3,627 matches
-
publicarea a cât mai multe cărți, de folos spiritual și duhovnicesc pentru cititorii ei și nu numai!... Întotdeauna, cu fiecare număr, mesajul acestei reviste se înscrie cu prisosință în procesul transfigurărilor și transformărilor duhovnicești, atât de necesare omului contemporan, în goana și în agonia lui prin lume. Nu vă pot ascunde nestăvilita mea bucurie pentru această generoasă colecție de o sută treizeci de ani de activitate editorială și publicistică, de apariție neîntreruptă, fructuoasă, binecuvântată, rodnică și prolifică a revistei eparhiale „Foaia
REVISTA EPARHIALĂ “FOAIA DIECEZANĂ” DIN CARANSEBEŞ, A EPISCOPIEI CARANSEBEŞULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384051_a_385380]
-
paște lângă cărare. Bucuros de-așa noroc, lupul își frecă pe loc labele de încântare și se puse pe-așteptare. Nu trecu prea mult și iată din tufișuri se arată mielușelul însoțit de-un câine neliniștit. O luă lupul la goană, nu cumva să-i vină-o toană nebunească câinelui să croiască-n blana lui. Referință Bibliografică: MIELUȘELUL CEL ISTEȚ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela
MIELUŞELUL CEL ISTEŢ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383326_a_384655]
-
vâlvătaie mare, departe de vreo sursă de foc care ar fi putut provoca incendiul. Urletele de groază ale cizmarului Vasile Papuc (după cum era poreclit de săteni), aflat în curte numai în nădragi, așa cum ieșise pentru nevoi și care venea în goană de la căsuța sa din Dealul Șcheii, în sus de satul Goiceni, au dat alarma printre săteni. Aceștia ieșeau de prin case, care cum erau îmbrăcați, alergând în direcția focului. Vasile Papuc, ajuns lângă ferestrele casei lui Gheorghe Enea, striga, cu
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
izbăvire jurau că fuseseră aievea cele văzute! Și-au rămas încredințați de asta, mai ales că de-atunci zăpada n-a mai năpăstuit niciodată cătunul în ziua lui 13 Făurar. Tânărul dispăruse, luând cu sine pe veci furtuna argintoasă în goana cailor... Referință Bibliografică: Cai albi - Locul II la Concursul „Alb hoinar”, ediția a II-a, ianuarie-februarie 2016 - ÎNSEMNE CULTURALE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Korys Publicat în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-un final cert, însă neprevăzut, va veni acea zi... Când pașii se vor opri, obosiți de prea mult preumblat prin nesfârșirea lumii, prin praful așternut în goana permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând către ele ecouri ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
Poezie > Credinta > OMAGIU DIVIN 17 Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu ți-am vorbit! Eu ți-am vorbit în multe feluri Când rătăceai ca frunza-n vânt Dar tu în goana ta nebună N-ai ascultat al Meu Cuvânt! Te-am ridicat cu braț puternic Când, ostenit de-al vieții drum Te străduiai să cauți lumina Prin nori de amăgiri și fum... Ți-am fost aproape-n suferință Când trupul îți
OMAGIU DIVIN 17 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383008_a_384337]
-
dărâmături. Unde sunteți părinți? Unde sunt frații mei? Strigă unul rănit și pierdut prin mulțimi, Parcă nu mai sunt sfinți, parcă nu mai sunt zei, Unii calcă-n altar și se cred serafimi. Numai ulii sunt treji, după leșuri dau goana, ... Citește mai mult Ce tablou nefirescUnii stau rezemați de hotarele lumiiși privesc plictisiți fumul gros, risipit,Alții dau foc la rugi și atâta nebuniiMorții cațără cruci, nu e timp de dormit,Măi aleargă prin jar cu călcâiele fripte,Cu cenușă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
dărâmături.Unde sunteți părinți? Unde sunt frații mei?Strigă unul rănit și pierdut prin mulțimi,Parcă nu mai sunt sfinți, parcă nu mai sunt zei,Unii calcă-n altar și se cred serafimi. Numai ulii sunt treji, după leșuri dau goana,... Abonare la articolele scrise de ana podaru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
adio,pică frunza/și-i galbenă ca tine”(Pastel). Mă opresc, ca nu cumva șuvoiul de „picături”să se transforme într-un torent. Trebuie să mai subliniez cum se prezintă Bacovia, fără referințele critice ale altora: „un suflet delicat/în goană de barbar”(Stanță medie), sau „Bacovia/Țara/când tace/orice cuget...”(Stanță la Bacovia). Cu mulți ani mai târziu, vântul vieții mi-a purtat pașii prin orașul lui Bacovia. Acolo... surpriză! M-am întâlnit pe stradă cu marele poet. Cu
