3,747 matches
-
tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edessa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru a-și instrui elevii, lăsându-i-l apoi lui Iunilius. Acest manual, tradus în latină și transformat sub forma unui dialog între maestru și elev, adaptat pentru vorbitorii de latină, a fost așadar opera lui Iunilius care l-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu aceea în care se găsise Grigorie de Nazianz (p. ???) și pare verosimil ca Grigorie să fi citit Omilia 2 a acestuia și tratatul Despre sacerdoțiu al lui Ioan Hrisostomul. Regula a fost foarte răspândită și a fost tradusă în greacă de patriarhul Antiohiei, Anastasius al II-lea, când Grigorie mai era încă în viață; la sfârșitul secolului al nouălea, regele Alfred a tradus-o personal în saxonă. Ca om al Bisericii, conștient de importanța liturghiei, i se atribuie două texte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale sale. Însă, în ciuda acestui lucru, Dialogurile nu pot fi considerate o „operă populară”, în sensul că ar fi de un nivel intelectual scăzut. În timpul pontificatului papei Zaharia (741-752), Dialogurile (la fel ca Regula Patorală, anterior) au fost traduse în greacă, lucru care se întâmpla foarte rar cu un text latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încât în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această rapidă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
omului (Arca lui Noe, zidurile Babilonului, Templul lui Solomon etc.). Ne-au rămas doar fragmente dintr-un Comentariu la Psalmi. Ar fi tradus în latină, spune el, Patimile celor șapte adormiți din Efes. Dar acum această povestire hagiografică există în greacă și în siriană, această „traducere” trebuie să fi fost fie transpunerea unei povestiri orale a unui pelerin care fusese în Orient, fie a unui text sirian care fusese tradus în latină pentru a fi folosit chiar de Grigorie. Ca scriitor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și data Paștelui (pentru alte detalii privitoare la aceste scrisori, cf. aici pp. ?? și ???). Avem informații despre existența a 24 de epistole de acest gen promulgate de Teofil între 386 și 409; din cele mai multe s-au păstrat doar fragmente în greacă sau în versiuni siriene sau armene (mai ales în scrieri ale lui Sever din Antiohia și ale lui Timotei Eluros). Însă trei dintre ele au fost traduse în latină de Ieronim și au supraviețuit în epistolarul acestuia sub forma epistolelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
referă la controversele origeniste: în special o scrisoare completă în limba coptă, adresată călugărilor din Pboo, referitoare la exigențele vieții monahale. Avem multe fragmente din omiliile lui Teofil, dar numai trei dintre ele s-au păstrat în întregime: una în greacă, despre euharistie, transmisă în mod eronat între operele lui Chiril din Alexandria, și două în limba coptă, despre pocăință și cumpătare și, respectiv, despre cruce și tâlhar. Sunt bogate în citate biblice dar și în înflorituri retorice. Printre apoftegmele pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anatemă contra lui Nestorios, un adversar al adevărului, care, la fel ca fariseii, l-a considerat pe Cristos om și nu Dumnezeu; apără apoi fiecare anatematism făcând referiri la pasaje din Sfânta Scriptură. Ne-au rămas foarte multe fragmente în greacă și siriană dintr-o operă împărțită în trei cărți, intitulată Contra lui Diodor (din Tars) și Teodor (din Mopsuestia), prezentați ca precursori ai lui Nestorios din cauza cristologiei lor de tip antiohian. Din epistola 69 a lui Chiril înțelegem că în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întruparea ca un act prin care omului Isus i se atribuie slava Logosului și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostază în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au rămas doar fragmente în greacă și în siriană (și un fragment în latină care conține probabil începutul operei) dintr-un tratat Contra sinuziaștilor, adică a apolinariștilor radicali care considerau trupul lui Isus Cristos alcătuit din substanță divină. Tot fragmente s-au păstrat dintr-un tratat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parte din opera pierdută a împăratului. O parte, pentru că din scrierea lui Chiril nu s-au păstrat decât primele zece cărți, unde sunt respinse tezele din prima carte a operei lui Iulian; din cărțile 11-20, au rămas fragmente modeste în greacă și siriană, consacrate combaterii cărții a doua din Contra galileenilor, însă, așa cum am spus, nu se știe dacă au existat o a treia carte a operei lui Iulian și o a treia parte (10 cărți?) a scrierii lui Chiril. După
