1,226 matches
-
filantropie creștină, dar mijloacele sunt reduse. Posibilitățile terapeutice sunt sărace iar tehnicile preparării medicamentelor sunt rămase în urmă. Medicina își caută aliați în științele fundamentale și filosofie. Clasicismul traversează aforistic și echilibrat secolul, permanentizând valori apte să devină conținuturi didactice. Grandoarea barocului liniei curbe, al neastâmpărului și pateticului expresiv, vine din Renaștere și înaintând spre centrul Secolului Luminilor, unește trei secole și trei epoci, stimulându-le. EXPANSIUNE ÎN SPAȚIU ȘI CUNOAȘTERE Secolul XVII — e un secol al căutărilor. Ieșirea din inerție
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
întinderea; asta pentru că, în tragedie, nu este posibil să fie reprezentate mai multe părți ale istorisirii care se produc simultan: foarte potrivite cu acțiunea, ele măresc amploarea poemului; epopeea dispune deci prin asta de un excelent mijloc de a atinge grandoarea, și de a-i procura auditoriului plăcerea schimbării introducând episoade variate; într-adevăr uniformitatea, care produce repede saturație, provoacă eșecul tragediilor." (cap. 24) Unii autori dramatici au încercat experiența, în diverse epoci ale istoriei teatrului. Pentru a reprezenta acțiuni simultane
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce făcea ca moartea tânărului prinț să trezească mai mult indignarea decât mila. Am considerat că trebuia să-i confer o oarecare slăbiciune care să-l facă puțin vinovat față de tatăl lui, fără totuși să-i știrbesc ceva din această grandoare a sufletului cu care apără onoarea Fedrei, și se lasă oprimat fără să o acuze. Numesc slăbiciune pasiunea pe care o resimte fără voia lui pentru Aricia, care este fiica și sora dușmanilor de moarte ai tatălui său." 7.6
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lor nu sunt decât vii reprezentări ale patimii orgoliului, ambiției, geloziei, răzbunării, și în special ale acestei calități romane, care nu este altceva decât un violent amor propriu. Cu cât mai mult colorează ei aceste vicii într-o imagine de grandoare și de generozitate, cu atât le fac mai periculoase și mai capabile să pătrundă în sufletele de cea mai nobilă obârșie, iar imitarea acestor pasiuni nu ne place, decât pentru că fondul corupției noastre face să apară în noi în același
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
realistă. Introducând sublimul și grotescul, ea deformează realitatea pe care o stilizează când în maniera tragediei, când în maniera comediei. Prin asta se distanțează de drama burgheză, prin asta, lăsând deoparte reproducerea mimetică a realității, ea atinge universalitatea, și dobândește grandoarea care a imortalizat-o. "Drama, după cum scrie Hugo în Prefața la Cromwell, este o oglindă în care se reflectă natura. Dar dacă această oglindă este o oglindă obișnuită, o suprafață plană și egală, nu va transmite din obiecte decât o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fost atunci captivați." Gustul Romanticilor, orice ar spune ei, merge mai ales către sublim. Dacă preferă drama istorică, asta se datorează faptului că genul este propice exprimării acestuia. Prin subiectele sale, prin personajele sale, ea permite satisfacerea dublei exigențe de grandoare și adevăr, cum explică Hugo în Prefața la Angelo, tiran al Padovei, în 1835. "Apoi, din toate acestea prezentate astfel, să faci o dramă; nu complet regală, de teamă ca posibilitatea aplicării să nu dispară în mărimea proporțiilor; nu complet
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care creează un mare număr de piese, cauza revoluției ruse începând din 1917, Meyerhold visează la un teatru revoluționar care să țină în același timp de baraca de iarmaroc și de parada populară, fără ca prin aceasta să piardă ceva din grandoarea eroică. De aceea el proslăvește "teatrul convenției conștiente", în care actorul, care nu trebuie să se lase furat de joc, știe permanent că scena este artificială, astfel încât spectatorul, la rândul lui, nu uită niciodată că lumea pe care o contemplă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viul existenței umane, în formularea celebră a lui Bergson, etc23. Este posibilă o clasificare a tuturor tipurilor de contradicții