802 matches
-
special instinctul de curtare a femelei. Nici dacă viața lui ar fi depins de asta (și În mare măsură depindea), Michel n-ar fi fost capabil s-o sărute pe Annabelle. Adesea, serile, văzându-l cum coboară din tren, cu ghiozdanul În mână, ea se simțea atât de fericită că pur și simplu se arunca În brațele lui. Rămâneau atunci Înlănțuiți câteva clipe, Într-o stare de paralizie voluptuoasă; abia după aceea Își vorbeau. Bruno urma și el liceul din Meaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Între două etaje, puțin după Începerea lecțiilor. Sprijinit de perete, calm, la egală distanță Între două etaje, cu ochii când pe jumătate Închiși, când larg deschiși, aștepta. Bineînțeles, putea să vină cineva; atunci trebuia să se ridice, să-și ia ghiozdanul de pe jos, să meargă rapid spre sala În care lecția Începuse deja. Adesea Însă, nu venea nimeni; totul era atât de calm; atunci, pe treptele cenușii, Încet și parcă pe furiș, cu mici elanuri rapide (ora de istorie trecuse, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
atât de puțin. Intră pe Porte de Châtillon și găsi un loc de parcare pe strada Albert-Sorel, chiar vizavi de apartamentul fostei sale soții. Nu trebui să aștepte mult: peste zece minute, venind de pe bulevardul Ernest-Reyer, fiul său apăru cu ghiozdanul În spate. Părea Îngrijorat, mergea și vorbea singur. La ce putea să se gândească? Era un băiat cam singuratic, Îi spusese Anne; În loc să mănânce la școală cu ceilalți, prefera să vină acasă, să-și Încălzească mâncarea pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ceea ce simt... Întreb „Cine sunt eu?” și ies la iveală, să-mi dea răspuns ... alte întrebări, ... un noian de vise, ambiție și multe, multe dorințe... Tu ești copilul care a pășit sfios în clasa I pe poarta școlii purtând în ghiozdan atâtea întrebări: „Va fi frumos? Va fi interesant? Va fi bună și înțelegătoare doamna mea?” Știu că mult timp nu prea pricepeam de ce trebuia să merg neapărat la școală zi de zi... De ce? Așa doreau toți cei din jurul meu. Știu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
are unghii și nu are apă”. Cînd suna clopoțelul, curtea școlii era invadată de mulțimea copiilor mînați de foame către case. Se auzeau discuții aprinse. - Da’ ce, temele noastre crezi că-s ușoare ca ale voastre? întreba o fătucă cu ghiozdan pe băiețelul cu care ieșea. La noi e greu de tot. Cîntărind totuși cu obiectivitate faptele, după o pauză, școlărița fu mai concesivă. - Ei, nu-s ușoare nici ale voastre. Pentru voi e destul de greu. În aceeași clasă, premianta era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zi, după prânz, s-a apucat probabil brusc de lucru. Să deseneze școala de unde fugise. În câte un colț al hârtiei, ca într-un mic medalion, clase cu bănci. Cancelaria, gardul. Ochi mirați și triști de copil, terenul de gimnastică, ghiozdane. Școala, așa cum ar fi trebuit să fie, dacă ar fi rămas în ea. „Când emoțiile sunt puternice și te simți ca încătușat, să pictezi bambuși“, spunea anticul călugăr budist. Cu sufletul senin, să pictezi orhidee, frunze care cresc, într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul dintr-odată trezit și viu se rotesc în privirea lui mare. Scrâșnetul frânei, țipete, Salvarea. Nor alburiu, suspect, grăbite bătăi de aripă, gata să se înalțe : explozia clipei confuze. În jur, nerăbdarea bărbaților la ora de prânz. În
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Poza mamei - picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi, "unchiul George" i-a cerut, enervat, domnului Ioniță să mă ducă la un cizmar care să-mi scoată blacheurile). N-aveam ghiozdan, îmi purtam cărțile și caietele sub braț și, pe deasupra, cu o susceptibilitate excesivă, foarte aproape de limita ei bolnăvicioasă, nu eram pregătit să intru în relații normale cu noii mei colegi. 