1,064 matches
-
alegere a textelor din carte; 4) - câteva, cele mai importante aprecieri critice despre scriitorul editat și despre opera sa; 5) - o seamă de adnotări sublineare cu caracter documentar (dacă sunt propuse de "paginile alese"); 6) - câteva glose lexicale sau un glosar (dacă sunt necesare). Din cele peste 200 de cărți apărute în colecțiile școlare și parcurse de mine, cu creionul în mână și cu fișele alături, în ultimii 15 ani, nu am găsit niciuna care să se încadreze în această schemă
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
etimologică nu e un obstacol chiar atît de mare pentru cititorul de azi și efortul său e recompensat de surprinderea multor cuvinte și expresii autentice, populare ("mormăilă", "mult beutoriu", "muiere sau fată bolundă de curte", "muierușcă", "muiere beție"; unele cu glosare surprinzătoare: "muiere bărbată = Androgynus", "muiere cu dracu care spune cele viitoare = Pythonissa") și neologice: mim, monogam, monopol, monosyllabb etc. O altă sursă, descărcabilă de pe Google, de informații despre româna vorbită din secolul al XIX-lea este gramatica publicată în franceză
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
dar a cărui origine a rămas necunoscută. Cuvântul a fost atestat în Palia de la Orăștie (1582) - „și Domnul Dumnezeu făcu pre om den bulgăr de pământ” - și e cuprins în Lexiconul de la Buda (1825). Laurian și Massim îl înregistrează în Glosarul care completează dicționarul lor academic, fiind rezervat cuvintelor non-latine (Glossariu care coprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor cum și cele de origine îndoioasă șindouiosaț, 1871); încearcă totuși să-l salveze prin ipoteza unei origini latinești
Bulgăreală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4953_a_6278]
-
o treabă cărturărească (chiar dacă introducerea sa, anunțată pe foaia de titlu, e debilă), restituind noilor generații trilogia etnografică a învățatului sucevean, devenit, în 1881, membru al Academiei Române. S.Fl. Marian, Nașterea la români, Studiu etnografic. Ediție îngrijită, introducere, bibliografie și glosar de Iordan Datcu. Editura Saeculum L.O., 2000
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
în loc de vechiul parale) cu sensul "dolari". Un turcism care pare să reflecte o influență turcească directă este zula. Nu-l găsim, desigur, în dicționarele noastre generale, dar pare să fie destul de vechi: a fost atestat de V. Cota, în primul glosar românesc de argou, în 1936, ca și de articolele din aceeași perioadă semnate de Valentin Gr. Chelaru (1937), Al. Vasiliu (1937) și pe care se bazează și Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944). De aceea, dicționarul academic (DLR, Litera
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
un material (inventar, atestări, citate, organizare a sensurilor) greu sau chiar imposibil de găsit altminteri (accesibil doar cui putea scotoci prin arhivele Institutelor de Lingvistică); e rezultatul unei minuțioase adunări de cuvinte și de citate, mai ales din texte și glosare vechi, din materiale dialectale, atlase lingvistice etc.; presupune o riguroasă analiză a sensurilor, complicate operații de stabilire a corelațiilor și a etimologiilor. Rezultatul e grăitor chiar în termeni banal cantitativi: în vreme ce în DEX litera U ocupă doar 14 pagini, tomul
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
nici cea mai vagă idee despre ce sunt Proverbele... lui Zanne ca și pentru cei care știu că titlul cu subtitlul său mai cuprinzător decât o tablă de materii („proverbe, zicători, povățuiri, cuvinte adevărate, asemănări, idiotisme și cimilituri, cu un glosar român-francez”) numește cel mai extins corpus de texte folclorice românești realizat deocamdată, o aritmetică elementară poate oferi informații copleșitoare: zece tomuri impresionante, publicate între 1895 și 1903; sau circa 8.000 de pagini de text tipărit; ori, în litera lui
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
că verbul este doar un dublet, format prin substituție de sufix sau direct de la pradă. Totuși, cea mai veche atestare a termenului (într-o listă publicată de V. Scîntee, în ziarul Dimineața, în 1906) îl echivala cu „a schimba", iar glosarul de argou al lui V. Cota, din 1935, semnala alt sens, păstrat până azi în argou: „a denunța, a trăda". Derivatul prăduială apare în expresia a face prăduială = „a denunța" (N. Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române, ediția
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
Varietățile regionale ale limbii române au fost minimalizate și condamnate la dispariție de teoriile și programele educative centralizate în jurul "limbii literare unice"; trăsăturile dialectale din operele unor scriitori importanți din trecut au fost puse sub semnul "popularului" și rezolvate prin glosare. E drept că nici nu s-a dezvoltat la noi, cu mici excepții, o literatură dialectală. În stereotipurile mentalității populare, dialectele sînt marcate social și fac obiectul unor acte de respingere și devalorizare; "accentul moldovenesc", de exemplu, este adesea ironizat
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
alcătuit o bună ediție din secțiunea literară a operei lui Kogălniceanu, la care a adăugat, cum era și firesc, vestitele programe literare și nu mai puțin celebrele discursuri comentate de mine aici. O postfață, o cronologie, referințe critice și un glosar întregesc, lămuritor, această excelentă ediție apărută la Editura Gramar condusă de dl Ion Marinescu. Mihail Kogălniceanu - Scrieri literare. Discursuri. Ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic, referințe critice, glosar de Teodor Vârgolici. Editura 100+1 Gramar, 2001.
