2,620 matches
-
prin gaura perlei. Aveai să vezi în mica geană de lumină un oraș straniu. Pe măsură ce-l privea, Carmina ni-l descria și nouă, așa că în curând ne-am pomenit străbătând un oraș ciudat. Era o lume cenușie, ca într-o gravură, plină de construcții uimitoare. Nu era nimerii în tot orașul. Dispuse neregulat, formând străzi gâtuite și piețe triunghiulare, clădirile erau de piatră zgrunțuroasă, poligonale și pline de ferestre transparente, care scânteiau. Uși rotative se mai mișcau încă ușor, ca și când nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îndreptat spre ușă obidită, în partea dinăuntru, ușa era de culoare gălbuie și avea o perdeluță albă peste fâșia de geam mat din mijloc. Iar de perdeluță era prins cu ace un afiș destul de mare, cu margini albe, înfățișînd o gravură în tonuri întunecate. Toată partea din dreapta, mai mult de jumătate din gravură, era cufundată în întunericul cald, sufocant, al unui pat cu baldachin. Pe o învălmășeală de perne și cuverturi brodate se lăfăia corpul, alb ca o burtă de pește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și avea o perdeluță albă peste fâșia de geam mat din mijloc. Iar de perdeluță era prins cu ace un afiș destul de mare, cu margini albe, înfățișînd o gravură în tonuri întunecate. Toată partea din dreapta, mai mult de jumătate din gravură, era cufundată în întunericul cald, sufocant, al unui pat cu baldachin. Pe o învălmășeală de perne și cuverturi brodate se lăfăia corpul, alb ca o burtă de pește, dezgustător în obscenitatea sa, parcă într-un fel estropiat, al unei femei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o cămașă ridicată mai sus de mijloc. Nudul era greoi, sucit imposibil, iar femeia avea o față de-o senzualitate primitivă. Mâna stângă și-o încleștează pe haina unui tânăr scund, care se află în centrul părții din stângă a gravurii, în plină lumină. E înclinat în partea opusă patului, mâinile lui parcă vor să se apere de-o fantasmă, fața lui exprimă un amestec de suferință, rușine și umilință, o luptă mai degrabă cu sine decât cu femeia care încearcă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
luptă mai degrabă cu sine decât cu femeia care încearcă să-l rețină, să-l cheme la ea, să-l tragă lângă ea, dar care va rămâne doar cu haina lui în mâini. O fâșie lungă din partea de jos a gravurii era ruptă, așa încît, dintr-o inscripție probabil mai lungă, se mai puteau citi, caligrafiate frumos, doar primele trei litere: REM. Am deschis ușa și am ieșit. Când se lăsase întunericul? Nu deslușeam nimic, nu vedeam foișorul, nici câmpul dimprejur
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un detaliu al vieții rușinoase și animale. Firesc ar fi, după părerea lui, să se departajeze clar : de o parte lucrurile poetice și frumoase, de care nici nu prea dai în viață, de cealaltă, proza vieții, intrând aici și acele gravuri care împodobesc bordelurile ori desenele pomenite în conversa țiile porcoase. Acesta este doar un gând fugar, pentru că mintea lui este de fapt în altă parte : cum să găsească o încheiere mai cuviincioasă și mai grăbită a nefericitei vizite de azi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și Sophie își scot năsucurile din blănurile în care s-au înveșmântat, ce chicoteli, ce râsete în timpul plimbării prin acest București micșorat de zăpadă, deasupra căruia se arcuiește un cer ivoriu și, ca în gravuri, se desenează perfect ziduri, acoperișuri, coșuri prin care iese, ondulat, fumul ! Niciodată, de fapt, nu a agreat prea mult Profesorul Mironescu plimbările cu sania, și nici măcar cu trăsura, dar mai ales picnicurile, și îndeosebi seratele dansante și sindrofiile, în ultimii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și-i sporește valoarea“, asta era una dintre ideile lui Alex. Pentru moment, încercă s-o transpună în practică în casa de vară Papucul, mutând un scaun de bambus cu o pernă roz pe el și așezându-l sub o gravură contemporană, care reproducea „Casa Băilor de o neasemuită frumusețe“ din secolul al XVIII-lea, cea care fusese dărâmată pentru a lăsa loc actualului Institut. Obținu efectul dorit. Era sâmbătă seara. Clopotele bisericii St. Olaf, foarte distincte pe vreme umedă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
