2,021 matches
-
mai știi... mergea cam greu, se mai oprea în loc, mai trântea de pământ cu piciorul, chipurile ca să i se așeze gheata mai bine; iarăși o pornea la drum, scorțos nevoie mare, scârț, scârț, că uitai să vă spun, își cumpărase ghete cu scârț, cum era obiceiul să se poarte pe vremea aceea. Nu după multă vreme, popa, sâcâit mai mult de pielea și talpa cea nouă, decât de umblet, se opri pe marginea drumului, la umbra unui salcâm înflori, să se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
neîncrezători, adăugă: Iată, ca să vă încredințați, mă descalț, să-mi vedeți degetele... și să le numărați! Și popa, la iuțeală, poate că dorea și el să mai răsufle și nu găsea prilejul, își desfăcu șiretul din copci și-și scoase gheata, și ciorapul de la dreptul. ― Iacă, fiilor, e așa după cum v-am spun: am numai cinci degete! ― Așa e! făcu cel cu cinci degete... Văzuși, mă, că taica părintele are numai cinci? ― Apoi, o întoarse celălalt, eu n-am spus că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cumsecade și voitor de bine, se descălță și la stângul, ca să le arate că are tot cinci degete! ― Ei, acum v-ați împăcat? Dur n-apucă bietul popă să-și termine bine vorbulița, că unul dintre pungași îi apucă o gheată de-o ureche și se năpusti pe celălalt! Asta nu era să șadă cu mîna-n sân. Puse mâna pe cealaltă gheată, și unde nu-ncepură, dragă doamne, să se alunge unul pe altul, în chip de amarnica bătaie, până când o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ați împăcat? Dur n-apucă bietul popă să-și termine bine vorbulița, că unul dintre pungași îi apucă o gheată de-o ureche și se năpusti pe celălalt! Asta nu era să șadă cu mîna-n sân. Puse mâna pe cealaltă gheată, și unde nu-ncepură, dragă doamne, să se alunge unul pe altul, în chip de amarnica bătaie, până când o luară la fugă de-a binelea în lungul șoselei, ridicând praful de un stat de om în urma lor și lăsîndu-l pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vă făgăduiesc să vă dau de băut cât veți voi și ce veți voi, ca să nu vi se aplece după pește! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nici nu se crăpase bine de ziuă, când întîiul pungaș se-mbrăcă și se-ncălță frumos cu hainele și ghetele furate și plecă în piața cetății. Când ajunse el, vânzarea era în toi. Se opri dinaintea unui negustor de pește, alese din ochi un crap mare cât un miel și auriu, cu ochii roșii, de proaspăt ce era, și spuse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cum o să mergeți, mă, cu autocamionul... că n-are șofer?! ― Așa e, dom'le! aprobă Moscu. Prin urmare, nemaiavând nici un rost la cofetărie, stînga-mprejur la hotel! Cu cântec, înainte, marș! comandă Moscu militărește, și băieții, aliniați, începură să-și răpăie ghetele pe caldarâm, cântând cu entuziasm frumosul și mobilizatorul imn al lui Ciprian Porumbescu: "Pe-al nostru steag e scris unire!" până la hotel. Dar aci, nenorocire! Scara principală era de lemn și scârțâia îngrozitor. Oricât de încet și de atent ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu găsea decât anevoie așa de înalte. Redingota era periată de prea multe ori pe șeviotul obosit, și picioarele scheletice pluteau în pantalonul cu dunguțe gris, ținută doctorală de congres, pe care Rim nu o părăsea niciodată. Gloria lui erau ghetele de dimensiuni foarte mici față de un corp așa de lung, și subțiri ca și cum ar fi acoperit nu o labă, ci un singur os. In ziua aceea Rim se credea în concediu de la studii și, în rol de gazdă amabilă, era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ex-logodnică, Hallipa, omul statornic și chibzuit, logodit și dezlogodit îi contrazicea puțin ideile. Ceaiul aduse grupurilor o mișcare. - N-am avut timp să vă fac înghețată, se scuză Lina. Nory se oferi pentru serviciu ca fată a casei. Lică, alăturând ghetele subțiri și ajustate, le privea acum lustrul. 