56. Bursa de la "Spiru Haret" era foarte generoasă. Ea îmi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pare simplist. Nu v-a trecut niciodată prin cap, când erați la școală, să tăvăliți vreo fetiță în fustă de catifea prin buruienile din curte? Sau barem să-i smotociți ursulețul de pluș, cu care venea în fiecare zi în ghiozdan și pe care-l scotea în pauze ca să-l alimenteze cu flori de păpădie? Nici asta? Mă înșel eu? Nu prea cred. Dar vaza aia chinezească a mamei, de ce ai spart-o, Pascal? Eu n-am zis nimic, mormăie acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fiind vehicul lung, cu labe foarte scurte, foarte groase și foarte strîmbe, era depășit de situație. Se mulțumea să mă împingă spre cușca unde încăpeam amîndoi. Mînca orice, de la biscuiți "Progresul" la pîinea mea cu unt. Îi păstram mîncarea în ghiozdanul de tablă. Și ochii uzi-gălbui, de cîine trist, cînd m-au trimis la "tătișor", la București. După ce-am plecat, nu voia să mai înghită nimica. Într-un tîrziu, mama mi-a povestit că s-a așezat cu răbdare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o luăm, dar Uriașul ne dădea afară. Într-o zi, am reușit pentru că Uriașul a dormit așa de adânc, că nu ne-a văzut. Avea un somn uriaș în el. Da, da. Și a trebuit comoara s-o ascundem în ghiozdane, am ascuns-o în buzunare, chiar și în gură am ascuns-o. Era formată din diamante, aur, rubine... Și ne-am dus cu ea acasă și am arătat-o mamelor. Și Uriașul când s-a trezit, a văzut că pietrele
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
la vremea mea, dar aveam înrădăcinat și bunul obicei de a mă pregăti serios pentru fiecare lecție. În felul acesta, cu ajutorul divin și pregătirea responsabilă, eram recunoscut ca un bun și sârguincios școlar. După ce eleva s-a ridicat luându-și ghiozdanul, a pornit domol spre școală. Intru în vorbă cu ea, bănuiam că avea în acea zi o teză dificilă și nu m-am înșelat. - Da, mi-a zis eleva, astăzi am o teză foarte grea! - Și ai învățat mult pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aeroport. Tot ce a făcut ea a fost să arunce portofelul Gucci și telefonul celular Motorola În geanta aceea Fendi pe care o tot chinuia. În ultimele câteva săptămâni, splendoarea În valoare de zece mii de dolari slujise pe post de ghiozdan de școală pentru Cassidy și multe dintre perlele brodate pe ea - ca să nu mai vorbim de unul din mânere - căzuseră. Miranda mi‑o pusese Într‑o zi pe birou și Îmi comandase să o dau la reparat sau, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu mersul lui de lăcustă, era întotdeauna cu câțiva pași înaintea lor. Nimeni nu le vorbise vreodată despre Magul frunzelor și, pentru restul lumii, el nici nu exista. Într-o bună zi, se așezară în cerc, în parcul Bălcescu, puseră ghiozdanele maldăr în mijloc și se întoarseră cu spatele, astfel încât niciunul să nu vadă foaia celuilalt. Stăteau de-a dreptul pe zăpadă, dar nu se putea altfel, căci știau că doar așa, neavând frunze pe care să pășească, Magul n-avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stradă, până la dughenele de pe Strada Mare, ceea ce însemna, deja, cam jumătatea drumului. Nu conta cine ajunge primul, important era să ajungi cât mai departe. Cel care participa la joc trebuia să culeagă mai întâi o sută de frunze. Apoi, cu ghiozdanul doldora, se așeza cu spatele lipit de castan. Trunchiul era destul de mare să-i încapă pe tuspatru. Nu aveai voie să pășești decât pe frunze. Cel care făcea un pas fără ca talpa să prindă măcar marginea unei frunze era scos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frunze. Cel care făcea un pas fără ca talpa să prindă măcar marginea unei frunze era scos din joc. Dacă în jur, la o lungime de pas, oricât de săltat, nu se afla nicio frunză, aveai voie să scoți una din ghiozdan și s-o arunci pe drum, în fața ta. Acest ajutor ți-l puteai oferi de o sută de ori, câte frunze aveai dreptul să strângi în ghiozdan. După terminarea lor, cel care pierdea rămânea izolat pe insula lui de frunze