persoană, cu stâlpii terminați într-o ghiulea, confecționat dintr-un lemn lucios, frumos striat, de culoarea nucii, o piesă valoroasă, relicvă a altor timpuri. În mijlocul tăbliei de la căpătâi era gravat un desen oval, reprezentând poate o sămânță sau poate cosmosul. Gravura aceasta îi punea imaginația la încercare lui Alex în copilărie. Aici va dormi John Robert Rozanov. În cămăruța adiacentă, într-un dulap mare, frumos, din același lemn de culoarea nucii ca și patul, își va ține hainele. În camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
persane, pe care le adusese de la Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul. Pe pereții zugrăviți într-un alb-albăstrui, atârnau câteva gravuri în lemn reprezentând sălcii plângătoare, curbate. Domnea o tăcere intensă, dincolo de care se auzea doar fâșâitul unui automobil care trecea pe șoseaua de la capătul grădinii, pe unde se plimbaseră părintele Bernard și John Robert. Cu o discretă privire piezișă, Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voi reîntoarce în Statele Unite, așa încât mă folosesc de acest prilej pentru a vă mulțumi și a vă spune bun rămas. Al Dvs., cu sinceritate, J.R. ROZANOV Alex mototoli scrisoarea și o vârî în buzunar. Își îndreptă privirea spre una dintre gravurile în lemn și constată că ramurile salciei căpătaseră o față omenească, un cap rotund, ca al fiului ei George. Simți un val de ură spontană față de „cele două tinere“, care vor răvăși și vor profana frumoasa casă neîntinată. Se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plăcea. — Ba da. Nu mi-ar plăcea mie să-l aduc. Fii serios! — E lăudăros și plin de încredere în sine și frumos, exact opusul meu. — Și fetele? Nici una? — Ba da, o servitoare cu accent londonez, care arată ca o gravură în lemn, veche și uscată. — Glumești. Aș vrea să te însori. — Nu vrei. Ba da, îmi doresc din inimă. Și aș vrea să-ți aduci aici viața ta adevărată. — Viața mea adevărată e aici. Și o vizitez din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
invincibil al naturii victorioase. In noaptea aceea doctorul Rim veghease târziu. Ca un hol, pe vîr-ful șosetelor de lână - din cauza gutei - se dusese din nou în birou și scosese dintr-un sertar un prețios și autentic exemplar de Cor-dova, cu gravuri prohibite chiar subt regență. Doctorul Rim, muzicant și colecționar, era răsplătit de pasiunea lui pentru artă. O aventură amoroasă, urmată de încercare de sinucidere, dusese pe Mika-Le într-un spital. Acolo descoperise că infirmiera Sia era vara ei bună și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Rim, care sta acolo fără rost, fără să știe ce are de făcut, înțelesese. Cuvintele Linei, pe care le credea că-i sunt destinate, picase peste el ca niște pietre. Unde erau bucuriile de proprietar? Unde liniștea casnică? Unde muzica, gravura și amorul? Fu scuturat ca de friguri! "Fecioară netrebnică!" își zise, pe când un domn îl împingea înăuntrul cupeului. Ușa cutiei negre a trăsurei se închise peste cei doi ocnași: Rim și Lina. In curtea bisericii, Nory dete un cot puternic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
baia de cântec de privighetoare, cum adesea folosește autorul comparația. Sentimentul că acțiunea se petrece în vremuri mai mult sau mai puțin intuite dar sigur în timpurile când se căuta rețeta nemuririi și piatra filosofală ți-l sugerează nu numai gravurilor amintite mai sus, ce ilustrează personaje fantastice într-o lume suprapopulată de spirite, vrăjitori, călugări, alchimiști și alte creaturi monstruoase, stampe gen Capriciile lui Goya (1746-1828), ci și onomastica personajelor: Zoroastro, Sava Gotul, Mavrocosta, Oswald Zaur (din Faur) Austriacul, autorul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
spune-i că ai o mătușă călugăriță la Sagrado Corazón... Cu asta o s-o dai gata, darling. Le pregătiseră o masă foarte lungă, acoperită cu o pînză albă și așezaseră peste tot, rezemate de paharele pentru oranjadă, o mulțime de gravuri colorate Înfățișînd scene din viața lui IIisus Hristos și din viețile sfinților. Sfînta Fecioară apărea și ea În cîteva gravuri, aproape Întotdeauna Înconjurată de nori, cu mîinile Împreunate pentru rugăciune și cu niște degete neînchipuit de lungi cu care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
