1,211 matches
-
miște hărăbaia, apoi sări și se Îndreptă către rănit. În timp ce doi subofițeri de la transporturi Încercau să scoată cu niște leviere piciorul zdrobit dintre fierătanii, Monstrulică ținu pe genunchi căpățâna ca un dovleac al lui Foameangât, lăsându-se potopit de o gingășie fără vorbe. Jivinoiu, În calitatea lui de director al școlii, profesorul Foiște, ca reprezentant al corpului profesoral, și Ectoraș, șeful organizației de pionieri, porniseră de dimineață prin acea parte a Satului cu Sfinți care se numea Chimene și care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mie de poeme. Nu mă‐ ntristez, nu te‐ntrista de clipa rece‐ a despărțirii. Am fost al tău, ai fost a mea și ne‐ am jucat mereu de‐a mirii. O lună tu, o lună eu... Ce cuiburi dulci de gingășie? Ai fost mereu, am fost mereu ca de demult: soț și soție. Cu ce cântar, pe ce cântar să măsurăm verdea otravă? Azi ești amară, eu amar și nimeni nu ne urcă‐ n slavă. N‐ o să mai vin, n‐o să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se oferise ocazia. Se angaja într-o călătorie din care n-avea să se mai întoarcă niciodată și, evident, simțea că trebuia să-i spună ceva despre acest lucru lui Oyu. Nu putuse spune nimic când ea stătuse, cu atâta gingășie, în fața lui, dar acum, eventual, îi putea scrie câteva versuri, pe care sora lui avea să le înțeleagă mai sigur. După dispariția lui, sub pretextul de a ține doliu, s-ar fi putut desprinde din mulțimea de femei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
uneori chiar fericit! De pildă, astăzi, după ora 16, când m-am trezit din somn, fredonam - în vis - refrenul unei romanțe cunoscute și mult îndrăgite: „Firicel de floare albastră, floare de nu mă uita, poartă tu, iubirea noastră, prinsă-n gingășia ta” etc. Trezindu-mă din visul meu, am continuat încă frumoasa și duioasa melodie a celebrei romanțe care a încântat generații de români de toate vârstele. Iată că sunt fericit și în timpul nopții, cu singurătatea și gândurile mele pozitive. Primesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de soare devin mai îndrăznețe, străpung coroana
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
scapi câteva după ceafă unui hoț, fiindcă ești mult mai lesne de prins și cercetat, decât hoțul și ceea ce este culmea, e că nici măcar polițiștii nu pot să-i atingă pe infractori, nici cu o floare, trebuie să procedeze cu gingășie, cu lugu-lugu, lugu-lugu, la punerea cătușelor și să aibă mare grijă, să nu cumva să folosească un limbaj mai aspru, care ar putea violenta urechile extrem de sensibile ale criminalilor, hoților și violatorilor. Când, până si bivolii din Africa se coalizează
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe nimeni, nu-și amintea nimic, nu-i păsa. Când trecuse în spatele pupitrului pe care scria, cu litere mari, de aur, RECEPTION, musiu Anatol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot cu realitatea se ocupă. Un expert al realității, cum spuneam. — Aiurezi și eu pierd concertul, copile. Doamna avizitat un tânăr student, asta a fost. Un student eminent, de altfel. Un băiat superb, de care s-a interesat cu o gingășie infinită, angelică. Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii apretate. Purta un costum ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la margine de orizont întoarcerea lor. Abia acum, când ciocanele toamnei bat arama subțire a frunzelor, urechea mea își aduce aminte de trilul privighetorii și de tulnicul cucului. Simt că și-n sufletul tău, toamnă, acum, doar amintirea florilor și gingășia lor ne mai parfumează zilele. Abia acum îmi dau seama ce preț are în ceas anume, care se încăpățânează să existe din nou. Mă doare de bucurie splendoarea toamnei și simt că destinul tors în secret de ursitoare ne urmărește
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