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de săltat, nu se afla nicio frunză, aveai voie să scoți una din ghiozdan și s-o arunci pe drum, în fața ta. Acest ajutor ți-l puteai oferi de o sută de ori, câte frunze aveai dreptul să strângi în ghiozdan. După terminarea lor, cel care pierdea rămânea izolat pe insula lui de frunze, privind la ceilalți cum săreau mai departe. Nu mai jucaseră de mulți ani Jocul celor o sută de frunze. Era trecut de amiază, dar mai aveau timp
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opri, se încruntă și privi în jur, ca și cum voia să se asigure că lucrurile nu pot ajunge prea departe. Se lăsa întunericul subțire și grăbit din preajma echinocțiului. Felinarele se aprinseseră, iar puținii trecători își vedeau de drum. Fata își strânse ghiozdanul la piept : Cum m-ai găsit ? — Când ? Prima oară sau acum ? Nu mă întreba când a fost prima oară, că nu știu. Poate că ne-am mai întâlnit în alte vieți. Acum a fost mult mai simplu. Din când în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fata în urma lui, fără să se grăbească. Mersul ei arcuit avea o anumită veselie. — Ai auzit tu ceva... Dar de strada asta, care e secretul ei, precis n-ai auzit. Ea se întoarse câțiva pași în fugă și își așeză ghiozdanul pe motocicletă. Apoi se întoarse cu brațele libere și Tili o luă de mână. Găsi un loc potrivit de unde, chiar și în întuneric, strada se vedea de la un capăt la altul. Trecu în spatele ei și o înconjură cu brațele, ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe nume, ne purtai de grijă, ne ajutai să nu greșim... Nu-i așa, tovarășu’ sectorist ? Întunericul parcă se limpezise. Pe trotuar începuseră să se adune frunzele. Călcai pe ele oriunde. Nici nu mai aveai nevoie să le aduni în ghiozdan. Era jocul niciunei frunze sau jocul tuturor frunzelor. Bătrânul nu știa ce să răspundă. Căci nu voia să încuviințeze formula de adresare pe care o folosiseră. Cuvântul ăla nu mai exista. Numit astfel, i se sugera că, în lumea cea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cursul activităților plictisitoare) și aparenta lipsă de motivație. Dacă temele sunt totuși făcute până la capăt, adesea sub supravegherea strictă a părinților, elevul poate să uite să le ducă la școală sau să le piardă prin mormanul de hârtii de pe fundul ghiozdanului. Pentru acești copii, precum și pentru părinții și profesorii lor, îndatoririle școlare sunt o sursă de frustrare. De reținut Simptomele de ADHD trebuie să fi persistat cel puțin șase luni, să fi cauzat disfuncții grave, să nu se încadreze în caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
se impune aici, căci este vorba chiar de epoca aceea a flirtului, a amicilor, a twistului și a primei petreceri-surpriză pe care o evocă numeroase cântece yé-yé. "Oh, da, oh, da, școala s-a terminat", se bucură tânăra Sheila, cu ghiozdanul, fusta ecosez și codițele de școlăriță. "Dă-mi mâna și ia-o pe a mea. Oh, da, oh, da, școala s-a terminat..". Și dacă săptămâna-i făcută să muncești, De ale tale treburi să nu te dezlipești cântă și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care se ascund în spatele unor acte ratate (lapsus, uitare, confuzii), a unor manifestări aparent bizare ale elevilor. "Oare" se întreabă Freud "este o simplă întîmplare atunci cînd un școlar pierde, distruge, strică obiectele sale de uz curent, cum ar fi ghiozdanul sau ceasornicul său chiar în ajunul zilei sale de aniversare?" (20, p. 90). Tot așa, în spatele "erorilor de lectură", a unor frecvente greșeli ortografice se află, poate, o tendință refulată. Prin psihanaliză se pot descoperi sentimente profunde, inconștiente, care domină
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din rai", au bătut-o "pe burtă de trei ori" pe gravidă, au rostit un descântec; pentru a se naște, i se promite copilului ,,cucoana lui Șaităr Împărat". Femeia naște un copil de 9 ani care și-a luat dimineața ghiozdanul în mână si a plecat la scoală. Unei nașteri atipice, îi corespunde ulterior o evoluție pe măsură: mergând el la școală "în etate de 17 ani", și-a adus aminte "de soarta lui" și nu s-a mai întors acasă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]