858 matches
-
aminte, așa că în mâinile talentatei Hana, putem ajunge niște visători influențați numai cu ajutorul cuvintelor. Departe de a fi o simplă înșiruire de date geografice sau întâmplări mărunte, notele din călătoria autoarei în Japonia sunt în fond o analiză vioaie, uneori glumeață, dar întotdeauna pătrunzătoare a modului de viață nipon, într-o permanentă comparație cu cel românesc. Noi, românii, am vrea ca lumea în care trăim să fie mai bună și așteptăm mereu de la alții să facă ceva: de la cei pe care
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu bagajului special), care spre bucuria mea, a pronosticat că "azi nu va ploua, fiindcă e frig și bate vântul”. Pedalând de zor, străbăteam locuri singuratice, fără sate. Atmosfera era sumbră, fiindcă se întunecase din cauza norilor negri, groși. Un șofer "glumeț” care venea din sens opus, a vrut să mă sperie, virând brusc spre mine, spre amuzamentul companionilor din mașină. Având viteză foarte mare la vale, n-am schițat nici o mișcare, deci pentru el fusese o manevră total inutilă. Dacă l-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
avion și s-a aruncat cu parașuta. Fără să fi făcut nicio școală înainte, citind instrucțiunile, atât de nebun. S-a aruncat până și-a rupt piciorul, nu l-a interesat nici asta. Parcă de când avea baston era și mai glumeț și mai plin de viață. Îți zic, dădea un vis pe altul. Întruna. Nu mă mir, dacă mai trăia, să fi lăsat și avioanele și parașutele și să se fi apucat de vapoare sau trenuri. Sau de pictat, cine știe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca o recompensă nevisată - partea istorică și pitorească a Lille-ului, un cartier cu străzi înguste, cotite, răspunzând „standardului nostru de vechime”, cu multe localuri de petrecere la parter, unul mai cochet decât celălalt, afișând la intrare tot soiul de mascote glumețe și liste cu meniuri pictate voit-neglijent. Bătând străzile pe acolo, discutăm o idee îndrăzneață: să construim la Chișinău un centru istorico-literar-turistic după modelul „clasic” al arhitecturii medievale din Occident, cu imitații gotice și baroc, chiar dacă pentru asta ar însemna să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai ușor”, spune cu o ironie silită Lascha Bakradse. În gara de trenuri din Kaliningrad, suntem întâmpinați cu focuri de artificii, muzică și tot tacâmul. Suntem invitați la o mică excursie cu autobuzul prin oraș. Ghidul nostru este o femeie glumeață, ironică și autoironică, aceasta mărturisindu-ne că îi va fi foarte greu să vorbească despre „splendorile arhitectonice” ale Kaliningradului unor persoane care au văzut Parisul și Madridul. Ce vedem prin fereastra autobuzului - un oraș comunist cenușiu, sărăcăcios și murdar - nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Biroul Uniunii etc., discutându-se „influența nefastă” a Europei libere, „discuție” propusă de unul dintre oportuniștii de moment sau poate chiar de unii activiști prezenți, de la c.c. sau de la „Municipiu”, se ridică și, pe un ton în aparență glumeț, spune: - Ce să ne mai batem capul, tovarăși, cum de sunt atât de bine și la zi informați clănțăii de la „radio șanț”, zău așa, îmi faceți de-a dreptul milă! Păi, uite, îl am chiar aici în fața mea pe unul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Pedagogiei. N-am fost om voinic, am fost o umbră de om, subțire și înalt. Mi-a fost drag să șuer și să joc. Se vede că i-am samanat bunicăi Ancuța mama mamei mele, care era foarte jucăușă și glumeață. În 1904 după ce am stat la școală la Iași la sărbătorirea a 400 de ani de la moarte lui Ștefan cel Mare, m-am dus la nuntă la Botoșani la Alexandru Mihăilescu care s-a însurat și a luat o domnișoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Răspunsul nu este deloc ușor. Cert este însă că lucrările lui derivă din concepții alimentate cu seva izvorâtă dintr-un adânc strat freatic intelectual. Aproape fiecare imagine conține un gând, o stare, o trăire. Dan Mititelu are un comentariu serios, glumeț, isteț, original, insolit, pentru tot ce îl înconjoară; nimic nu îi este indiferent, nimic nu îi este lipsit de sens. Calitatea determinantă a lui Dan Mititelu este aceea de traducător subtil din limbajul inefabil al gândurilor, din limbaj literar, în
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
