mii de ani ca urmare a cutremurelor puternice și erupțiilor vulcanice, precum și a eroziunii cauzate de ghețari. Un astfel de cutremur, cel din 22 mai 1960, de 8,7 grade, avea sa distrugă catedrala din Ancud, a doua capitală a Chiloe, și să avarieze serios actuala capitală, Castro. Despre Chiloe, fauna, flora și indigenii săi avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor unduitoare ale Nevei, eliberate cu voluptate de ghețari; iarmarocul din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor, cu vacarmul lui de scheunături și pocnituri, cu jucăriile lui de lemn, cu strigătele vânzătorilor de rahat și cu acei diavoli cartezieni denumiți amerikanskie jiteli („locuitori americani
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prea multe indecizii lingvistice și vicieri lexicale, asemănătoare celor din faza preeminesciană a limbii literare, refăurită în chip superior și cu autoritate tocmai de antumele marelui poet. Dar, de fapt, opera lui Eminescu e una, după cum marea masă subacvatică și ghețarul vizibil de la suprafață sunt unul și același bloc. Realitatea e că nu doar pentru marele public, dar și pentru majoritatea intelectualilor, Eminescu este și azi numai poetul antumelor. Puterea acestora de circulație e covârșitoare în raport cu a postumelor, a căror audiență
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de unde și poziția restrictivă, oarecum „segregaționistă” în cuprinderea operei lui Eminescu. Dar aceasta rămâne un tot solidar, cum spuneam, cu antume și postume, cu neptunic și plutonic. Când am numit postumele o dată „zăcământ subteran”, iar altă dată „masa subacvatică a ghețarului de la suprafață” (dacă aceste comparații au avut cumva norocul - ne întrebăm cu sfială - ca și cititorul să le găsească oarecum nimerite), foloseam, cum se poate remarca, în primul caz o imagine „plutonică”, iar în al doilea, una „neptunică”, pentru același
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
del Paine" și "Parque Nacional Bernando O'Higgins", cu suprafețe enorme și o faună și floră extrem de bogate și variate, locuri de mare interes și pentru oamenii de știință, dar și pentru turiști, prin mulțimea de râuri, lacuri, munți și ghețari. A precizat că multe parcuri naționale au fost create cu scopul de a proteja pădurile cu specii autohtone. Ne-a însoțit apoi într-o vizită prin oraș Plaza Muñoz Gamero, cu statuia lui Magellan, portul vechi, Centrul Cultural Braun-Menendez, fosta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în anii noștri patria vrăjitoarelor, faunilor și nimfelor, vaselor fantomă și orașelor fantomă. Chiloe și marea sa interioară s-au format acum zeci de mii de ani ca urmare a cutremurelor puternice și erupțiilor vulcanice, precum și a eroziunii cauzate de ghețari. Un astfel de cutremur, cel din 22 mai 1960, de 8,7 grade Richter, avea să distrugă catedrala din Ancud, a doua capitală a Chiloe, și să avarieze serios actuala capitală, Castro. Despre Chiloe, fauna, flora și indigenii săi avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]