2,232 matches
-
unei biserici. în acest „spațiu al tăcerii”, în dreapta pronaosului, mormântul lui Neagoe Basarab (mort la 15 septembrie 1521) îi arată privitorului, pe placa de marmură bordată de o inscripție în slavonă, „arborele vieții”, „vârtejul solar” și „crucea vie”, în timp ce sepulcrul ginerelui său, viteazul Radu de la Afumați (ucis la 2 ianuarie 1529), le spune celor ce zăbovesc lângă el povestea - zisă de „dincolo de mormânt” - a bătăliilor purtate de soțul Ruxandrei (văduva să fi poruncit această „cronică în piatră”?). Voievozii munteni continuă să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de reparat mânăstireea Vieroș); pe marele vornic Badea Bălaceanu (ctitor al bisericii din Balacii Teleormanului; a mai făcut schitul Gâlmele și biserica Sf. Dumitru din București; biserica din Balaci îl cinstește în calitate de ctitor din 1684 și pe aga Constantin Bălăceanu, ginere al lui Șerban Cantacuzino și dușman neîmpăcat al lui Constantin Brâncoveanu; casele marelui ban Cornea Brăiloiu se aflau în Oltenia, la Văleni, unde le-a alăturat și o biserică în care îi putem vedea chipul; Radu Mihalcea Cândescu, ucis de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
compuse din cuvinte pline de responsabilitate - vorbe ale unui mare stăpânitor, conștient de valoarea faptei sale și de autoritatea cu care persoana sa o păstrează -, ce îndeamnă, la rându-le, la responsabilitate. Mesaj înțeles pe deplin de Radu de la Afumați, ginerele lui Neagoe Basarab, al doilea ctitor al lăcașului. Terminând zugrăvirea bisericii, soțul Doamnei Ruxandra spune să se scrie pe zidul de apus al naosului (ca semn de solidarizare cu cel mort) câteva rânduri din care „vorbea” socrul său: „[din temelie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unor văduve în așezarea unor pietre de mormânt o putem doar bănui (rămânând în limitele firescului)76, în privința altora nu există nici un dubiu. Așa cred că stau lucrurile cu piatra de pe mormântul comun al lui Vodă Radu Șerban și al ginerelui său, Nicolae Pătrașcu, de la Mănăstirea Comana. Doamna Ancuța fiica lui Radu Șerban, a fost cea care le-a adus - prin 1640 - rămășițele pământești în țară, (soțul ei murise în 1627) și tot ea cred cea care a poruncit (aproape că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ea cred cea care a poruncit (aproape că își face loc și în inscripție) să le fie nemurite în slavă faptele (pe o piatră de mormânt fără ani): „Aici odihnescu-să oasele robilor lui Dumnezeu, Io Radu Șerbanŭ Băsărabŭ voevod și ginere-său Petrașco Niculae vodă, amândoi tare și vărtos pentru lége și pentru moșie cu păgănii turci, tătari și eretici unguri s-au bătut și în bătrâniațe amîndoi de boala podagriei s-au săvârșitŭ întâiu socrulu, apoi ginerile, unul la anulu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mavrocordat! Am arătat și mai sus că Radu Popescu, dușmanul lui Constantin Brâncoveanu, nu putea scăpa prilejul să arunce o suspiciune „de otrăvire” asupra celui care îi oprise cariera dregătorească și îi oferise și un stagiu la pușcărie: „Scarlat paharnicul, ginerele lui Costandin vodă, fiul preaslăvitului Alexandru dragomanul, care ținea pă Ilinca, războindu-se rău, au murit în Târgoviște. Mulți zicea pă acea vreame să-l fie otrăvit Costandin vodă pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșăi, de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pușcărie: „Scarlat paharnicul, ginerele lui Costandin vodă, fiul preaslăvitului Alexandru dragomanul, care ținea pă Ilinca, războindu-se rău, au murit în Târgoviște. Mulți zicea pă acea vreame să-l fie otrăvit Costandin vodă pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșăi, de aceasta Dumnezeu va ști mai bine și va plăti fieștecăruia după vina și fapta lui”. Circumstanțele necesare „oficializării” unui astfel de zvon erau întrunite: boală necunoscută, neînțelegeri obscure („niște pricini”) instalate între socru și ginere, moarte rapidă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
socrul cu ginerele între dânșăi, de aceasta Dumnezeu va ști mai bine și va plăti fieștecăruia după vina și fapta lui”. Circumstanțele necesare „oficializării” unui astfel de zvon erau întrunite: boală necunoscută, neînțelegeri obscure („niște pricini”) instalate între socru și ginere, moarte rapidă. Vorba strecurată - „mulți zicea pă acea vreme” - putea deveni credibilă. Și Scarlatache, „fiiul preaslăvitului Alexandru Dragomanul” (nu uită Popescu, cronicar al lui Nicolae Mavrocordat, să-l slăvească pe Exaporit, părinte și al patronului său), pe care - ne spune