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
discursuri comentate de mine aici. O postfață, o cronologie, referințe critice și un glosar întregesc, lămuritor, această excelentă ediție apărută la Editura Gramar condusă de dl Ion Marinescu. Mihail Kogălniceanu - Scrieri literare. Discursuri. Ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic, referințe critice, glosar de Teodor Vârgolici. Editura 100+1 Gramar, 2001.
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
pe la îngînarea deceniilor patru cu cinci din secolul trecut, editura Cugetarea. În 1941, după ce dăduse la iveală un Odobescu, Opere alese, Alexandru Iordan, doctor în litere, bibliotecar la Biblioteca Academiei, îngrijește versurile și proza lui Negruzzi. Studiul introductiv, notele și glosarul (și limba, nu doar literatura, s-a așezat) îi aparțin. Prefața este, deopotrivă, un argument și o dare de seamă despre metodă. Două sînt principiile după care s-a făcut ediția: varietatea, și programul. Aceleași pe care și le-ar
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
de doi muzicanți în exercițiu ("strămoșii" girofarurilor...), un "ales" în Parlament refuză să primească funcția, și, oroare! este executat - iar capul tranșat e dus în Parlament spre a fi pus "la locul lui" (cvorumul a fost realizat, am spune astăzi...) Glosarul din finalul volumului ne ajută să medităm asupra periodicităților și simetriilor din istorie. De pildă, între primul asediu al Constantinopolului, 1343, și ultimul, 1453, sunt exact o sută de ani... între aceleași date, în spațiul apusean s-a desfășurat "războiul
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
istorie rabatată ușor-ușor... Istoria antică e falsificată cu bună credință, prin cuvinte care ne fac familiare niște instrumente numite, la viața lor, cu totul altfel, iar istoria modernă este transformată într-o ,tutelă". De fapt, aracul, cuvîntul cu care începe glosarul lui Zare (tot romanul e ,feliat" pe litere, prezentate, ca unui copil sau unui străin care-ar învăța românește, printr-o povestioară oricum prea complicată pentru el - un let's pretend... adresat, în realitate, foarte finilor cunoscători) îl traduce pe
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
16), în timp ce lexicul ieșit din uz sau nevalidat de norma literară, specific limbii întrebuințate la Blaj în jurul lui 1900, este explicat în note de subsol: „Ni s-a părut mai funcțională această explicație a cuvintelor la subsolul paginii, decât un glosar, pentru că semnificația este percepută de cititor concomitent cu lectura.” (p. 15). Din păcate, dacă despre îngrijirea textului nu pot avea decât cuvinte de apreciere, corectura nu este la înălțime. Ceea ce, desigur, nu face bine unui text repus în circulație, într-
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
am lăsat lumè voauă 79, Că o creangă blestemată/ Mi-o luat a mea viață/ Cum ai rupe on fir de ață 250... În partea finală a volumului ne întîmpină o serie de utile instrumente de lucru pentru cercetări ulterioare: glosarul (cu unele carențe, de ex. sînt înregistrați termeni comuni ca țuică, rachiu și, în schimb, nu sînt semnalate unele semantisme specifice precum babă "soție", este adevărat, explicat în "comentariile" însoțitoare ale textelor editate, dar credem că locul său era aici
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
termeni comuni ca țuică, rachiu și, în schimb, nu sînt semnalate unele semantisme specifice precum babă "soție", este adevărat, explicat în "comentariile" însoțitoare ale textelor editate, dar credem că locul său era aici, precum al lui tocană "mămăligă" prezent în glosar), indici cu nume proprii și bibliografia selectivă. Admirăm bogăția (totuși am fi dorit să întîlnim aici și cartea lui Pavel Filip, Cimitirul Bellu. Panteon național, 1997) și aducerea "la zi" a bibliografiei: astfel, am numărat nu mai puțin de 14
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
Ťmit Stockť - Ťcu bastonť, elegant", România liberă, 18.08.2006). În realitate, mișto este un cuvînt vechi și stabil în limba romaní, aparținînd lexicului sau de bază. Apare înregistrat în dialectele vorbite de romi din diverse țări, de exemplu în glosarul etimologic al lui Giulio Soravia, Dialetti degli Zingari Italiani (1977), ca și în Robert Sailley, Vocabulaire fondamental du tsigane d'Europe? (1979); are corespondențe în sanscrita și în dialecte indiene contemporane. Între zecile de comentarii din internet, am gasit de