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și cuprinde 88 de epistole (din care 17 sunt însă adresate lui Chiril). Printre documentele referitoare la același conciliu cuprinse în culegerile latine se găsesc și traduceri ale unor scrisori, uneori într-o formă mai completă decât cea păstrată în greacă. Doar puține epistole ne-au parvenit din surse independente de documentele sinodale. Versiuni ale unor scrisori s-au păstrat în siriană, armeană, etiopiană, coptă (în documentele conciliului de la Efes; autenticitatea lor e foarte îndoielnică). Amintim aici doar unele dintre ele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 553 - pe de altă parte, nu numai în lumea de limbă greacă, s-au inspirat din scrierile lui autori monofiziți ca Timotei Eluros și Sever din Antiohia (despre care cf. aici, pp. ???-??? și ???-???), însă, în țările unde se vorbea greaca, succesul lui Chiril ca și realizarea și răspândirea traducerilor textelor sale au fost adesea stimulate de răspândirea tendințelor monofizite. Astfel, traducerile în siriană au început chiar din timpul vieții lui Chiril, cu colaborarea lui Rabbula din Edessa; și din aceeași
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
într-un manuscris din corpusul pseudohrisostomic (și în traducere siriană tot sub numele lui Ioan Hrisostomul) și publicate de F. Nau. Fr. Loofs publică zece scrisori complete ale lui Nestorios și fragmente din alte cinci. În documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au păstrat două scrisori din 429, adresate papei Celestinus, în care Nestorios protestează împotriva ideii că în Cristos cele două naturi sunt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, din care prima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
les tentations de Notre-Seigneur et de trois appendices: Lettre à Cosme, Présents envoyés d’Alexandrie, Lettres de Nestorius aux habitants de Constantinople, Letouzey et Ané, Paris 1910 (retip. Farnborough 1969), 5-332. Omilii grecești despre ispitirile lui Cristos: ibidem, 335-358 (în greacă și latină). Epistolă către locuitorii din Constantinopol: ibidem, 370-377 (trad. fr. din siriană). Studii: L. Abramowski, Untersuchungen zum Liber Heraclidis des Nestorius (CSCO 242), Secrétariat du CSCO, Louvain 1963; L. Scipioni, Nestorio e il concilio di Efeso. Storia dogma critica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Dumnezeu enunțuri referitoare la împrejurările modeste ale nașterii lui Isus (în 2, 3 doctrina lui Nestorios este asociată cu cea a lui Fotinus care afirma că cel care se născuse era un simplu om). A patra predică, păstrată în greacă și latină este dedicată termenului Theotokos și lui Simeon (e scrisă deci pentru sărbătoarea purificării); cea de-a cincea, păstrată numai în latină, e consacrată tot Crăciunului. A șasea ne-a rămas în latină și greacă, însă autenticitatea ei este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patra predică, păstrată în greacă și latină este dedicată termenului Theotokos și lui Simeon (e scrisă deci pentru sărbătoarea purificării); cea de-a cincea, păstrată numai în latină, e consacrată tot Crăciunului. A șasea ne-a rămas în latină și greacă, însă autenticitatea ei este îndoielnică (deși Teodot nu proceda astfel, conține citate din literatura clasică: a IV-a eclogă a lui Virgiliu). E nesigură și paternitatea unei predici despre botezul Domnului, publicată în 1969, și a unei predici ținute în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan de Antiohia; în fine, într-o scrisoare adresată lui Alexandru de Hierapolis, Euteriu reia argumentele împotriva cristologiei lui Chiril, încercând să salveze măcar în parte frontul antialexandrin. Stilul pătimaș al epistolelor îl regăsim și într-o operă transmisă în greacă și în latină printre scrisorile lui Atanasie sub titlul Confutațiuni ale anumitor propoziții, în două recenzii (una abreviată), și pe care Fotie o cunoștea ca operă a lui Teodoret (Biblioteca, cod. 46); însă, așa cum reiese din argumente interne și din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