una ori niciuna. Nu prea văd o altă soluție pentru a depăși, global, confuzia. Măcar așa fiecare cititor ar fi prevenit pe mâna cui merge. Nu-i nevoie să-mi spuneți că..., sper că se vede că-i o propunere glumeață. De ce credeți că se practică atât de mult tămâierile în "segmentul critic" românesc? Să fie vorba de o influență venită din ortodoxia românească, acea a tămâierii viilor și morților, nediferențiat, fără o minimă evaluare...? Mă tem că aici avem impresii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
argintăria lui Ionel pentru domnul maior și familia. D-na Crivăț nici habar nu avea unde se afla argintăria, protestă cu sinceritate că nu o are și că a luat-o Ionel. Insistența d -lui Tzigara merge până la amenințări jumătate glumețe, jumătate serioase că va fi dusă în Bulgaria. „Știți că d. Brătianu avea multă argintărie, a luat-o la Iași. Cu ce ar fi mâncat?“ „Cu degetele! Și de nu o ai în casă, găsește-o de aiurea, la d-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
devine vulgar. * Și contextul influențează textul. * A debita glume proaste nu este egal cu a fi om de spirit. * Cele mai proaste sunt spiritele... de glumă. * Obrazul subțire cu spirit se ține. * O minte ageră nu e neapărat și profundă. * Glumeții sunt parteneri plăcuți, dar nu te baza pe statornicia lor. * Toate cele ce trec prin mâinile omului se tocesc; toate cele care trec prin mintea omului se ascut. * Nu toate căderile sunt dezastruoase; vezi căderea în ridicol. * Orice urcuș îi
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
iubit amicul tău / N. Velea.“ Am râs, i-am admi rat rima plină „acelea / Velea“, i-am scris și eu ceva, mult mai puțin simpatic, cu siguranță, și niciodată, în treizeci de ani, n-am mai vorbit de acele versuri glumețe și nu prea. Dar nu le am uitat, nici eu, nici el. Deci venise tristul, răul viitor pentru Velea. După o lună sau două de la întâlnirea noastră, în noaptea cea mai geroasă a lui ianuarie 1987, a murit înghețat, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vro 20 de veri de-a rândul n-a lipsit o dată să vie să-și ieie în fiecare dimineață porția de trei pahare de la izvorul no. 1. Ajunsese un fel de bețiv de no. 1. Apoi era un om vesel, glumeț, stup de anecdote, bun vânător, vorbea totdeauna tare, parcă avea a face numai cu surzi, și când râdea în deal la Trei fagi, cascadele glasului lui se auzeau tocmai în vale la Stânca lui Negri. El era vecinicul iscoditor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ușor. Să se lepede de Satana și să scuipe, dar cu milă, zicea, pentru ca precipitațiile, jetul salivar să nu-i terfelească imaginea domnului Cutare, care uite că se proptise în ușa bisericii. Și botezul a curs așa, în același ritm glumeț, ghiduș. O slujbă amuzantă, comică. Sau comercială. Apoi, părintele care avea chef de joacă a ochit în strană doi copilași de vreo 6-7 ani. Voi sunteți botezați, i-a întrebat? Ce dacă sunteți! Ia, dezbrăcarea, să vă mai botez o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
văzând cu ochii și nici o emoție sau uimire de acest fel nu mai e astăzi cu putință ca În climatul, plin de candori, al primului său pătrar, entuziast după invenții și experiențe neverosimile, dar totuși realizabile. Cum fu - aproximativ și glumeț - acea experiență sau prin soare băiețească din redacția Noii Reviste Române de prin 1912, când m-a ajuns o carte poștală anume adresată mie de prietenii din redacție cu simpla indicație pentru factor: C. Bel die, București. În Bucureștiul Încă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
par tenerul cel mai posedat dintru Început, spune La Bruyșre. Alteori, se trezesc amândoi deodată că sunt numai prieteni. E cea mai neașteptată situație. Dragostea nu trăiește decât atâta vreme cât ne mai este dat să ascultăm un dialog În felul, chiar glumeț, al acestuia: — Iubito! Cum se poate una ca asta? Tu nu mai ai, tu nu mai vrei să ai În fața mea aceea ce se cheamă personalitate, indivi dualitate, particularitate și excepționalitate?... Nu, dragul meu, le-am dat naibii pe toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Această constatare se susține prin Concertul nr. 10 pentru două piane în Mi bemol Major K 365, interpretat împreună. Dirijorul și pianistul Daniel Barenboim și pianistul Radu Lupu Frățietatea profesională a rezultat din dialogul purtat pe clapele pianelor cu replici glumețe sonore. Dacă doar ascultai, puteai să crezi că interpretează un singur artist. Același tușeu al atingerii clapelor, aceeași mângâiere emoțională a temelor etc. Concertul fusese creat tot din dragostea frățească între Mozart și sora sa, mergând în turnee mereu însoțiȚi
