967 matches
-
deja pe toate. Oricum, trebuie să mă pregătesc și eu. Luă sosul de roșii de pe ultimul raft și turnă o cantitate indecentă din el În sandvișul cu șuncă. — Ar fi trebuit să te arăți mai devreme. Fața nou-venitului făcu o grimasă fățișă de invidie În momentul În care agenta Jackie Watson Înfulecă o bucată sănătoasă din sandvișul ei. Mestecă parcă făcându-i În ciudă, având Întipărit pe chip un zâmbet pătat din belșug cu sos de roșii. Nefiind tocmai un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui. Ci din vina lui. Chiar acolo, pe prima pagină, era o fotografie mare a inspectorului Insch În costumul lui de răufăcător din pantomimă. Era una dintre fotografiile de reclamă pentru spectacol, iar Insch avea pe față cea mai bună grimasă diabolică a sa. Titlul anunța: „INSPECTORUL FACE PE PROSTUL, ÎN TIMP CE COPIII NOȘTRI MOR“. — O, Doamne. Sub fotografie scria: „OARE PANTOMIMA CHIAR E MAI IMPORTANTĂ DECÂT PRINDEREA UCIGAȘULUI PEDOFIL CARE PÂNDEȘTE PE STRĂZILE NOASTRE?“ Colin Miller lovește din nou. În dreptul chiuvetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Annie că nu pot să mă duc diseară. Îmi pare rău, domnule. Insch Încercă un zâmbet curajos. — N-ai de ce, Logan. Nu e vina ta. De vină e ticălosul ăla de Colin Miller. Zâmbetul forțat se transformă Într-o grimasă. — Data viitoare când Îl vezi, spune-i că-i rup nenorocitul de cap și mă cac În gâtul lui. Morga era tăcută, doar zumzetul sistemului de aer condiționat tulbura liniștea. Toate cadavrele fuseseră curățate, mesele de disecție zăcând goale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu-și putea da seama dacă fac sau nu mișto. — Serios? zise În cele din urmă. Da, zise Insch cu o față glumeață. Cineva ar fi trebuit să vă spargă nasul de multă vreme. Încruntarea avocatului se transformă Într-o grimasă. — Știi că Îmi trimite cineva amenințări cu moartea? Că a aruncat cineva o găleată cu sânge pe mine? — Da, — Și că Martin Strichen ăsta, are fișă pentru violență? — Haideți, domnule Far-Quar-Son. Domnul Strichen se afla În arestul poliției când ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nou la el, privind cum Logan Își freacă gâtul cu mâna pentru a nșpea oară de când se așezase. — Tu ești OK? Logan Își trase În jos gulerul cămășii, expunându-și gâtul În toată splendoarea sa cea strangulată. Watson făcu o grimasă de durere din nou, de data aceasta pentru el. Urmele degetelor lui Doug Disperatul se vedeau pe pielea palidă, roșii și purpurii. Cele mai mari două vânătăi erau de o parte și de alta a traheei, unde degetele mari ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Hoitarului. — Are vreo șansă? Doctorul ridică din umeri. — Cred c-am oprit la timp hemoragia internă. Totuși, pot să-ți spun un lucru cu siguranță: n-o să mai aibă copii. Ambele testicule sunt rupte. Dar va supraviețui. Logan făcu o grimasă nemulțumită. — Dar tipul cu care am venit mai devreme? — Domnul MacDuff? Nu prea bine. Clătină din cap. Nu-i bine deloc. Se va face bine? Mă tem că nu pot discuta despre asta. Dreptul la confidențialitate al pacientului. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o afuristită de pălărie cu Mickey Mouse. Știi, d-aia cu urechi? Privi spre Logan, așteptând confirmarea, dar Logan era prea șocat să răspundă. Așa că mă uit la fătuca aia goală și ticălosu e-acolo, abia dacă e-mbrăcat. Făcu o grimasă. M-am Întors În sufragerie și l-am rupt și pe el În bătaie. Ticălos bolnav. Logan Își reveni În cele din urmă cât să zică: — Ce s-a-ntâmplat cu fata? Doug Disperatul Își lăsă privirea asupra palmelor. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai ia o gură din cutia sa goală de bere. Sunt un monstru... exact ca el... Privi Înăuntrul dozei goale și văzu acolo doar Întunericul. Deci e mort, așa-i? Lumley zdrobi cutia cu pumnul. Insch și Logan făcură aceeași grimasă Încruntată. — Normal că-i mort, zise Insch. Cineva l-a făcut ciur. Un zâmbet amar contorsiona fața cu urme de lacrimi a lui Lumley. — Al naibii mod de a scăpa de el. Afară, fulgii micuți de un alb delicat cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care poate să facă ordine. Agentul Rennie păru din nou jignit, dar Își ținu Înțelept gura. Inspectorul Își Încheie la loc haina. — Bine, Logan, tu vii cu mine. Și plecară. Agenta