partea de sus a pachebotului. — Trebuie să-mi trezesc soția? I-a fost destul de rău În timpul zilei. — Căpitanul a zis „toată lumea”, Îmi Întoarse vorba steward-ul, cu o figură sceptică. Întors În cabină, am trezit-o pe Șirin cu toată gingășia care se impunea, mângâindu-i fruntea, apoi sprâncenele, rostindu-i numele, cu buzele lipite de urechea ei. De cum scoase un bombănit, i-au șoptit: — Trebuie să te trezești, e nevoie să urcăm pe punte. — Nu În seara asta, e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
regenerare. Omul pustiu nu se reface ci-și perpetuează pieirea. Lacrimă după lacrimă de am pune nu ar vindeca rănile pricinuite de viciul uman. Continuăm să trăim într-o tenebroasă rutină. Natura divină își cere iertare după ce curcubeul sparge cu gingășia sa de culori zidul mohorât clădit de furtună. Atunci vor apărea zburdalnici mieii albi, năzdrăvanii văzduhului ce filtrează în lâna lor mițoasă blândele mângâieri ale soarelui. Copacii se vor reface oblojiți de vraciul blond purces din răsăritul lumii. Degetele strivite
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă glas agentul aceleiași interogații nerostite, care sfredelise concomitent, mintea șefului său direct. Fără să se sinchisească, Vierme deschide capacul lăcriței, extrăgînd din interior, cu gingășie, un mic obiect rotund, aparent de uz casnic, din lut ars sau din ceramică obișnuită, nepictată. Obiect pe care îl așează cu cea mai mare atenție, pe lemnul biroului prevăzut cu telefon. O cană. Una simplă, grosieră. De rândaș. O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prefăcut, cu o indiferență dusă aproape până la lacrimi) și când se nimereau să facă pereche, se suiau pe o bancă în mijlocul clasei, așa cum cerea "pedeapsa", și, profilați cafenii pe amurgul greu de-afară, se strângeau în brațe și se sărutau. Gingășia și langoarea cu care ea se lipea atunci de el, și care aveau atât de mult din gestul somnoros al unei fetițe care-și îmbrățișează mama, mi se păreau atitudini inexistente în realitate, lumi aurii, grele de extaz și emoție
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capul roșu-vinețiu cu mișcări sacadate, cumva speriat, dar totodată și ferm pe poziție. Alexandra voia cu tot dinadinsul să treacă, să iasă în curte, dar curcanul nu se lăsa cu niciun chip alungat. Și atunci ea s-a aplecat cu gingășie spre el și a încercat cu binișorul să-l împingă într-o parte. Și fiindcă pasărea nu s-a clintit din loc, i-a spus pe un ton de scuză: Pardon, curcanule. Curcanul se uita la ea c-un ochi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
i-a luat în primire de la intrare: Bine ai venit, domnișoară! De când aștept să-mi calci pragul, da’ singurică, nu... Asta nu se poate întâmpla niciodată, fiindcă mereu sunt la brațul unui erou - a răspuns sora, strecurându și mâna cu gingășie pe sub brațul lui Toaibă. Majurul l-a fulgerat cu o privire rece și le-a făcut loc să intre. Cu ce treburi pe la mine? a întrebat cam răstit majurul. Apoi sergentul... Ce zic eu sergent? Eroul de lângă mine este reformat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cioraniană, o terapeutică în contra omului, cum îl definea gânditorul pe Dumnezeu, deci o formă de vindecare a ceea ce e profund, inalienabil, uman, mai exact slăbiciunea, fragilitatea, încât se poate spune că poeta încearcă o tămăduire a sufletului prin frumos, fiindcă gingășia, delicatețea etc. sunt calități pe care lumea nu și le-a pierdut, dar le-a uitat sau le eludează cu bună știință, iar ea caută să i le amintească. Metodele „profilactice” pe care le oferă Ștefania Oproescu sunt eficiente, cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca un nou, paradoxal, erou civilizator, ca un alt Prometeu, care nu-i aduce orașului focul, ci nufărul, fără de care Orașul este ca o scoică uscată. / Rodion îi va aduce nufărul / așa cum Prometeu cândva focul, amintindu-i existența candorii, a gingășiei, a simplității obârșiilor, păstrate numai într-un loc izolat cum e Delta, fiindcă, descinzând ca din mit, el și lumea lui par a se fi suspendat în atemporal. În plus, Rodion este asemenea tuturor și, în același timp, diferit de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
