6,804 matches
-
Frații ziceau: Ne pare rău, i se Întâmplă să fie așa, nu e grav, vă rugăm, nu e grav. Ceva mai târziu, În dormitor, stăteam pe patul lui, nu mai avea nimic, era Întru totul normal, se juca cu un glob În care era zăpadă falsă. Stătea și Învârtea globul cu susul În jos, și Înapoi. Mami și tati erau la fereastră, ne observau, și l am auzit pe tati zicând: Nu putem să mai stăm mult, avem mult de mers
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fie așa, nu e grav, vă rugăm, nu e grav. Ceva mai târziu, În dormitor, stăteam pe patul lui, nu mai avea nimic, era Întru totul normal, se juca cu un glob În care era zăpadă falsă. Stătea și Învârtea globul cu susul În jos, și Înapoi. Mami și tati erau la fereastră, ne observau, și l am auzit pe tati zicând: Nu putem să mai stăm mult, avem mult de mers cu mașina și pe urmă mai e și feribotul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-ar fi Îngăduit ca Walter să fie luat pe sus așa de ușor. — Poate că n-ai cunoscut tu prea bine locul ăsta. Peste vale, chiar sub buza coastei, Margaret a zărit un rând de lumini, un șirag de globuri perlate care străluceau ca licuricii. Luminile se clătinau de sus În jos și de jos În sus, ca lămpile purtate În vârful prăjinilor. Dar coasta era foarte abruptă, iar Margaret nu observase niciodată pe-acolo poteci. și-a simțit inima
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avusese niciodată asemenea crize prin alte locuri pe unde trăiseră. Poate că, Într-adevăr, pricina răpirii sănătății ei de copil viguros erau demonii ăștia balinezi. Iar În acele nopți, dacă se scula și se ducea la fereastră, vedea adesea mici globuri de lumină hoinărind de-a lungul văii. Tu știi poezia aia a lui Hugo cu o gărgăriță? a Întrebat-o Karl după o vreme. E curios, acum câteva zile m-am trezit cu gândul la poezia asta. E vorba de-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cunoști adevărul, nu poți să fii cu adevărat fericit. Atunci se gândea la Adam, care nu aflase ce Înseamnă Crăciunul. Ar fi vrut să nu fi cunoscut niciodată un fals Crăciun, cu pom fals și cu false daruri, cum fusese globul acela În care ningea și pe care Adam Îl iubea atât de mult. Tare-ar fi dorit să nu fi cunoscut niciodată Adam așa ceva. S-au oprit să privească un norișor de licurici atârnat de-o creangă deasupra râului. Aproape
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o despărțitură strâmtă pentru pipetă, culmea, trăistuța era din parchet albastru cu bleu, fusese făcută din resturile de material rămase de la rochia Elenei, își încărca pipeta și, depărtându-și pleoapele între degetul arătător și cel mijlociu, lăsa să cadă pe globul ocular, una, două, trei picături. Zăbovea câteva secunde nemișcat, cu pipeta suspendată în aer, apoi repeta operațiunea la ochiul celălalt, închidea sticluța, o așeza în trăistuță, o așeza pe noptieră pipăind locul; își masa ochii, simțea lichidul amărui ajuns până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
E drept, nu reușiseră decât trei copii din oraș la facultate și, întâmplător sau nu, unul era fiu de doctor, altul de director de școală și altul de primar. Tatăl rămânea gânditor, cu privirea în gol. Ochii în înțepeneau pe globii oculari împânziți cu vinișoare roșiatice. Evita să pronunțe cuvântul examen. Poate asta era singura anomalie observată la el în această perioadă. În casă, la masa de seară, le mai spunea câte ceva despre domnul Iliescu, despre plecarea mereu amânată a doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o discuție cu un băiat de la financiar, Matei, fost coleg. Un om extrem de sensibil și de meticulos, rușinos ca o fecioară. Venea săptămânal și răsfoia presa cu o punctualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soare: sfântul soare; soare crud în liliac; razele de aur ale soarelui; soarele își trimite cu dărnicie razele printre mile de flori albe ale castanilor; sulițele de lumină ale soarelui; minge de foc portocalie, bulgăre de foc; disc de aur, glob de aur; palat de lumină topită; soarele trimite potopul de raze; bulgărele de aur trimite văpăi; transformă văzduhul într-un fagure încins; raze încălzitoare; aruncă văpăi; îmbrăcat în aur; bunul soare; răsărit înflăcărat într-o fierbere argintie; dealurile, văile se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