Watson privi ușa Închizându-se În urma lor cu o grimasă nemulțumită. Simon Rennie Ticălosul se insinuă lângă ea. — Vai, Jackie, zise cu un accent american plângăreț. Ești așa mare și specială. Mă aperi tu dacă se-ntoarce nenea ăla rău? Ba chiar flutură și din gene. Câteodată ești așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de tot gleznele - dreapta peste stânga - ca să aibă mai multă forță, astfel Încât să poată să-i frângă gâtul. Mâinile lui Strichen Îi erau cu totul prinse În strânsoarea improvizată. Mâinile i se zbăteau fără rost În jurul copaselor ei. Cu o grimasă de triumf, Watson reuși să-și poziționeze gleznele. Acum putea să se lase cu toată greutatea, privind cu satisfacție sinistră cum lui Martin Începe să i se Învinețească fața. N-avea de gând să se oprească până nu murea ticălosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sau de articole pentru magicieni amatori. Interesant... - Să știi că mi-ar putea fi de ajutor ce mi-ai spus, Parker. - Să vii să ne vizitezi când ai timp, spuse și Sachs. Și să aduci și copiii. Rhyme făcu o grimasă. Șopti apoi către Sachs: - Da. Și prietenii copiilor. Eventual, toată școala... Sachs începu să râdă și îi făcu semn să tacă. După ce termină convorbirea, Rhyme spuse sarcastic: - Aflăm din ce în ce mai multe, dar avem din ce în ce mai puține certitudini. La câteva minute, primiră vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sellitto sună la centru și comandă ca toate convorbirile prin radio despre cazul Magicianului să fie mutate pe frecvența destinată operațiunilor speciale. - Hai să ne întoarcem la dovezi. Ce avem nou, Sachs? - În privința localului grecesc, nimic, răspunse ea cu o grimasă. I-am spus patronului să păstreze locul intact, dar nu a înțeles. Sau s-a prefăcut că nu înțelege. Altfel nu-mi explic de ce când ne-am întors totul fusese curățat. - Bine, să trecem peste. Și la heleșteu? Unde v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trecute cu un locotenent, pe nume Lon Sellitto. Pe ecranul computerului se putea acum citi „Apelare Lon Sellitto...”. Magicianul se schimbă deodată la față. Se întoarse dintr-o singură mișcare cu fața la monitor și citi la rândul său mesajul. Făcu o grimasă și deconectă telefonul de la computer, iar pe acesta din urmă îl scoase din priză. Apoi, se apropie amenințător spre Rhyme, care își afundă iute capul între perne, așteptându-se ca dintr-o secundă în alta să simtă tăietura lamei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era în mod ciudat calmă și indiferentă, se gândi Sachs, ținând cont de faptul că familia îi fusese în pericol. - Ce nu mi-a...? începu Constable. Vorbiți despre idiotul de Ralph Swensen? - Nu. Despre Erick Weir, îi spuse Grady. - Cine? Grimasa bărbatului păru foarte autentică. Procurorul începu să-i explice despre tentativa de asasinare a familei sale a fostului iluzionist, reprofilat acum ca ucigaș plătit. - Nu, nu... Nu am avut nimic de-a face cu Swensen. Și nu am avut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
opus arestării. - Arestării? - A încercat să fure lanterna unui pompier și apoi a urinat pe el. - O, Doamne... Mormăi: - Nu li se făcuse niciun rău, erau drogați și erau niște pușlamale. Ăștia erau cetățenii pentru care își făcea griji Ramos? Grimasa de pe fața căpitanului, un amestec de precauție și simpatie, se estompă. Emoția fu înlocuită de expresia cauciucată specifică birocrației. - Și știi sigur că între dovezile distruse de Ramos existau și unele care să aibă relevanță pentru prinderea suspectului? - Dacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că nu voi mai face asta. - Eu... - Era o glumă, agent. Chiar am simțul umorului, în ciuda a ceea ce se aude. A, și ești de rangul al treilea, sper că ai observat. - Da, domnule, spuse ea luptându-se să scape de grimasa de om fără suflare de pe față. Eu... - Dacă vrei să ajungi până la nivelul I lși la gradul de sergent, eu să fiu în locul tău m-aș gândi mult și bine pe cine să arestez, sau să rețin, la locul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
