3,340 matches
-
scena anonimatului cotidian, scenă pe care cu toții trebuie să uite de realitatea lor individuală înlocuind reala identitate cu virtualitatea unui rol. Negându-și viciile, răutățile și neputințele ce încă mai răsună la început dinspre interioritate, un astfel de actor uită gradual de autenticul său nume pentru a adopta pseudonimul impus prin ancorarea în banalitatea mundaneității. Ce această banalitate îi solicită în comportament și acțiune, el va împlini neîntârziat. Cel mai adesea, atunci când un semen este lovit prin suferințe de ordin spiritual
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sentimentului de profundă solitudine se împlinește pe fundalul unei deja survenite convingeri că această confesiune își îndreaptă deschiderea spre conștiințe ce doar imită înșelător atitudinea compasiunii depline. Odată cu implozia suferinței de ordin spiritual în miezul conștiinței proprii, sufletul trăiește procesualitatea graduală a mărturisirii de sine. Acest complex de metamorfoze interioare determină tranzitarea de la o stare naivă și credulă către una a lucidității și profunzimii, către un nou mod de percepție și sondare asupra lumescului învăluitor. Aici masca ornamentală a falsei însoțiri
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fiind un pisc al perspectivelor utopice dar sfera unei îndurerări individuale poate fi ușor restrânsă cât mai mult astfel încât efectele sale să fie ușor de prelucrat și diminuat tocmai prin această preluare. Impactul apariției stridente a suferinței particularizate este astfel gradual diminuat prin acceptarea undei de rezonanță și conversia sa fragmentară în clipe de criză ontică ce par a fi momente simple și efemere asemeni banalului cotidian. Este o încercare de a controla suferința individuală prin demersul unei integrări alunecoase și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acestor primordiale valențe ale suferinței umane. Dar ignorarea nu înseamnă aici neglijarea ci efectul unei frustrări profunde, a unei neputințe originare de a accepta sesizarea și recunoașterea propriei vicieri și corupții metafizice. A recunoaște în suferind un spirit ce dobândește gradual accesul la saltul spre transcendență implică acceptarea fundamentelor transcendente ale imanentului și diminuarea valorii ontice acordate mundaneității de zi cu zi. Într-un asemenea context, viața terestră nu este damnată la un statut de paradigmă ce trebuie negată ci este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trepidantă a realităților prime oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată de iureșul colectiv zi de zi nu poate înfrunta perturbând temporalitatea ce damnează la disoluție și efemer. Timpul pășește peste cetatea umană ruinând-o gradual, dispănd-o în nisipuri răsfirate în secole și milenii. Ecoul optimismului de mult apus se stinge și el întru final purtat și fragmentat în adierile cursivităților istorice. Speranțe și obiective, proiecte și ambiții, concretizate sau nu, se împletesc cu spectrul multitudinii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității retrase eliberator din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul social și surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce stau în preajma perfecțiunii sau mereu îndurerata revenire la mormântul celor dispăruți, toate aceste acte ontice pe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
infuzie bizară a paradisului în fluxul disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către el prin limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre gradualele ruinări. Eșecul mistic raportează constant sacralitatea templului la realitatea materiei și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-un absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bagajului informațional și de competențe profesionale al studenților de la specializări precum Asistență Socială și Sociologie. Reforma învățământului românesc și necesitatea adaptării la realitățile impuse de normele europene sunt stări de fapt ce au creat cadrul introducerii unor programe educaționale concepute gradual și adresate într-o primă fază de pregătire studenților prin intermediul acestor module, iar mai apoi absolvenților care doresc să se specializeze urmând un master de profil. Anticipând necesitatea unor precizări datorate faptului că acest concept, si anume cel de probațiune
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
sursa tuturor relelor (expresia platoniciană corp/temniță - Crat. 400a; Phaid. 62b preluată și de Macrobius (Comm. I, 10, 3)). Scopul vieții devine , adică pregătirea pentru moarte și pentru revenirea sufletului în habitatul său natural. Descinderea și ascensiunea sufletului se produc gradual, treptat (descensus paulatim; ascensus prin cele 4 niveluri ale virtuților); existența umană, consecință a căderii, este o pedeapsă pentru sufletul, care s-a lăsat pătruns de material, înălțarea la ceruri, ca examen al atingerii stării de puritate absolute, este o