soarele cald a topit repede gheața. Pe dealuri înverzește iarba fragedă. În jurul sălciilor, zumzăie harnic albinele. A sosit mult așteptata primăvară. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a II-a B Primăvara A sosit primăvara! Vremea este foarte frumoasă. Căldura soarelui este plăcută. Globul lui de aur strălucește pe bolta senină. Întreaga natură s-a trezit la viață. Vestitorii primăverii care s-au întors la vechile cuiburi anunță sosirea celui mai frumos anotimp al anului. Copacii sunt în floare și înmiresmează întreaga natură. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în albastrul imens - altă viață ce se întinde pe deasupra noastră. E puțin, dar imens - ca și noi. Are și el ocolișuri - norii... și un suflet - soarele. Cărarea suntem noi, iar podul este crucea sfântă... Ne desfășurăm existența ca într-un glob de jucării pentru un cineva imens. Totul în jurul nostru e infinit. Noi nu. Amintirile trec. Noi suntem niște amintiri ce trec. Nimic nu e al nostru. Eternitatea este a eternității. Și noi nu suntem ea. * * * Căutăm porți ce-au ruginit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dat glezna. Ridică manșeta pantalonului și descoperi conturul neregulat al unei pete roșii, stălucitoare. A intrat În casă ascunzându-și chipul În crengile Înflorite ale vâscului. L-au Înfipt Într-un morman de portocale și l-au Împodobit cu câteva globuri, apoi l-au privit În tăcere. Alături, televizorul cu obișnuita fugă de imagini. După Înfățișare, Petru putea fi orice: funcționar la ADAS, măcelar, aruncător de suliță, șofer de taxi, inginer silvic. După felul În care dormea Însă nici o meserie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un târziu, când bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor Îngândurate apoi, din creangă În creangă, se apropie de cer. După câteva rotiri largi, prudente, deasupra orașului, se făcu nevăzută lăsând În urmă cugetarea pe cât de adâncă, pe atât de oțioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scutea de impozite și chiar de vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain. La asemenea defilări nu se aplaudă și nu se strigă lozinci. Nu există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur pelerin să Îl fi putut pătrunde măcar cu privirea și fără a fi din această pricină dezamăgit. Dimpotrivă. Ciudată mai e și Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și pe un inginer beton În rezistență. Cum războiul rece era Încă destul de cald m-am gândit și la un mic adăpost antiatomic prevăzut cu tot ce trebuie până la restabilirea păcii și a victoriei socialismului sau a capitalismului pe tot globul. Băiatul meu Învăța bine și era normal să se facă doctor. Drept pentru care a luat ore de chimie, biologie și ce mai trebuia din greu. S-a făcut chirurg căci avea mână bună. Chiar și nevasta și-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se îndreptă din nou în față, dându-mi nepăsătoare de veste că nu va lua parte la discuția asta. — Fie, am zis. Am pus palma peste paharul plin de hârtii și l-am scuturat de câteva ori, așa cum scuturi un glob de cristal. Fâșiuțele dinăuntru foșniră înfundat la fiecare mișcare, dar nimic altceva nu se schimbă. M-am dus la perete și m-am așezat cu spatele lipit de el, simțind podeaua dură prin jeanși. În mijlocul acelui spațiu cenușiu, Orpheus stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