așa - din fiecare seară. A doua zi, în zori, toate s-au petrecut după tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare dată, spre culcușul meu de pe malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a lăsat să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
repere cunoscute, cât și datorită faptului că viața autorului se „toarnă” și se mărturisește în paginile cărții. Dar autorul este poet. Intercalarea prozei cu versuri, unele din ele create în timpurile retrospectivei, sporește valoarea povestirii. Poeziile sunt de o rară gingășie ce deconspiră o adâncă și inefabilă tandrețe pentru eroina „Jurnalului.” Tandrețe atât de puternică la vremea ei și din care a încolțit și a rodit romanul (biografic aș zice). Textul îmi confirmă bănuiala: „Tu, cealaltă, adevărată, ai rămas imprimată în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
parfumul. Culoarea petalelor florilor îl fascinează pe fluturaș și se spune că le împrumută și-și colorează petalele ca un pictor talentat. Cât e ziua de lungă străbate grădinile și sărută florile, pentru că e îndrăgostit de ele, de frumusețea și gingășia lor, încântându-le cu dansul grațios, cu sărutul seducător. Când vine seara, fluturașul o caută pe cea mai parfumată și poposește acolo, se cuibarește, își așează aripioarele și așteaptă ca floarea să-și închidă petalele ca astfel să-l învelească
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ziua de lungă se juca, alerga, râdea, dar de preocupată ce era uita să mai privească în jurul său. Într-o zi, o rază strălucitoare a soarelui i-a mângâiat părul, fața și a emoționat-o făcând-o să observe gingășia unui ghiocel ce abia scotea căpușorul din pământ. Pentru că până atunci nu mai văzuse așa ceva, fata rămase foarte încurcată înaintea clopoțelului alb. Observând că cineva îl privește, ghiocelul se mișcă ușor și își desfăcu petalele albe și ca un clopoțel
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ciorapii și îngenunche pe nisipul ud. ― Ce faci? Ce faci? ― Vreau s-o sărut. Spunând acestea se aplecă adânc și puse buzele pe apa neliniștită. ― E sărată? am întrebat-o surâzând. ― O-ho, făcu Mihaela cu un gest plin de gingășie. Să știi că mi-ar fi displăcut dacă noua mea prietenă marea era... nesărată... Am hohotit din nou. Doamne, nici într-un an n-am râs ca în ziua aceea. Eu și Mihaela eram de felul nostru reținuți, sobri, ponderați
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
abulie. Era veselă, plină de viață și în prezența ei Mihaela se transforma subit. Amândouă prietenele pălăvrăgeau ceasuri întregi, scormonind amintiri din timpul școlii. Râdeau cu hohote de ticurile profesorilor, de maniile pedagogilor, de toate nimicurile. Retrăiau, în acele clipe, gingășia vieții școlare, când totul era soare și surâs. Observând influența bună pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii, o rugam să vină mai des pe la noi. Ea făgăduia, dar tot rar venea. Aveam impresia că e o împiedicare la mijloc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe pânză. Ce faci cu varza asta? Nu-i varză, e trandafir, domnule inspector ge neral. Aha. Întorci vorba celor mari! Iar în procesul-verbal de inspecție se putea citi: “Domnișoara învățătoare a umplut clasa de trandafiri albi.Un semn de gingășie urmat de eleve cu respect și dragoste". Acesta era inspectorul Gheorghiu, spaima regiunii Galați. Cu toate laudele primite de la 1 septembrie 1935 până la sfârșitul anului nu am fost încadrat în nici un post. Revizorul școlar Costenco punea condiția înscrierii în Partidul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de vă va plăcea; numai asupra unui moment aș vrea să vă atrag atențiunea: frazele ce vi se vor părea stranii nu sânt străinismi, ci provincialismi; în genere e scrisă cu prea espres colorit local, deși are scene de o gingășie simplă și într-adevăr rustică - scenele dintre Cimbru și Anița. Eu am copiat-o, pentru că era scrisă cu ortografia din Austria. Apoi vă mai trimit niște versuri de-ale mele. Bune simt că nu sânt poate însă să nu fie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]