idiomatum, crede că se poate spune doar că Isus Cristos a pătimit. Bibliografie. Toate textele lui Euteriu sunt ușor accesibile în M. Tetz, Eine Antilogie des Eutherios von Tyana (PTS 1), de Gruyter, Berlin, 1964 (ed. critică a Antilogiei în greacă; pentru scrisori, reproducerea ed. lui E. Schwartz în ACO I, 4). 7. Proclus de Constantinopol Informațiile cele mai credibile privitoare la viața lui le avem de la Socrate (Istoria Bisericii VII, 41). Lector la Constantinopol, pasionat de studii de retorică, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au mai rămas de la Proclus și opt scrisori, în parte fragmentare, ca și alte câteva ce-i sunt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină în Synodicon contra Tragediei lui Irineu. Cea mai cunoscută și mai importantă (păstrată, în afară de greacă, în vechi versiuni în latină, siriană și armeană) este nr. 2, adresată clerului armean și denumită în mod curent Tomus ad Armenios. În 435, câțiva clerici din Armenia i se adresaseră lui Proclus - printr-o scrisoare păstrată în versiune siriană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imuabilității naturii divine; pentru a sublinia acest punct, Scriptura spune că a luat chip de rob (Filip. 2, 7) (5-6). Una singură este deci ipostaza lui Dumnezeu întrupat (9; cf. aici, mai jos). Celebru este și unicul fragment rămas (în greacă și latină) din scrisoarea a 4-a, adresată lui Ioan de Antiohia, în care Proclus afirmă: „mărturisim că Unul din Sfânta Treime a fost crucificat după trup, și nu hulim considerând divinitatea supusă pătimirilor”. Acest enunț va provoca vii discuții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
formulă preexistentă pe care a vrut s-o clarifice prin „după trup” și prin a doua parte a frazei tocmai pentru a evita o posibilă interpretare „eretică”. O Epistolă către toți episcopii din Occident, păstrată în latină (și fragmentar în greacă) conține reflecții despre Trinitate, întrupare, liberul arbitru și botez; autenticitatea ei fusese negată de E. Schwartz, însă astăzi este acceptată. Un fragment intitulat Tratat despre tradiția divinei liturghii, dedicat celor care au dat o formă scrisă liturghiei, de la Clement din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
études connexes, Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano 1967; cf. indicațiile detaliate din CPG IV, n. 5800-5892. Scrisori: PG 65, 851-868; noi ediții în ACO I; II; IV: cf. CPG IV, n. 5896-5915 (Tomus ad Armenios: ACO IV, 2 187-195, greacă; 197-205 latină). Despre Proclus: A. Solignac, Proclus (saint), DSp XII/2, 1986, 2374-2381, cu bibliografie și date despre scrieri. Totodată: M. Aubineau, Bilan d’une enquête sur les homélies de Proclus: REG 85 (1972), 572-596; R. Caro, La homilética mariana
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu studii serioase însă de retorică și jurisprudență atunci când, la sfârșitul lui 428, a devenit primul contestatar al predicilor lui Nestorios pe care le-a întrerupt pentru a apăra Theotokos. A răspândit apoi un manifest adresat Bisericii, Diamartyria (păstrat în greacă în actele conciliului de la Efes și în latină în Synodicon contra Tragediei lui Irineu), în care cità perechi de propoziții ale lui Nestorios și Pavel din Samosata pentru a demonstra că primul nu făcea altceva decât să repete greșelile celui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conciliului de la Calcedon: întâmpinarea făcută lui Flavian contra lui Eutihie și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină, iar apelul trimis papei numai în latină. Bibliografie. Diamartyria în ACO I, 1, 1, pp. 101-102 (în greacă); I, 3, pp. 18-19 (latină); celelalte texte, în ordinea menționată la sfârșit, în ACO II, 1, 1, pp. 100-101; 66-67; II, 1, 2, pp. 8-9; II, 2, 1, pp. 79-81. Cf. totodată G. Bareille, Eusèbe de Dorylée, DTC V, 1913
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vom aminti în continuare - este înțesată de citate din autori ecleziastici. Istoria Bisericii, publicată în 569 și atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (opera fiind scrisă în realitate de un călugăr anonim care a folosit textele lui Zaharia), compusă în greacă și păstrată în versiune siriană, conține ample extrase din două lungi scrisori ale lui Timotei adresate Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria prin care sunt demascați Isaia, episcop de Hermopolis, și presbiterul alexandrin Teofil, eutihieni amândoi, și se cere expluzarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adresată lui Acacius de Constantinopol, iar în istoria lui „Zaharia Retorul” (cf. aici, pp. ??? sq.), o epistolă către Fravitas, succesor proaspăt ales al lui Acacius (489) în care respinge hotărârile conciliului de la Calcedon. 15. Eusebiu de Alexandria O tradiție manuscrisă greacă foarte confuză (bogată în variante și chiar în redactări diferite ale unor texte) conține o serie de 22 de discursuri sau instrucțiuni precedate de o biografie a presupusului lor autor, Eusebiu de Alexandria, scrise de călugărul Ioan, secretarul său (notarius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]