absolut superbă — adică dezgustător de drăguță. Și tânără. Foarte, foarte tânără. — Cât de foarte, foarte tânără? întrebă Leigh. — Are douăzeci și trei de ani. Nu-i chiar atât de tânără. — Are un profil pe MySpace, spuse Emmy. Leigh făcu o grimasă. — Și apare în Facebook. — Mamă doamne! murmură Adriana. — Mda, știu. Culoarea ei preferată e lavanda, cartea preferată e Dieta South Beach și adoră fursecurile, focul de tabără și desenele animate de sâmbătă dimineața. Oh, și neapărat trebuie să doarmă nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Vincent refuzase să-l ajute cînd fusese bolnav. Totuși, Îl intrigase mereu felul ei de a mînca. Așteptă pînă cînd bău din mîinile lui. CÎnd termină, o ajută să se ridice. — Doamna Vincent, războiul s-a sfîrșit acum. Cu o grimasă, ea Îi Împinse mîinile deoparte, dar lui Jim nu-i păsa. O urmări mergînd nesigură printre prizonierii Întinși. Jim se lăsă pe vine lîngă domnul Maxted, gonind muștele de pe fața lui. Mai putea simți Încă limba doamnei Vincent pe degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cadavru al japonezului era gata să se ridice și să-l devoreze. Fără să se gîndească, Jim lovi cu pumnul fața pilotului, apoi se dădu Înapoi și țipă la el, prin roiul de muște. Gura pilotului se deschise cu o grimasă fără zgomot. Ochii lui se uitau spre cerul fierbinte cu o privire vagă, dar o pleoapă tremură cînd o muscă bău din pupila lui. Una dintre rănile de baionetă din spate pătrunsese pînă În partea din față a abdomenului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
slab, cu părul tuns perie, pășind cumva dezarticulat cu piciorul drept. Ca și cum piciorul ăla ar fi fost din fier. Zilnic, făcând același drum, după pâine și iaurt. Nici un zâmbet pe chipul fostului director sau așa ceva de la Astra Română. Doar o grimasă imperceptibilă, ca atunci când o boare atinge pânza de păianjen. Impunător și, probabil, canceros. Spunându-ți sec, dar cu demnitate de fiecare dată când Îl Întâlnești: „Bună ziua, domnule elev”. S-a dat drumul masiv la politici. Iar tu, febril și tainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
uitau la mine de parcă aș fi avut lepră. Doar Dumnezeu știe ce rău le fac copiilor. Ruby a dat din cap În semn de aprobare și i-a povestit lui Ronnie despre articoulul din For Her. Ronnie a schițat o grimasă. „Oare cine a decretat că singura modalitate În care femeile mai pot fi acceptate este să fie slabe moarte? Chiar și atunci când sunt Însărcinate?“ —Dumnezeu știe, zise Ruby, clătinând din cap. Și cum a fost ora? —Fantastică. Am stat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mă fi văzut tu, așa că am auzit cam toată conversația ta cu Fi. —O, Doamne. Își acoperi fața cu mâinile. Deci știi cum a ajuns timbrul În mine și toate celelalte? Păi, cam da, spuse el. Era Încordat Într-o grimasă de jenă, dar ea Își dădea seama că exprima, de fapt, rușinea ei. Se aplecă spre ea. — Am o idee. Ce-ar fi să ne prefacem că treaba asta penibilă cu timbrul nu s-a Întâmplat și s-o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
trebuie chef și răbdare, nu glumă, ca să asculți discursurile lui Buddy despre murături. N-am pierdut niciodată pe cineva drag -În afară de bunica mea, dar ea era foarte bătrână. Mă gândesc la ei În fiecare zi, răspunse el cu o grimasă de durere. Îi povesti cum tatăl și mama lui - doctori amândoi - fuseseră În vacanță În Alpii francezi. —Erau Într-o curbă În ac de păr și au intrat cu mașina Într-un autocar care avea viteză mare. N-au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Nu avea nevoie să îi spună cineva cum arăta la câteva ore după ce născuse. Și știa că o iubesc. Am traversat camera spre patul ei. Când s-a ridicat, împingându-se în palme, buzele i s-au strâns într-o grimasă. Chiar o iubeam mai mult ca niciodată. S-a mișcat puțin ca să îmi facă și mie loc pe marginea patului. M-am așezat și i-am luat mâna într-ale mele. Mirosea a spital și a lapte. Mă întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Maz. Dregându-mi vocea: — Nu, cred că a uitat să-mi spună asta. —Sinceră să fiu, Jen, am avut alte lucruri de discutat, cum ar fi haosul total din viața ta. Maria avea un ton defensiv. Eu am făcut o grimasă. —Scuze, a fost doar surpriza. Danny nu păru deranjat. — Ne-am obișnuit. Toți colegii noștri cred că am înnebunit. Iar mama a plâns. Dar se vor obișnui ei. Trecând pe lângă Maria, o pupă pe nas. Acest gest de afecțiune evidentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]