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
explicația de bun simț privind adevărul demersurilor. Convingerea interpretului a venit de la Daniel Barenboim care a fost încântat că i s-a propus să-i solicite lui Radu Lupu să facă parte din programul Concertului de la București. Dar a condiționat glumeț și mențiunea expresă că bineînțeles el va dirija și concertul respectiv, cum s-a și materializat. 07.09.2013 OMAGIU LUI GEORGE ENESCU (II) Simt nevoia să relatez aspectul important al atmosferei generale din timpul concertelor cum am mai relatat
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
în iubiri străine? Iar dacă nu mi erau cu totul străine, cu atât mai mult nu aveam dreptul să o fac. Nu, singurul lucru cuminte era să în torc lucrurile în așa fel încât totul să decurgă într-un ton glumeț și amuzant. Convorbirile mele cu Mihai au aerul unor confesiuni în sensul religios al cuvântului. Mă ușurează. 27 noiembrie 1952 Lunea trecută, când i-am povestit lui țumpi pasiunea mea pentru Infante, mi-a spus: „De ce n-am fost eu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am cumpărat o ilustrată cu un peisaj din Bavaria, pe care era tipărită o reflecție a lui Herbert Achternbusch: „Acest ținut m-a distrus. Nu voi pleca de aici până ce treaba asta nu i se va citi pe față“. Reflecție glumeață, dar care conține o idee filozofică cât se poate de serioasă. Citind-o, n-a trebuit să-i schimb decât un pronume pentru a o transforma astfel în cel mai concis și extraordinar portret al emigrantului politic: „Acest ținut m-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sfârșesc prin glume - sărate sau nesărate, nu asta contează. Se ajunge chiar la crime al căror final e interzicerea glumelor pe vaste teritorii - ceea ce duce, bineînțeles, la înmulțirea atât a criminalilor, cât și a glumeților. Care e rezultatul? Judecătorii devin glumeți, glumeții devin criminali, iar criminalii... - de criminali nu mai știe nimeni, nici măcar timpul, căci chiar pentru el, cât o fi el de timp, 800 de ani temniță grea pentru o efemeridă de om sunt o glumă bună care, ca orice
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și necontrolate”. Atunci, se gândeau domniile lor, îi tragem la suprafață, îi „dezumflăm”, cum se zice, și îi studiem psihic și chimic. Țapii n-au înțeles experiența și au crăpat în adâncul oceanului. La 10 ianuarie, Crowhurst trimite o cablogramă glumeață și sibilinică: „Participat party furtunos cu Sirenele în patruzeci care mugesc”. (Patruzeci este numele vânturilor din Oceanul Indian în jargonul marinăresc.) Telegrama lasă să se creadă că Crowhurst, care a trecut de Capul Bunei Speranțe, navighează acum în jurul Africii. Realitatea este
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ce ciudă le va fi.“ Puiul îl privea cu cîte un ochi și parcă îl înțelegea. Rămînea așa, pier dut, uitîndu-se la Dănuț, și probabil se gîndea și el la vremurile care vor veni. Apoi iar îl apuca țopăiala - era glumeț și drăgălaș - și începea să exerseze cu stăruință. „Așa ! Nimic nu se face fără efort“ - îi zicea băiatul, care se gîndea că atunci cînd va reuși să zboare peste pereții cutiei va trebui poate să-l pre mieze în vreun
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aceasta de "porumbei"? Cine a născocit-o? Cine a întrebuințat-o pentru prima dată? Nu știu. Nici articolul din "Era nouă" intitulat Porumbeii, care mi-a evocat toate câte le-am spus, nu lămurește problema aceasta. Articolul e totuși interesant, glumeț, spiritual; are o factură de cronică ușoară și nu poartă nici o semnătură. El a apărut în No. 4 al oficiosului junimist, cu data de Duminică 22 Octombrie 1889. Nu știu pentru ce, am sentimentul că el s-ar datori lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înțelegere și de omenie. E atitudinea prostului care persiflează pe omul timid, a bogatului care sfidează pe sărac, a parvenitului care privește de sus pe cel prigonit de soartă. Îndeobște, eu n-am prea recunoscut-o pe cea dintâi în glumețele atacuri ale detractorilor Iașului. Dar nu insist prea mult; poate că nu înțeleg bine unele lucruri; poate gustul meu e pervertit sau încă neformat. În orice caz, iată o probă de acest gen de literatură. (E vorba, în pasagiul ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]