O zi! - Foarte bine, Stela, o zi! Eu știu cé tu esti o fetițé foa-a-r-te sîrguincioasé și vrei sé ne spui o poezie. Dar, mai Întîi, ia adu tu zilnicul sé-ți pun un 5! Oricît n-ai privi la harté Globul cît nu l-ai roți Așa țaré minunaté Că la noi nu vei gési. Dar cum de se rotește pémîntul? Lasé cé de rotit se rotește el, gîndea Șasa. O fi știind ei de ce se rotește. Numai el nu stia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
trebuie sé le spuné ceva. În spate se auzea Parascovia Fomovna. Amîndoué strigau și mergeau printre rînduri și te apucau de umeri pe la spate și te scuturau. Apéru pe un perete un porumbel foarte mare, care ținea În brațe un glob albastru. În jurul lui scria În toate limbile cuvîntul pace. Pe urmé a Început sé se audé vocea. Și totul s-a mai repetat o daté. Ca și data trecuté, s-a Întors acasé pe jos, a umblat prin oraș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mai groasă, cu poșta din zilele următoare". Scrisoarea "ceva mai groasă" era un album rafinat tipărit. M-am bucurat, cu inconștiența surîzătoare a victimei. Se deschidea ca un autoportret: o față mîncată de ochii trufași, severi, ochii tutunii și-n globul stîng, un fir de sînge. Sau părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea. Literatura e cacealma". Afară-i toamnă grea " Și-i frig, și burează". G. Bacovia duminică, 3 noiembrie 2002 Am visat (mă persecută visul ăsta) că plouă cu gheață peste mine. Numai că boabele de grindină se preschimbă-n ochi. Globi fără vedere, reci, seci. Ochi cu pupile rotunde, oarbe, rostogolindu-se ca după un masacru suprarealist. Tano mă atinge pe obraz cu limba lui aspră și fierbinte, să mă trezească. Iarăși am lăsat deschisă ușa de la antret, iarășișiiarăși a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ăia vor să omoare o vacă. Nu te uita". O rafală de vînt m-a făcut să mă întorc și să văd ce nu era de văzut. Zăcea trăsnită de lovitura în greabăn. O doborîseră. Cu pămîntul rotindu-se în globii căscați. Mi s-a părut că eu și Rusalin, adolescenți puri și stîngaci, ne reflectam în centrul globilor, în umezeala lor caldă încă. Și vocea bunicii: "Doamne, sînteți lișcă de apă, intrați repede să vă uscați la foc, fîstîcliilor". "Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întorc și să văd ce nu era de văzut. Zăcea trăsnită de lovitura în greabăn. O doborîseră. Cu pămîntul rotindu-se în globii căscați. Mi s-a părut că eu și Rusalin, adolescenți puri și stîngaci, ne reflectam în centrul globilor, în umezeala lor caldă încă. Și vocea bunicii: "Doamne, sînteți lișcă de apă, intrați repede să vă uscați la foc, fîstîcliilor". "Ce faci, Iordana? Analizezi fundul de ochi al vacii? Hai de-aici". Întorc repede foaia să nu mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
câte o bucățică, până devenea o unghie subțire. Atunci o lăsam o vreme să crească la loc, în timp ce oamenii se orientau după ciclurile lunii și recoltele lor erau bogate. Până într-una din zile... luna era plină și ținea în globul ei o fată de o rară frumusețe. Atunci urcam până la ea sub înfățișarea mea fioroasă și priveam la fata din lună până mă săturam, fără să mai îndrăznesc să mai mușc din ea, de teamă să n-o rănesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu au răbdare, vrând mereu să precipite jocul... Ploaia contenește și lumina asta foarte puternică mă orbește... Mă trezesc brusc. Ploaia bate în acoperiș. Îmi schimb poziția... Sunt cu mama la bunica, la cimitir. Aceeași lumină albă, orbitoare soarele, un glob de foc pe cer. Transpir de căldură, dar cu toate acestea mi-e foarte frig, în special la picioare; transpirația mea e rece. O pornesc pe aleile cimitirului în căutarea unui chibrit; nimeni nu are și mă întreabă la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]