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
În al treilea rând, acțiunea continuă prin practica penitenței, care se concretizează în afara ambientului liturgic, adică în viața de zi cu zi. Structura acestor forme poate suferi și anumite adaptări, însă acestea trebuie făcute cu aprobarea celor competenți, în mod gradual, mai întâi a conferințelor episcopale, apoi a episcopului locului și, în ultimă instanță, a simplului preot confesor, cu limitele și obligațiile de rigoare. Aceasta înseamnă că există posibilitatea unei anumite creativități în derularea celebrării reconcilierii sacramentale, pentru că se dorește ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mai întâi în Dumnezeu și apoi în confesor. Există însă un principiu de care „confesorul-judecător” trebuie să țină cont în judecata pe care o face, anume de „principiul gradualității”, care afirmă că creșterea omului în credință are loc în mod gradual. Acest lucru condiționează modul în care confesorul îl percepe pe penitent și îi evaluează dispoziția, pentru că pot exista multe elemente subiective și multe condiționări pur personale ale penitentului care nu se încadrează într-un tablou general și care cer înțelegerea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
deficiențe pe care va trebui să le cunoască atunci când va reuși, probabil mai târziu, și să încerce să progreseze pe calea spirituală. Confesorul va face acest lucru, fiind convins că penitentul va putea să crească în viața spirituală în mod gradual. Aceasta nu înseamnă că preotul confesor are o opinie laxistă asupra moralei, ci doar că apelează la un alt fel de a aborda problema, demonstrând că, în acest mod, Biserica pune în practică modelul de răbdare pe care însuși Cristos
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
clară (care se formează de-a lungul anilor), un simț al păcatului și un sentiment corect de vinovăție (care se formează în timp), o încredere nestrămutată că, prin mărturisire, căință și îndestulare, Dumnezeu iartă gratuit păcatele (credință care se fundamentează gradual, în timp), o capacitate de relaționare cu preotul confesor și de eventual dialog cu acesta (care se dezvoltă și pe baza experiențelor acumulate tot în timp). „Actorii” implicați în această pregătire indirectă sunt în primul rând membrii familiei, apoi ambientul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
schimbărilor discutate. Stresul traumatic secundar se centrează asupra simptomatologiei specifice sindromului de stres posttraumatic, având o instalare bruscă și invazivă și fiind construit în baza observației empirice. Traumatismul vicariant este un construct clădit în baza unei teorii, cu o instalare graduală, care determină schimbări profunde și permanente ale schemei cognitive. 3.3. Burnout Definirea conceptului și date științifice Burnout-ul este un construct care a fost folosit să descrie starea de epuizare emoțională și depersonalizare trăită uneori de cei implicați în profesii
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
cel mai adesea caracterizat ca un rezultat al factorilor de stres din mediul de muncă, cum sunt munca peste program și sarcinile solicitante, prin opoziție cu STS care este determinat direct de materialul victimei. Burnout-ul este înțeles ca o degradare graduală a persoanei care se simte copleșită și ineficientă la muncă. Într-un inventar al cercetărilor empirice în domeniu, Kahill (1998) a identificat cinci categorii ale simptomatologiei în burnout: fizic, emoțional, comportamental, interpersonal, legat de muncă. Simptomele fizice includ oboseală, tulburări
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
se situează dincolo de capacitățile de îngrijire ale specialistului. În acest sens el susține că stresul traumatic secundar este mai specific decât burnout-ul, având uneori un caracter mai pervaziv (Figley & Kleber, 1995). Pe de altă parte, în timp ce burnout-ul are o evoluție graduală și apare ca rezultat al epuizării emoționale, stresul traumatic secundar poate apărea brusc, pe neașteptate, ca urmare a confruntării cu un caz traumatic marcant. Instalarea impetuoasă a simptomatologiei STS determină o stare de neajutorare și confuzie specialistului surprins pe nepregătite
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
evident, din perspectiva timpului scurs, că ceea ce s-a întâmplat în martie 1990 la Târgu Mureș a generat o izolare politică a Bucureștiului cu consecințe severe în politica externă a țării. La aceasta s-au adăugat mineriadele și strategia reformei graduale care a plasat România mult în urma țărilor de la Vișegrad, care adoptaseră politica unei reforme radicale după modelul Balcerowicz. Nu ar trebui să uităm faptul că în decembrie 1989, România avea un uriaș capital de simpatie internațională care a fost spulberat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