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
făleam cu ea fără să-mi dau seama ce catastrofal jucam. Pofta era însă stârnită, mai ales după ce fosta extremă de la Poli Timișoara, topograf și mare amator de tenis, Djoka Glisic, l-a adus pentru demonstrație pe Țiriac! A început goana după echipament, după rachetă și mingi englezești, teniși de pe la noi și tot ce ni se sugera pentru a progresa în noua pasiune. Transferul la București a însemnat înscrierea la Club, jocul pe terenuri profesioniste, parteneri pe măsură printr-o selecție
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
încropiți o echipă de football cu antrenor cu tot, că și așa naționala e integrată în absolut orice în afară de football. Ca să știți. P.S. Aveți grijă să nu dați în gropi, că Pokemonii ăștia care se ocupă cu autostrăzile sunt în goană după Pokemoni de buzunar. A ... să nu uit. Vă vând un pont, majoritatea Poke sunt în politică ... anihilați-i. Ura și la gară. Camelia Constantin ... Citește mai mult Mah, dacă tot alergați după Pokemoni, poate prindeți câțiva și încropiți o
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
încropiți o echipă de football cu antrenor cu tot, că și așa naționala e integrată în absolut orice în afară de football. Ca să știți.P.S. Aveți grijă să nu dați în gropi, că Pokemonii ăștia care se ocupă cu autostrăzile sunt în goană după Pokemoni de buzunar.A ... să nu uit. Vă vând un pont, majoritatea Poke sunt în politică ... anihilați-i.Ura și la gară.Camelia Constantin... XXV. MY LORD (1), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2025 din 17 iulie
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
să-mi pese mai puțin despre una și alta, să judec mai puțin pe unii și alții. Sau, naiba știe, să prioritizez nițel #firstworldsproblems. Am devenit, însă, din ce în ce mai puțin tolerantă cu ipocrizia. De la antifumat și parandărăturile industriei pharma, la CSR gone mad, și, în episodul de azi, Coaliția pentru familie. Care, după ce se screme să schimbe definiția familiei după mintea lor îngustă, are acum o problemă și cu un film de animație, Beauty and the Beast, care are, da, asumat de
by ruxandra predescu [Corola-blog/BlogPost/92308_a_93600]
-
cu capul întors îi trimitea un ultim salut femeii, care rămasă în curtea pensiunii, flutura o batistă; în colțul ochilor Violetei apăruse o lacrimă, era de bucurie pentru noua ei viață și de tristețe pentru cel ce se depărta, în goana mașinii conduse de Victor. Referință Bibliografică: Călătorie neterminată VI / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2176, Anul VI, 15 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cârstea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
lumea continuă să-și dorească ”progres”. De vină sunt reclamele de la televizor, care îndeamnă la cumpărat de toate, inclusiv gheară cu braț extensibil, pentru scărpinat spatele, aparat care vine la pachet cu un săpun lux, gratuit, made in China. Uneori goana după progres nu se deosebește cu nimic de orbirea proprie fundamentalismului religios. A pretinde că urmărești ceva ”benefic pentru toată lumea” presupune să știi ce anume își dorește fiecare și să nu uiți că nu toți ne dorim aceleași lucruri. Chiar dacă
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
de sine), toate cu rol benefic în asimilarea olimpismului și optimizarea performanțelor (excelență, prietenie, respect). Poate s-ar fi cuvenit și o privire apăsat-critică, printr-o percepție contextuală, asupra situației sportului în lumea de azi (degradată, concurențială, „sportivofilă”, în sensul goanei după rezultate). Sau a refuzului, disprețuind mișcarea fizică în societatea mediatică. Nădăjduim, de pildă, că profețiile lui Jean-Luc Marion, anunțând dispariția sportului, să nu se adeverească nicicând. Totuși, unele afirmații ale eseistului francez nu pot fi ignorate. Fiindcă premisa demonstrației
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
