5,849 matches
-
de ce n-ai rămas? insistă bună femeie. Oare nu-ți iubeai soția? — Ba o iubeam, recunoscu el. Dar inima mea aparținea în continuare insulei Bora Bora. Rapa-Nui este o insulă neospitaliera, maturata de vânt și în care oamenii trăiesc cu groază în sân, căci nu se află în pace nici macar între ei. Fiecare clan vrea să-și impună propria lui lege, de aceea domnește suspiciunea și ura, iar tatăl meu mă învățase că atunci când sufletul este stăpânit de ură, se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
află insula, si cu totul altă să ajungă până la ea. În următoarele trei nopți nu se mai petrecu nimic demn de remarcat, însă, în ciuda măsurilor de precauție pe care le luaseră, în dimineața celei de-a patra zile descoperiră, cu groază, ca bietei Vahíne Auté îi tăiaseră gâtul, în timp ce dormea liniștită la marginea punții Mararei. Cineva se strecurase, profitând de întuneric, înotase în liniște până lângă navă, după care nu făcuse altceva decât să ridice mâna și să-i taie gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Roonuí-Roonuí, foarte nervos, începu să dea ordine pripite, pregătindu-și războinicii pentru inegala confruntare. Tapú Tetuanúi scoase instinctiv spadă lungă pe care o primise în dar de la prietenii lui spanioli, dar nici macar lama ei nu reuși să taie nodul de groază care i se instalase în gât în timp ce urmărea cum provele semețe și agresive se apropie tot mai mult. Pentru câteva minute, la bordul Peștelui Zburător domni un haos de nedescris, în care doar două persoane păreau să-și fi păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alea. Totuși, continuă să fie regina, bombăni acru Roonuí-Roonuí. Și ce-o să se-ntâmple când o să apuce frâiele puterii? Noaptea și întunericul cel mai adânc se vor abate asupra insulei Bora Bora că un suflu de moarte. De moarte, de groază și de rușine. Ce-o să zică pe viitor, Oamenii-Memorie despre această incarnare a râului, care, în plus, poartă în pântece un copil zămislit cu un alt monstru, si care va deveni, la rândul lui, moștenitorul tronului? Asta să fie viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sângeros măcel la care asistase cineva vreodată. Marea se vopsi în roșu și se cutremura de parcă ar fi început să fiarbă din cauza forfotei zecilor de fiare lacome, al căror număr creștea cu fiecare clipă, apropiindu-se ca niște săgeți ale groazei din cele patru puncte cardinale, atrase de mirosul sângelui care curgea în șuvoaie din sute de răni hidoase. Tapú Tetuanúi se văzu nevoit să-și acopere urechile, nemaiputând asculta urletele celor care agonizau sau trosnetul mandibulelor ce se închideau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceara, au crescut, s-au făcut mari, dar eu n-am mai pus pe mine nici o jumătate de kil din ziua aia când aveam treisprezece ani. O altă mare problemă a fost că ai mei au avut de plătit o groază de bani pentru piscină. Până la urmă, taică-meu i-a spus tipului care-o curăța c-a fost vorba de-un câine. Câinele familiei a căzut înăuntru și s-a înecat. Cadavrul i-a fost supt de pompă. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din cauza ploii. Bărbați și femei. Unii căsătoriți, alții nu. Își citeau unii altora povești cu stafii, dar cărțile pe care le aveau la dispoziție erau foarte proaste. Apoi s-au înțeles să scrie fiecare câte o poveste. O poveste de groază, de orice fel ar fi fost. Ca să se distreze unii pe ceilalți. — Ca Masa Rotundă de la Algonquin? își întreabă Lady Zdreanță diamantul de pe dosul mâinii. Doar un grup de prieteni stând laolaltă, încercând să se sperie unii pe ceilalți. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fantasmagoriana. — Lordul Byron, spune doamna Clark, nu putea suferi cartea. Byron le-a zis că era mai mult talent acolo în încăpere decât în toată cartea. Le-a spus că oricare dintre ei ar fi putut scrie o poveste de groază mai bună. Că ar trebui să scrie fiecare câte una. Câte o poveste. Asta-i cu aproape un secol înainte de Bram Stoker și al său Domnișoaracula, dar în vara aceea s-a scris cartea doctorului Polidori, Vampyrul, care a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pune o fantomă în vechiul teatru pentru a construi povestea, pentru a face loc efectelor speciale. O, locul îl vom bântui noi înșine, îl vom umple cu suflete pierdute. Ne vom transforma viețile într-o groaznică aventură. O poveste de groază adevărată, cu sfârșit fericit. Un chin căruia îi vom supraviețui pentru a povesti. Cu unele excepții: Lady Zdreanță, cu soțul ei mort pe deget. Miss America, al cărei fătus crește tot mai mare și mai mare, celulă cu celulă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dus. Eu am ajuns lefter pentru că am încercat o dată să avertizez publicul. Am scris despre un film că oamenii ar face mai bine să-și cheltuiască banii altundeva, și de atunci am fost scos din schemă. Un singur film de groază dintr-ălea lansate în toiul verii, cu spate puternic, și am ajuns să mă milogesc să scriu necroloage. Legende sub fotografii. