1,669 matches
-
scop. Totul mergea ca pe roate - căci se descoperise și aceasta -, iar cei doi se pregăteau să facă drumul Întors către casă. Atunci s-a Întâmplat că Fiul și-a Întâlnit privirile cu ale unei fete, cam de vârsta lui, ghemuită după un teanc de piei de vită. Nu s-a putut clinti din loc, de parcă uitase să meargă. Tot ce știa el despre lumea sa și despre zeitățile luminii, pământului și apei se topise și părea neînsemnat. Cu fata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de bronz În tonuri grave. Abia când Începea a se obișnui cu mânuirea toiagului spre Înrâurirea tuturor alor firii, ciuperca se spărgea ca un balon, cu zgomot asurzitor, Întunecare a luminii soarelui și țăndări azvârlite În toate părțile. Foiște se ghemuia și aștepta să fie Îngropat de pământul ce cădea cu vuiet din cer. Se ridica apoi, mirat că scăpase, deschidea ochii și cuprindea liniștea ce domnea Împrejur. Acolo unde privirea se mințea că vede cerul și pământul dimpreună, rămăsese trântită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Când Florea Cucu ajunsese la locul de popas pentru drumeții osteniți, vântul se repezea cu sălbăticie printre crengile Înghețate ale stejarului și se sfâșia cu șuierături ascuțite În cumpăna pe care o făcea să scârțâie și să trosnească. Omul se ghemui cu icneli și se lipi cu spinarea de partea ferită de vifor a ghizdurilor. Lângă el Înfipse În zăpadă, ca să-l aibă la Îndemână, toiagul. Se gândi să rămână așa câteva minute, ca să-și recapete suflul și puterile. Își mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l făcuse de multe ori să se pună În pielea Fiului și să-și Închipuie cam cum ar fi putut să se simtă În clipa În care Își dăduse seama că nu mai putea trăi fără acea femeie - biată marfă ghemuită lângă un vraf de piei uscate. Fruntea lui Ectoraș se Încingea atunci când Își Închipuia că aleargă cu Aleasa, Închidea ochii ca să-i ferească de loviturile bezmetice ale crengilor, avea În nări miros de frunze și de buruieni strivite, gâfâia amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a întors. Îmi pare rău, totuși, pentru oaspetele pe care l-am reținut atât de mult. Ce-ar fi să-l conduci până la baie? — Să fie oare artistul călător care a stat aici toată după-amiaza? — Întocmai. Omul care stă acolo, ghemuit de unul singur, privind petuniile din grădină. Pare cam plictisit. De ce nu-l chemi încoace? Tânărul se retrase, apoi privi în spatele clădirii. În fața petuniilor închise la culoare, înflorite luxuriant, Yusho stătea așezat cu privirea în gol, ținându-și genunchii. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Până mâine am să mă hotărăsc. Vino de dimineață la tabăra principală. Vasalii personali ai lui Hideyoshi așteptaseră pe coridor, iar acum veniră lângă el. Când ajunseră la intrarea în fortăreața principală, văzură un samurai cu straie ciudate, care stătea ghemuit într-o poziție de supunere, lângă locul unde erau priponiți caii. Avea capul și un braț bandajate, iar mantia de peste armură îi era din brocart auriu pe fond alb. — Cine-i ăsta? Omul își ridică puțin capul legat. — Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tokugawa care se apropia, se opri involuntar pe loc, șocat. Shonyu strigă din nou, zădărându-l: — Ești de-al dușmanului? Dacă da, ia-mi capul și vei săvârși o faptă de seamă. Omul care-ți vorbește acum este Ikeda Shonyu. Ghemuit în vegetația deasă, războinicul înălță capul, privindu-l pe Shonyu cum stătea așezat în fața lui. Se cutremură un moment, apoi vorbi pe un ton arogant, ridicându-se: — Ei bine, iată că am întâlnit un adversar respectabil. Sunt Nagai Denpachiro din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a dat lapte; în pahar împărătesc i-a adus unt. 26. Cu o mînă a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera, și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
o mînă a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera, și strigă: Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera, și strigă: Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui așa de încet?" 29. Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
cu acestea, tainițele sunt ferite de ochii străini și la capătul lor se găsește o singură deschidere ce dă afară în spatele imobilului, care în vremurile de demult era probabil pierdută prin tot felul de atenanse de scânduri ce se găseau ghemuite în spațiul strâmt cuprins între palat și curtina de nord; de la această ușă până la poterna ce dă afară din incintă pe frontul nord nu sunt decât câțiva pași de făcut”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 232 footnote>. Casa
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pune mâna pe umărul meu. Apoi îmi prinde mâna, care continuă să tremure. — Țigară, îi șoptesc disperată. Ea clatină din cap, ca un soldat ascultător. Slavă Domnului c-o am pe Bea. * * * Zece minute mai târziu, eu și Bea ne ghemuim pe scări, făcând poștă a doua țigară de contrabandă Marlboro Light și dând pe gât, direct din sticlă, niște Veuve Clicquot. Sub noi am pus o pătură, ca să nu mi se murdărească rochia. Mă simt ca un evadat care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nimeresc direct în stufăriș și, oricum, ploaia îmi mânjește ochelarii. — în ordine. Atunci o să așteptăm până trece furtuna. Cel puțin acum știm cum să ne descurcăm. Sally se întoarse în cabină și închise ușa după ea. Rămas afară, Gaskell se ghemui lângă motor și se prosti pe-acolo cu cheia franceză. Dacă ar putea să-l facă să meargă iar! — Bărbații! aruncă disprețuitoare Sally. Pretind că ei sunt sexul tare, dar când lucrurile o iau razna, tot noi, femeile, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