realizată prin intermediul rugăciunii în comun și a lecturii textelor sacre, care cereau un ton de voce solemn, caracterizat prin sublinierea unor cuvinte mai importante în vederea inteligibilității textului și a flexiunii vocii spre grav în concluzia frazelor. Acest tip de lectură, gradual, a căpătat un aspect declamatoriu configurându-se, în anumite puncte ale textului, ca o formă de recitativ, asemănător cantilației ebraice, astfel încât sublinierea cuvintelor - cheie a devenit o adevărată formulă melodică. O mărturie despre liturgia la primele comunități creștine se găsește
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
se baza în mare parte pe recitarea psalmilor; psalmii au constituit, deci, primul material sonor care a fost folosit în liturgia creștină la începuturile ei, alături de imnuri și alte cântece spirituale. Primele execuții ale creștinilor erau asemănătoare celor din sinagogă. Gradual, au fost introduse elemente noi: cuvinte, precum Amin, și versete scurte adăugate cântecelor executate de un solist. Aceste răspunsuri (responsi) erau încredințate întregii adunări. Această modalitate venea în întâmpinarea credincioșilor care nu cunoșteau psalmii pe dinafară. Scrierile sfinților părinți ne
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
virtuozismul solistic, dezvoltat ulterior în perioada cântului gregorian în forma de Tractus, Graduale și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă melodică sub forma unui recitativ, care în mod gradual suferă aporturi muzicale minime și apoi tot mai dezvoltate. Abaterea de la treapta melodică principală, pe care este intonat textul, constă în elevația melodică (evidențierea silabelor tonice pe o treaptă diferită față de cea principală) și coborârea spre grav a finalelor. Un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
legat de o perspectivă escatologică situată între un principiu temporal, care are loc în istorie (istoria creației, istoria lui Israel, istoria lui Cristos, istoria Bisericii), și un sfârșit metatemporal (împărăția cerurilor și transcenderea cosmosului). Această perspectivă a dus, în mod gradual, la emanciparea muzicii de raportul său arhaic cu ciclicitatea cosmică, aceasta din urmă fiind elementul-cheie al speculației muzicale aparținând tradițiilor antice, nu numai celei greco-romane, dar și celor orientale, cum ar fi cea asiro-babiloniană. Armonia cosmică, în noul context, a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Sfânt (porumbelul) cel ce a „inventat” noul cânt, răspândindu-l prin intermediul veneratei persoane a Sfântului Papă Grigore. Care ființă umană ar fi putut, deci, să se opună acestuia? Cântul franco-roman, odată pentru totdeauna devenit „gregorian”, a cucerit astfel în mod gradual întreaga Europă. Poate să pară straniu, dar aceasta este cheia de lectură a muzicii occidentale, în lumina recentelor studii istorico-muzicale critice. Studiile analitice și comparative asupra cântului gregorian, din ultima jumătate a secolului trecut, arată, de fapt, că melodiile repertoriului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
folosită. În faza primară a cântului liturgic, erau folosite sisteme modale foarte simple: melodiile se desfășurau în jurul unei note mai importante, numită corda madre care putea fi do, re sau mi. De la acest modalism arhaic s-a trecut în mod gradual la evidențierea unui al doilea pol de atracție: melodiile posedau astfel, fie o notă dominantă (numită corda di recita sau repercussio, pe aceasta desfășurându-se, de exemplu, declamarea psalmilor), fie o notă finală (finalis) distinctă. În perioada carolingiană s-a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pentru a controla dacă s-a deviat sau nu de la tradiție. Notația muzicală, la început, așadar, nu a implicat în mod necesar obișnuința de a citi partitura dintr-o carte în momentul execuției: acest lucru a avut loc în mod gradual, până când tradiția scrisă a înlocuit-o total pe cea orală și a devenit condiția indispensabilă pentru noile compoziții. Repertoriul codificat privea atât Liturgia Orelor cât și Liturghia. Cântecele din liturghie, codificate mai întâi, au fost Introitul, Gradualul, Tractus, Aleluia, Ofertoriul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
forme prepolifonice. Deseori, lângă textul latin sacru, concomitent, se cânta, pe o altă linie melodică, un text profan cu conținut erotic. Formulele ritmice, bazate pe repetarea accentului tare sau pe măsurarea matematică a valorilor (moduri ritmice), a înlocuit în mod gradual libera desfășurare a frazelor, ce erau modelate doar pe muzicalitatea cuvântului latin (ritm verbal). Ars Antiqua (între jumătatea secolului al XII-lea și cca.1320), odată cu teoretizarea și practicarea celor patru valori muzicale (maxima, longa, brevis și semibrevis), a dus
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]