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu Greceanu - voievodul de la București îl „cinstise” făcându-l „păharnic mare”, devin victimă a unui ins priceput în strecurarea otrăvii (să nu uităm implicarea lui Brâncoveanu - colportată tot prin ungherele trainice - în sfârșitul lui Șerban Cantacuzino). Brâncoveanu își făcuse viitorul ginere (care nu uită Greceanu - „nici [...] acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare lângă împărăție fiind, știut și învățat foarte”) dregător, asigurându-i un statut demn de un ginere domnesc. Statutul acompaniat, evident, de asigurări materiale pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfârșitul lui Șerban Cantacuzino). Brâncoveanu își făcuse viitorul ginere (care nu uită Greceanu - „nici [...] acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare lângă împărăție fiind, știut și învățat foarte”) dregător, asigurându-i un statut demn de un ginere domnesc. Statutul acompaniat, evident, de asigurări materiale pe măsură. Același Radu Popescu ne spune că Vodă îl lipsise de griji, făcându-și-l ginere - soț al Stancăi - pe beizadea Radu Iliaș, posesor al unor deprinderi greu de suportat („Sărac era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare lângă împărăție fiind, știut și învățat foarte”) dregător, asigurându-i un statut demn de un ginere domnesc. Statutul acompaniat, evident, de asigurări materiale pe măsură. Același Radu Popescu ne spune că Vodă îl lipsise de griji, făcându-și-l ginere - soț al Stancăi - pe beizadea Radu Iliaș, posesor al unor deprinderi greu de suportat („Sărac era foarte [viețuia la Istambul - nota mea, D.H.M.], iar domnul l-au îmbogățit, blând să arăta dentăi și vin nu bea; să părea tuturor că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
flori”, veselă (tipsii, talere), tacâmuri („24 de linguri și 12 cuțite și 12 furculițe și o solniță tot de argint, taleri 150”), obligatoriile lighene și ibricele lor pentru spălatul mâinilor, sfeșnice, „1 buhurdan și 1 ghiuluptan de argint”, „calul de ginere”, o caretă cu „6 telegari”, „1 rădvan cu 6 telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, o turmă de oi, cirezi de oi și de vaci (cu viței), o herghelie de iepe (cu mânji și cu armăsar), „150 mătci de stupi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se logodise cu Ilinca, a treia fiică a lui Constantin Brâncoveanu, încă din 1692; căsătoria a avut loc pe 5 februarie 1698, nu în 1697 cum au crezut unii cercetători 150) a fost scurtă. Radu Greceanu este de părere că ginerele lui Brâncoveanu era, poate bolnav de mai multă vreme și că, în ciuda îngrijirilor medicale, sfârșitul a fost neocolit: „După acéia când au fost la 28 dni ale aceiiași luni, fie fost bolnav încă mai denainte vréme, al doilea ginerile Mării
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și cu Miron, viitor Domn în Moldova 234. Familia a măritat-o pe Teodosia (când veacul al XVI-lea era pe sfârșite) cu Vasile Lozonschi (Vasile Gheorghevici i se spunea), fiul lui Gheorghe Lozonschi, cel pe care Vodă Ieremia Movilă, ginerele lui (fiindcă Gheorghe Lozonschi - sau Izlozeanu sau Kataratos, căci era grec 235 - era tatăl Elisabetei), l-a făcut pârcălab de Hotin în 1597 (a deținut acest rang până prin 1610). în afara Elisabetei și a lui Vasile, Gheorghe Lozonschi (căsătorit cu Cristina
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
voievozi n-au făcut, și poate că el umblă și după domnie, căci poartă de acum semne domnești, adică tobe, trâmbițe, steaguri și poruncește să fie ascultat”238. Lupta din 1612, de la Cornul-lui-Sas, a fost cruntă pentru Movilești. „Veniiu Potoțchii [ginere al lui Ieremia Movilă; el a condus intervenția contra lui Ștefan Tomșa, care, în 1611, îl dăduse jos din scaun pe Constantin Movilă] sămățŭ cu izbândele ce frații lui aicea într-aceste țări împotriva lui Răzvan-vodă și apoi împrotiva lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fost ucis la Istanbul. Nu dificultățile materiale i-au făcut Todosiei viața grea la Uście. Dimpotrivă. Inventarele rezumate de Maria Magdalena Székely - „lucruri mișcătoare” și „nemișcătoare” - trimit cu gândul chiar la opulență. Manevrele puse la cale de cei doi gineri ai lui Ieremia Movilă - Maximilian Przerembski și Ieremia Wisarenscki -, porniți, chipurile, să „stingă” niște datorii ale lui Miron Barnovschi, manevre de discreditare care au culminat cu ocuparea și jefuirea castelului, au fost de natură să genereze dificultățile. Numai că în fața