repartizate în serii antonimice în toate compartimentele vieții sociale, materiale și spirituale, rezultând o tipologie descrescândă în care se pendulează "de la grandoarea și demnitatea absolutului, la efemerul și relativul accidentului."24 Acceptarea teoriei contrastului duce implicit la încadrarea comicului în categoria amestecului, drept consecință a imposibilei decantări științifice a acestui concept de cele opuse sau contingente: ,,Și cine oare va stabili vreodată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la elementar dezvoltă la copii reacții reflexe față de grupuri identificabile ca englezii, arabii, negrii, în scopul de a le descifra lumea, învățându-i însă rasismul, patriotismul (a muri pentru naționalism este fanatism, dar a muri pentru Franța este eroism) și grandoarea propriei patrii. ibidem, p. 97. 692 Anne-Marie Thiesse, Crearea identităților naționale în Europa (secolele XVIII-XX), p. 11. La momentul apariției sale, albumul Astérix et Cleopatre a depășit în vânzări orice alt titlu al Goncourt contemporan cu el. Gérard Blanchard, Le
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu unui pahar cu șampanie. Au zâmbit amândoi În același timp. Cel de-al doilea ofițer, colonelul, scoase o sticlă de șnaps și Îmi turnă un pahar plin, zicându-mi: Mă tem că nu desfășurăm o activitate de o asemenea grandoare aici. — Ei, atunci, ce aveți. Colonelul se ridică În picioare și Îmi aduse băutura. Nu mi-am pierdut timpul cu ea, am sorbit-o, mi-am clătit dinții și am Înghițit-o cu toți mușchii din gât. Am simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Teotihuacanul capitala unui imperiu necunoscut? Și ce s-a întîmplat cu populația sa? Orașul nu mai era decât o imensă ruină când au sosit, din nord, aztecii care știau despre constructorii acestor piramide chiar mai puțin decât noi. Uimiți de grandoarea ruinelor, ei n-au putut crede că au fost locuite de ființe obișnuite. Erau convinși că Teotihuacanul a fost opera unor uriași, care, murind, s-au transformat în zei... De altfel, și spaniolii i-au dus lui Carol Quintul un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
văzut vânzătorii de bilete de loterie care îi invitau insistent pe trecători să nu piardă ocazia de a câștiga lozul cel mare. Pe mină, la Coatzacoalcos, am văzut vântul spulberând pe străzi biletele rupte, inutile. La început, ne-a impresionat grandoarea ruinelor. Apoi, am aflat povești crude, care anihilau romantismul. Cum să păstrezi o măsură în aceste impresii contradictorii? La Merida, am descoperit că se poate rătăci foarte bine și pe o linie dreaptă. Lipsită de orice podoabă vegetală, capitala Yucatănului
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aflaseră pe el fu adunată cu grijă, călduță încă, într-o urnă de bronz, amestecată pentru totdeauna. A doua zi, Tiberius îl rechemă pe Gajus la Capri. Era din nou lipsit de apărare; viitorul era complet imprevizibil. Camerele secrete În grandoarea teatrală și rece a Villei Jovis, Tiberius dispărea ciclic, ore sau zile în șir, în încăperi inaccesibile. Pe continent, mesageri, ambasadori, tribuni, praefecti sau proconsules așteptau ca el să-i anunțe că îi primește. În perioadele acelea în vilă domneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un pat cu așternuturi curate, Führerul nu mai exista. Se spunea că ar fi căzut în lupta pentru capitala Reich-ului. Dispariția lui a fost ca un lucru care era de așteptat. Și nici mie nu părea să-mi lipsească, de vreme ce grandoarea lui atât de des invocată și de care nici nu mă îndoisem vreodată s-a topit sub mâinile surorilor medicale mereu grăbite, ale căror degete e drept că nu luau în stăpânire decât brațul meu stâng, dar pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