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
în Grammaire, dialogues et vocabulaire de la langue rommane des sigans, Paris, 1861), cuvîntul apare înregistrat în formă mișto, cu explicația "bien". Cam în aceeași perioadă apare volumul Origine e vicende dei Zingari, de Francesco Predări (Milano, 1841), în al carui glosar se gaseste formă mischdo, cu o explicație semantica similară celei formulate de Kogălniceanu (preluată probabil de la acesta): "buono", specializat pentru inanimate. Explicația etimologica definitivă, reluată apoi de dicționarele și articolele de specialitate, a dat-o Alexandru Graur, în studiul său
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
a obținut să fie plasat în locul d-rului Odăgescu" (în Memoria reportajului, ediție de Lisette Daniel - Brunea, București, Eminescu 1985, p. 43) și în literatura vremii: la I. Peltz, Cezar Petrescu, I. Pas, Marin Iorda etc. De fapt, apărea chiar în glosarul de argou al lui V. Cota, din 1936, cu o explicație parțială și contextuală - "om deștept". Și glosarele și dicționarele mai noi de argou înregistrează ca sens ceea ce este doar una dintre utilizările sale contextuale: evident, există și mahări în
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
1985, p. 43) și în literatura vremii: la I. Peltz, Cezar Petrescu, I. Pas, Marin Iorda etc. De fapt, apărea chiar în glosarul de argou al lui V. Cota, din 1936, cu o explicație parțială și contextuală - "om deștept". Și glosarele și dicționarele mai noi de argou înregistrează ca sens ceea ce este doar una dintre utilizările sale contextuale: evident, există și mahări în ierarhia interioară a lumii interlope (în Dicționarul de argou al lui G. Volceanov, 2006: "infractor care ridică probleme
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
Sorin Lavric Arthur Schopenhauer, Lumea ca voință și reprezentare, trad. din germană și glosar de Radu Gabriel Pârvu, Editura Humanitas, 2012, vol. I (600 pag.) + vol.II (684 pag.). Cum o carte precum Lumea ca voință și reprezentare nu poate fi expediată în rîndurile unei cronici, o reacție de întîmpinare mai cuvenită e un
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
și divină. După tulburările, modificările, prăbușirile religiei, culturii, vieții politice și sociale, o nouă - armonioasă și iluminată - ființă, salvată, poate, prin umor, continuă destinul terestru. Într-o epocă atât de îndepărtată, încât arheologia nu mai găsește înțelesul cotidianului actual, termenii "glosarului lui Platon" sunt de un comic sec, britanic, irezistibil (farfurii zburătoare - "joc pentru copii, vezi și fast-food", literatura - "cuvânt de origine necunoscută, în general asociat cu maculatura sau deșeul", liberul arbitru - "termen asociat cu credința că alegera individuală sau voința
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
mort, mușamat, pernă etc. Din această serie, termenul coajă are o mare stabilitate: a fost atestat la 1906 (într-un articol al lui V. Scîntee, " Din viața de pușcărie", în Dimineața, 21.11.1906), apoi în anii '30 (în micul glosar al lui V. Cota, Argot-ul apașilor. Dicționarul limbii șmecherilor, 1936) - și pare să circule și azi, fiind înregistrat în glosarul lui T. Tandin, Limbajul infractorilor (1993), în dicționarele de argou ale Ninei Croitoru Bobârniche (1996, 2003), și G. Volceanov (1998
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
articol al lui V. Scîntee, " Din viața de pușcărie", în Dimineața, 21.11.1906), apoi în anii '30 (în micul glosar al lui V. Cota, Argot-ul apașilor. Dicționarul limbii șmecherilor, 1936) - și pare să circule și azi, fiind înregistrat în glosarul lui T. Tandin, Limbajul infractorilor (1993), în dicționarele de argou ale Ninei Croitoru Bobârniche (1996, 2003), și G. Volceanov (1998, 2006). Într-unul din recentele dicționare on-line de argou, sensul e cuprins și ilustrat printr-un exemplu: "i-a tras
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]