77 Probabil frate mult mai mic al Lenorei, acel Lică! Părea foarte tânăr. Un cap subțirel de sergent-plutonier frumușel, cu mustață mijită neagră; părul ondulat, pomădat, cu cărare în lături și freză stufoasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se îmbină. . . . . . Monseniorul trecea spânatec, cu mâini drepte, rezemate pe genunchi, într-un automobil mare, având alături pe nepotul lingav. . . . . . Elena parcă scotea capul de sub poclitul unei trăsuri de casă; îi recunoștea bandourile negre, lingă ea se vedeau picioarele cu ghete boxe ale unui domn inexistent: Drăgănescu-Hallipa, bărbatul ei. . . . . . Lică Trubadurul trecea șfichiuind motorul unui auto cu bastonașul-cravașă, și, desigur, fluierând pe sub mustața lui sfidătoare către portul ras, obligatoriu. Acolo, la o casă peste drum, unde ploaia izbea un geam, după
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care se uită la el, apoi dispar. Iar soldații, doi tineri, merg pe lângă el, de o parte și de a alta, lovindu-l cu puștile. Kurta lui albă este murdară de acum. Încearcă să evite o grămadă de gunoi, dar gheata sergentului îl lovește chiar în șale, apoi îl apasă cu putere. Omul se târăște în tăcere. Pran a mai luat o lecție, de data asta prilejuită de considerația pe care generalul o are față de femei. Este o chestiune de credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit în pantofii pe care-i pusesem pe pervazul ferestrei mele o nuia! Încă de mică, aveam un temperament teribil. La cinci ani am căpătat o chelfăneală memorabilă pentru că nu voiam să încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică, mă biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea. Totuși, în tr-o seară, exasperată de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă a sălilor de tribunal. Agățîndu-și speranțele de ceva mai puțin rău, mulțimea asta de suplinitori căuta, la fiecare început de an, alte posturi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
molatec și mai prostănac, era de tot oarecare: patul, făcut din limba unor Încălțări ale lui tată-său, era legat cu o ață prăpădită de zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai subțire, dintr-o cameră de tractor. Pentru ghetele schilodite ale tatălui avea să mănânce bătaie tocmai la iarnă, când nu mai putea fi ascunsă lipsa limbilor. Ucigașă și fioroasă era arma celuilalt. Zgârciul galben era tăiat dintr-o mănușă de crep furată de la un electrician; patul era centrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Picere ăsta muncise cu ziua Într-o vară pe la IAS și-și cumpărase de la oraș o pereche de Încălțări adevărate de fotbal. Își luase o grămadă de crampoane de rezervă și o cheiță cu care le Înșuruba În tălpile minunatelor ghete de care, Într-o vreme, nu se despărțea. Cred că dormea cu ele. Când părinții lui au fost nași la o nuntă, el, nașul mic, era Îmbrăcat cam așa În timp ce pășea În fruntea alaiului: cămașă albă cu mânecă scurtă, cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ele. Când părinții lui au fost nași la o nuntă, el, nașul mic, era Îmbrăcat cam așa În timp ce pășea În fruntea alaiului: cămașă albă cu mânecă scurtă, cravată de pionier la gât, pantaloni cafenii din stofă, călcați cu grijă, și ghetele cu crampoane În picioare. Aluneca pe pietre la fiecare pas și parcă tot călca În bobote. Se chinuia, Însă, să se țină drept, să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș și mândru de Încălțările pe care le văcsuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În toată ființa lui ceva dintr-un porc uman respingător. Când jucam fotbal cu ăsta, se pricepea aproape cu desăvârșire să-mi proptească nenorocitele alea de crampoane pe gleznă ori pe fluierul piciorului. Era un război surd căci, știind că ghetele lui erau făcute pentru un teren de iarbă, iar nu pentru țărâna și prundul (pe care aluneca al naibii, ca pe rotile) din curtea școlii, Îl agățam cu pasiune, Îl dezechilibram și dădeam cu el de pământ de-i săreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