și interesul pentru ceea ce s-a numit cultură fizică. Sportul nu poate fi un obiect de lux, dezinteresat de fortificarea generațiilor, „consumat” la modul spectacular. El are, indiscutabil, un rol uriaș, ca factor de progres și apropiere socială. Cursa rezultatelor, goana după recorduri înfrângând „limitele” naturale, înseamnă, de fapt, să recunoaștem, o derivă a olimpismului. Vechea deviză (Citius-Altius-Fortius), lansată de Henri Didon primea prompt replica lui Jean Dauven (Quousque tandem? — Până când?), blamând tocmai sportul „de seră”, livrând campioni și uitând de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
Când în să te goleai de un caftan străveziu. Mă făcuseși postaș între mâine și ieri, Peste toamne împărțind jurămine deșarte, Pe la alte caftane ale altor muieri, Țesălate dorințe peste dulci primăveri, Galopând înspre viața, galopând către moarte. Dar din goana-mi nebună de comis-voiajor Sub copite scrâșnindu-mi, apucate pe-un hau, Mă opream prosternat peste aprinsu-ți bujor, Nechezând după nopți și-amintirile lor, Ca să pasc roua sfântă peste pântecul tău. Azi îmi mestec nutrețul ferit de regrete, Aminitindu-mi
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
askew, munches on poppy and spits on the ground Inquiring darkly if I know about you - and I lie like before, that we’re good, that we’re sound. She no longer loves you! sneers Death with a slight. Be gone stupid demon! I shout în reply. But inside I am eaten by sadness and spițe And I’m burning to beat him and force him to cry. You’re aș dumb aș a heart drying ouț în the heat! spits
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
să dezvolți spirit critic atunci cand orice încercare de a pune sub semnul întrebării informațiile primite este penalizata - în general nu într-un mod prea diplomat. Cum poți învăța să lucrezi în echipa atunci când în clasa ești tu împotriva tuturor iar goana după o notă mai bună nu te încurajează să colaborezi? Tony Wagner spunea în „The Global Achievement Gap” că „pe masura ce copiii noștri petrec mai mult timp în școală, ei își pierd încetul cu încetul curiozitatea”. Asta pentru la scoala nu
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
autorizându-l pe Bonifaciu să intervină, eventual recurgând la ajutorul regelui Franței, mereu În așteptare să Își umple cuferele cu florini. Trebuia să evite asta cu orice preț. Se grăbi să Își tragă bereta pe cap și se Îndreptă În goană spre ușă, ordonându-le gărzilor să Îl urmeze. Când ieși, aruncă o ultimă privire către membrii celui de Al Treilea Cer, care rămăseseră impasibili. Avea să se Întoarcă. Mai ales pentru unul dintre ei. 19 În aceeași zi, după stingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Credea că știe numele vinovatului. Era ascuns printre numele din Cerul al Treilea. Poate că În casa lui erau rațiunile crimei. Trebuia să Îl descopere cu orice preț. Cu un salt brusc, se ridică din adăpost și o luă la goană către pod. Încotro pleci, priorule? Îl Întrebă din urmă glasul alarmat al lui Bargello. Acolo sunt Negrii! Ai Înnebunit? Dante o luase pe scurtătură spre Ponte Vecchio. În jur auzea strigătele din ce În ce mai aprinse ale rebelilor. — De ce alergi spre ei? Fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel tânăr: — Vom veni la tine și te vom cinsti, dar nu mult, căci alte gânduri decât cele ale ospeției ne mână drumurile. Pulvis et umbra sumus! — Amen! - răspunse tătarul, dând pinteni calului. După vreun ceas bun de călărit în goană, pe deșelate, hoarda toată și cei doi călugări ajunseră în tabăra tătărască. De cum pătrunseră printre corturi, nu mică fu mirarea celor doi oaspeți când văzură ciudata rânduială ce părea a domni acolo. în fața unui cort vișiniu, șapte tătari tineri făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cal! Pot citi și la trap și la galop, vă dau cuvântul meu de om! Dar până când? Urăsc corturile, harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă pe nervi chiotele, strigătele, năvălirile, omnes, omnes! Vreau un loc liniștit, fraților, un gineceu! — Cardiac ștahrâm hărbânt! - spuse atunci cu asprime soră-sa Huruzuma, trăgându-l pe han de mânecă. — Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai răsărit, se opresc și-l îmblătesc cu săbiile, zicând: — Na, na! Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu se dioache sultanul! Carnaxî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]