furișatelea pe cărarea năpădită de buruieni ce ducea spre biserică. în cea mai mare parte a timpului înaintarea ei era mascată de copacii plasați între Eva și casă, dar o dată sau de două ori femeia se văzu nevoită să se ghemuiască și să țopăie de pe un mormânt pe altul, timp în care putea fi văzută în toată splendoarea dinspre casa parohială. Când ajunse în tinda bisericii, gâfâia, iar senzația de indecență îi crescuse înzecit. Dacă perspectiva de a se prezenta goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
am apărat de reclamații, te-am trimis în străinătate, am șters povestea cu șoferul ăla. Dar ai făcut din serviciul dumitale un grajd, un closet public, să borască fiecare când vrea... A fost cu țipete, s-auzea și pe sală. Ghemuită peste poșeta din poală, Irina nu se mișcase. Ca și cum n-ar fi simțit când se așezaseră duduițele alături. Nici ele n-o luară în seamă. Vocile ondulau, clipocind, parcă. Cea de la celălalt capăt al băncii avea un timbru puternic, adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fapt, să-l văd pe Octavian. Pe Tavi Cușa. Tolea obținu un sfert de pas înăuntru. Mătușica se îngrozi, dar n-avu putere să se opună. Da, necunoscutul se afla deja în vestibul, întâlni privirea fixă și neagră a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut neapărat să-l văd. L-am tot căutat... Mătușica oferi o privire blândă și precaută. Era îmbrăcată într-un fel de halat albastru, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o patriciană somnolență, dar Venera Tereza nu se calmase, deloc nu se calmase, o nouă ofensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
felii de pâine unse cu un soi de magiun suspect. Ușa rămăsese întredeschisă. Auzi, cândva, bizare bolboroseli. Tresări, atent. Șoaptele se repetau, greu de deslușit. Un fel de surdină, ca un descântec. Ieși, se strecură, tiptil, în vestibul, avansă, se ghemui. Ușa spre sufragerie era întredeschisă, vorbele se repetau, începea, treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai fi purtat pe cel pe care ți l-am dat eu... Amuțesc brusc. Categoric, se aud pași care se apropie. Sunt aproape la ușă. — Fuck ! Connor se uită În jur căutând o scăpare. Fuck... fuck... — Calmează-te ! O să ne ghemuim și noi Într-un colț, șoptesc. Oricum, poate că n-or să intre. — O idee extraordinară, Emma, murmură furios, În timp ce traversăm iute camera, cu mișcări stângace. De mare excepție. — Nu mai da vina pe mine ! Îi răspund. Nu voiam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dă o culoare nesănătoasă. Vântul întețit odată cu lăsarea serii face să fileze picătura albă de lumină, semn că geamurile nu se închid etanș. De când am venit, n-a ieșit nimeni din cabinet, totuși femeia dinaintea mea, o bătrână care dormea ghemuită cu capul îmbrobodit în poale, s-a trezit când m-am apropiat de ușa albă, ca să-mi spună că la consultație e cineva. Cabinetul are o ciudățenie pe care n-o observ acum pentru prima oară. Cel pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
s-o soarbă cu înghițituri mari ca soldatul în post, pe când alte fetișcane trântite pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu picioarele în cizme scâlciate atârnând în noroiul de afară. Fumează aruncând fire de tutun prin strungăreață. Vino, fă, că-ți ia românii locu’!! Da voi ce păziți?... Vezi că te toc, fata mea, dacă n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care așterneau fălos pe-o filă albă un titlu ori în cel mai bun caz o propoziție simplă de început al unei opere ori chiar și numai propriul nume, după care smulgeau barbar foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe dușumeaua biroului și hârtia suporta orice. (Mașina care acum o dormi prin beciul unchiului Tony aduce, de cum mă destind în pat, o amintire de sub nenumărate straturi ale cortexului meu. Trebuie să plonjez în conul vulcanic al timpului până spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Respir adânc. Am să fac tot ce pot. Nu poți să faci nimic, zice Luke categoric. Intră baie și, câteva clipe mai târziu, aud dușul curgând. Nu mă mișc. Nu pot nici măcar să gândesc. Mă simt paralizată, de parcă aș sta ghemuită pe marginea unei stânci, încercând să nu alunec. În cele din urmă iese din baie și, fără să‑mi arunce vreo privire, își trage pe el o pereche de jeanși negri și un pulover negru pe gât. Își toarnă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ale pasiunii care miroseau puternic. Nu am uitat niciodată parfumul Shanghaiului. Noaptea e dulce-amară, plină de lacrimi. Nu mă pot abține să nu-mi aduc aminte de trecut. Suferința mea. Chinul, sentimentul că sunt încurcată în propriile-mi intestine, mă ghemuiesc, dar nu sunt în stare să ripostez. Încet, urma înnoroiată a amintirii dispare în orizotul plat. Îmi privesc sentimentele cum ard și se risipesc în cenușă. Îmi dau seama că dacă nu-mi pot trăi viața îngrijindu-mi viile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
duce la perete și începe să se dea cu capul de el. Mâine plecăm la Wunin. Fiica își privește mama și tremură, cu lacrimi în ochi. După o vreme, scena devine de nesuportat. Fără nici un cuvânt, fiica pleacă. Mama se ghemuiește într-un colț. Apoi se târăște pe podea ca să se ducă să se așeze pe canapea, sufocându-se cu o pernă. Încerc să închid ochii la ce face Nah, dar nu sunt în stare. Părerile de rău îmi mănâncă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]