condiția să mai scurteze țeava, așa Încât să poată Încăpea cum trebuie și fără să se vadă sub saricile lungi, largi, mițoase și grele. La scurt timp după Încheierea târgului, frații Începuseră să dea semne de bunăstare aproape deșănțată: Își cumpăraseră ghete de fotbal cu crampoane, minge de piele, jambiere vărgate, chiloți și tricouri adevărate, genunchiere, cotiere, ba chiar și un fluier de arbitru. Secretul bogăției lor Încetase curând să mai fie o taină: vrând să-l omoare pe un al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi dorit, prin acea Înfruntare a ultimei spaime, să dea dacă nu o palmă, măcar un bobârnac existenței sale nu prea fericite. În primăvara care urmase iernii dispariției celor doi, un pădurar găsise pe fața dinspre Dunăre a Digului ghetele scâlciate ale lui Foiște și cizmele de cauciuc ale lui Repetentu. Anchetatorii, fără să dea o soluție oficială, presupuseră drept cauză a disparițiilor dublul suicid prin Înecare. Deodată, poveștile și Întâmplările Își Încetară Învârtejirea, iar contururile lor tari, ce puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cadă pe lângă corp într-un gest neputincios. Presupun că da. —Eu nu cred că e așa, John Joe. Vineri te-am întrebat dacă ți-ai pierdut vreodată virginitatea. Ești pregătit să-mi răspunzi la întrebarea asta? John Joe își privea ghetele. Nici măcar nu încerca să tragă cu ochiul pe sub sprâncenele stufoase. Era clar că Josephine nu avea să aibă același succes ca acela repurtat în ziua precedentă cu Neil. Eram aproape convinsă că nu era nimic de descoperit în legătură cu John Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am plimbat în tăcere. Singurele sunete pe care le auzeam erau răsuflarea noastră fierbinte ce ne învăluia fețele într-un nor de aburi și scârțâitul ierbii pe care o striveam sub ghete. Era mult prea întuneric ca să pot vedea fața lui Chris. Așa că, atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a pus mâna pe brațul meu, n-aveam nici cea mai vagă idee ce voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dărâmate și ei rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete, cu fețele trase stropite cu noroi. Trăiau într-o lume fără oameni mari și, pentru că eram un suflet atât de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
După cum vedeți, astăzi este o zi normală de lucru... — Hei, ia uitați-vă, murmură Katie. Kenny a rămas pe-afară. Kenny Davey, unul dintre designeri, bântuie pe treptele de la intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și ghete de baseball, neștiind dacă să intre sau nu. Pune o mâna pe ușă, apoi se retrage un pic, după care se apropie din nou de ușă și se chiorăște Înăuntru. — Haide, Kenny, intră ! spune Cyril, deschizând ușa cu un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stras de pe umăr. A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gândit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sunt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În care vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Baikal, pe Enisei, visează noaptea pești de zeci de kilograme cu burțile-n sus, transparente de li se văd înăuntru ciorchinii roz de icre. Din visele ăstea homerice, se scoală dimineața la patru, încă pe-ntuneric, își trage-n picioare ghetele vechi (ca să nu piardă timpul nici nu se mai dezbracă seara pentru culcare) și pornește cu barca în larg. Se întoarce pe la opt, când soarele de vară s-a ridicat bine, la patronul borțos al cherhanalei: Ce’ bă, ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
era metroul pentru Piața Veteranilor, par să fi adormit pe scaunele de la coada vagonului. Pe scaunul de lângă mine, ca de obicei ultimul pe care-l observ, o fată cu burta mare, probabil până-n douăzeci de ani, suflă greu, jucându-și ghetele în băltoacele de zăpadă topită de la picioare. Părea o ființă civilizată, până când copilul dintre picioarele ei, o fetiță până-n doi ani, a scăpat pe linoleumul jegos un baton de ciocolată din care abia linsese. Tipa, probabil mă-sa, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]