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sleahtici s-a aflat o moldoveancă dârză (cu o forță sufletească asemănătoare cu aceea a Cristinei, prima ei soacră, femeia care a avut tăria să-și vadă soțul ucis, copilul robit și apoi omorât, fiica, pe Elisabeta, răpită de turci, ginerele decapitat, nepoții suprimați; s-a prăpădit, se pare, în anul 1619; ar fi interesante niște pagini consacrate văduvelor Movileștilor...), care a asediat castelul în fruntea unei armate de mercenari, l-a făcut pe Przerembski să capituleze, a recucerit castelul și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cumnatu-său” (Pravila ritorului Lucaci, ediție de I. Rizescu, București, Editura Academiei R. S. România, 1971, p. 167). în alte cazuri primejdia „sângelui amestecat” nu apărea: „Iară sora ei nu iaste apărat de-a luarea, ce de va și cumnatul și ginerele vădui, mătușa și nepoata nice într-un chip nu se cade a o lua” (op. cit., p. 182). Era și părerea Sfântului Vasile cel Mare. 206. „Pocăința cea adevărată - explică pravila - este numai pâine și apă, și metanii câte s-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lor pentru spălatul pe mâini, sfeșnicele și, desigur (am mai spus), „1 buhurdan și 1 ghiluptan de argint”. Stanca îi mai aducea beizadelei Radu Ilaș (scoțându-l - remarca cronicarul - din starea de paupertate care îl apăsase la Stanbul) „calul de ginere”, o caretă cu „6 telegari”, „1 rădvan cu 6 telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, turme de vite (vacile erau cu viței, iar iepele aveau mînji) și „150 mătci de stupi”, moșii („satul Cilianii”), „satul Scărișoara”, „moșia de la Clanța i
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sate pe care le stăpânea, era cel mai cuprins boier al țării Românești. Era averea boierilor din Coiani - Maria, mama lui Radu Șerban, era fiica Ancăi din Coiani și nepoată a altei Marii, care ducea stârpea spre marele ban Șerban, ginerele lui Pârvu Craiovescu - la care se adăugase bogăția boierilor Mărgineni (nevasta lui Radu Șerban, Elena, fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni, era nepoata acelui Udriște care fusese însurat cu Anca, fiica lui Radu de la Afumați). Leca spătarul, în 1657, este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un grec folosit de Constantin Brâncoveanu pentru diverse misiuni la Istanbul] și dându-i în știre, dând și rugăciunea domnului în știre, care să ruga pentru Costandin beizadea, feciorul Ducăi vodă „să-l facă domn, pentru că va să-l facă ginere și cheltuelele doamnii s-au făgăduit că le va da domnul Costandin vodă Brâncoveanul. Și mergând caimacanul la viziriul au nevoit și au făcut treaba după cum au vrut domnul Costandin vodă și au trimis turc, agă, de au luat pă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
copilul ei, Constantin, la Istanbul cu tragicul convoi ce-l însoțea pe Vodă) a condamnat-o la văduvie porunca sultanului și împlinirea ei, pe 15 august 1714 (lângă Voievodul Brâncoveanu și fiii lui, a fost ucis atunci și Ianache Văcărescu - ginere al lui Vodă, după tradiție -, în fapt, om al lui de încredere, ca agă, și rudă cu Doamna Marica). Nici Ilinca n-a avut mai mult noroc. Soțul ei, Scarlat Mavrocordat, a murit tânăr (la 28 iulie 1699; a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vătaful, aflat în suita paharnicului State Leurdeanu, trimis al lui Ștefan Cantacuzino la înalta Poartă), martor la executarea Voievodului și a fiilor lui (după opinia lui Nicolae Iorga), dă următoarea ordine: Constantin (fiul cel mare), Ștefan, Răducan, Matei, Enache Văcărescu (ginerele lui Brâncoveanu - este de părere autorul) și Constantin Brâncoveanu, înșiruire pe care o aflăm și în relatarea lui Axinte Uricariul: „[...] și întâi au târât pe toate beizadelele aceste înaintea ochilor lui, începând de la cel mai mare [Constantin - n.m. D.H.M.], și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alți nepoți), responsabilitățile ei sporiseră enorm. Contextul politic, complet nefavorabil (înfrângeri în serie), i-a obligat pe turci să pună capăt prizonieratului urmașilor lui Constantin Brâncoveanu. Istoricii vorbesc și despre amestecul Mavrocordaților (Nicolae și Ioan erau frații lui Scarlat, fostul ginere brâncovenesc), astfel că, în luna mai 1717 (circulă mai multe date „ale sosirii”), Doamna Marica Brâncoveanu se găsea în capitala țării Românești („la pământul nostru în țară”, „mântuită” - va scrie ea într-un act peste doar o lună, act publicat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
suspiciunile privind „hainirea” - abil întreținute de adversari - îl duseră la moarte pe nefericitul Voievod). Căci îi revenea datoria să aibă grijă nu doar de „familie”, ci și de „casă”, și nu numai de a ei, ci și de cele ale ginerilor, pe care le aflase ajunse - cum va scrie ea -, din cauza extorcărilor turcești, „la multă datorie și stingere”. Astfel trebuie înțelese lamentațiile văduvei, care reclamă insistent „marea lipsă și sărăcie” a ginerilor ei: Agenții ei, un Apostol Manu (lovit uneori de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]