masă foarte lungă, acoperită cu o pînză albă și așezaseră peste tot, rezemate de paharele pentru oranjadă, o mulțime de gravuri colorate Înfățișînd scene din viața lui IIisus Hristos și din viețile sfinților. Sfînta Fecioară apărea și ea În cîteva gravuri, aproape Întotdeauna Înconjurată de nori, cu mîinile Împreunate pentru rugăciune și cu niște degete neînchipuit de lungi cu care ținea strîns un șirag de mătănii. Fiecare copil avea locul rezervat printr-un cartonaș pe care erau scrise numele. Merita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cacao fierbinte, atîtea conversații i-au coborît pînă la urmă pe copii pe pămînt Într-un picaj vertiginos. Dar au căzut fără să pățească nimic: de Îndată ce le-au Îngăduit să se ridice de la masă, au Început să schimbe Între ei gravurile comemorative și bineînțeles că s-au găsit unii care să susțină că ale lor erau mai grozave, a mea e mai frumoasă și chiar: Îți dau una din astea dacă-mi dai două de-ale tale. Susan Îi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
susțină că ale lor erau mai grozave, a mea e mai frumoasă și chiar: Îți dau una din astea dacă-mi dai două de-ale tale. Susan Îi făcu semn lui Julius să se apropie și să le dăruiască o gravură unchiului și mătușii Lastarria, ia să vedem dacă nu pleacă și ei cumva. Dar tocmai În clipa aceea se apropie de ei părintele Brown și Începură să vorbească În engleză spre disperarea lui Juan Lastarria, care nu Înțelegea o iotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aibă senzația de întrerupere. Prin fereastră vedeau oameni mergînd prin camerele sau pe străzile unui oraș, deși uneori apăreau scurte peisaje montane sau marine și, într-un sfîrșit, valuri imense și line la poalele unei stînci. CARTEA îNTÎI VEZI ȘI GRAVURA CAPITOLUL 12. începe războiul Duncan Thaw trase o linie albastră în partea de sus a hîrtiei și una maronie jos. Desenă apoi un uriaș cu o prințesă răpită pe linia maronie, și pentru că nu putea s-o deseneze frumos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bocanci bărbătești și fuste, ceea le dădea o înfățișare asexuată, chirurgicală. în partea de sus a tabloului, cea mai înaltă creangă a copacului se lipea de o fîșie de cer care se întindea printre coșurile caselor. își aminti de o gravură de-a lui Blake cu un ocean cenușiu din valurile căruia ieșea o mînă care înșfăca cerul gol. O altă gravură a lui Blake arăta o mică pereche de îndrăgostiți care urmăreau cum o figură frenetică punea piciorul pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a copacului se lipea de o fîșie de cer care se întindea printre coșurile caselor. își aminti de o gravură de-a lui Blake cu un ocean cenușiu din valurile căruia ieșea o mînă care înșfăca cerul gol. O altă gravură a lui Blake arăta o mică pereche de îndrăgostiți care urmăreau cum o figură frenetică punea piciorul pe o scară atît de subțire și de înaltă că vîrful ei se sprijinea de cornul lunii. în legendă scria: „Vreau! Vreau!“. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu strică să-ți iei toate măsurile de precauție." Se uită întîmplător la Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu te înșală. Ceva absolut deprimant... Cred că Florence trece prin momente extrem de grele. Întâmplarea asta a declanșat în ea o dramă puternică. N-a doborît-o niciodată nimic, iar uneori o invidiai pentru optimismul ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
năruit de valuri. Liderul grupului se strecură prin gaură și izbucni imediat în râs. Alții îl urmară îndată. Curând, Salam zări și el sursa bunei dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în piatră reprezentând prințese și regi, gravuri cu berbeci și tauri; statuete cu zeițe trupeșe și femei nubiene; vaze, urne și cupe din ceramică. Mai erau încălțări din aramă, bucăți de tapiserie și, pe perete, o friză cu soldați luptând într-un război de mult uitat. Salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]