martor îndoielnic. Acolo este descrisă șederea noastră la Paris și se răspunde la întrebarea în legătură cu impulsul care a declanșat migăloasa scriere a unui roman după cum urmează: „Imboldul cel mai de încredere a fost probabil originea mea mic-burgheză, această manie a grandorii saturată de aer stătut, potențat de întreruperea studiilor gimnaziale - am rămas în clasa a cincea de liceu -, ce m-a făcut să vreau să produc ceva imposibil de trecut cu vederea.“ A mai existat și o altă sursă de propulsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică din vinovat, să se facă dreptate. Astfel de grămăjoare se Înșiruie neregulat de-a lungul Întregului bulevard. Ținută-n frîu atîția ani, izbucnește acum, suverană, ura. În adevărata ei grandoare. Orașul a devenit abstract, mucilaginos, poate fi zdrobit Într-un pumn. N-a fost numai o senzație, ieri, În metrou, ne-am mutat Într-adevăr În America de Sud. A secolului trecut. Așadar, chiar lîngă celebrul Ceas din Piața Universității din Bogotá
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe alee, Parfumul naște încântare, Între natură și femeie. În noaptea teiului în floare, Lumina nu se mai aprinde, E bezna mai ațâțătoare Și-o vrajă rece se intinde. În noaptea teiului în floare, Alunecoasă luna trece, Salut-a cerului grandoare, Rămâne însă pururi rece. În noaptea teiului în floare, Colind pe străzi întunecoase, Dau mâna cu înfiorare, Cu flori, copaci, garduri și case. În noaptea teiului în floare, Mă-mpac cu cerul și pământul, Iubesc și mângâi iarba mare, Vorbesc
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Negândindu-se nici măcar o clipă că de mult își pierduse nevinovăția și că din acel moment nu mai era nici el atât de curat pe cât voia să fie ceilalți și că nu poți trăi fără să accepți și micimea și grandoarea și a da și a primi. La astea nu se mai gândea. Se știa doar chezașul propriei voințe, încercată - socotea - în fel și chip și astfel capabilă să răzbească. Nu despicându-și drum printre alte voințe ori călcând în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În fond, era unul dintre cele mai populare restaurante din zonă și când mă gândeam câte mii de clienți or fi venit și or fi plecat de aici în ultimii doi, trei ani... Nu zău, chiar îmi făceam iluzii de grandoare presupunând că s-ar fi putut să țină minte cineva acel incident. Veni un chelner să ne ia farfuriile. — Bună seara, domnule, spuse el înclinându-se ușor. Mă bucur că ați revenit după atâta vreme. Mama dumneavoastră e bine? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
numărul 8C și avea ferestre spre sud‑vest, ceea ce, din câte auzisem, era bine. John a deschis ușa cu cheia administrației și s‑a dat la o parte cu un aer de mândrie părintească. — Iată‑l, a anunțat el cu grandoare. Am intrat prima și m‑am așteptat să mă lovească un miros greu de sulf sau să dau de câțiva lilieci pe plafon, dar am constatat că interiorul era surprinzător de curat și de luminos. Bucătăria era pe dreapta, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
culă oltenească (turnul acela rotund, care anticipa furnale și coșul de fum al fabricilor de tot felul) și la dependințele cu zid de piatră, care sub năvala de beton și de cărămidă aparentă se mistuiră cele din urmă pâlpâiri ale grandorii boierești. Ca să atingă culmea civilizației de opulență a kitsch-ului și a mârlăniei, pe aleile dintre palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces. Gigi Bleotu, care venise acasă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înalt nivel (de exemplu, că Moscova și Roma au luat contact politic la nivel înalt), devine negru și țintește din plin. Între aceste tablete îndrăcite și literatura lui delicat-melancolică nu pare să existe, cu excepția talentului, vreo legătură. Starea lui de grandoare îl face încîntător în mediul prietenilor - de pildă, Margareta Sterian și-l amintește, fericit, în grădina Floriei Capsali, alături de alți colegi din elita criterionistă a generației '27. În același timp, simțindu-se cu spatele apărat, în polemicile sale literare este
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
comunismului la București, Sebastian vădește o luciditate calmă, pe aliniamentele unei funciare convingeri democratice: "Comuniștii și fasciștii își fac din Ťspiritul de cazarmăť axa acțiunii lor politice. Mai mult decît atît: justificarea lor morală. "Omul în uniformă" este tipul de grandoare umană pe care experiențele extremiste de dreapta și de stînga încearcă să-l impună timpului nostru. Cămășile negre, brune, albastre și verzi simplifică violent ideile, atitudinile și sentimentele, reducîndu-le la o culoare, la un semn, la un strigăt. Se retează
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]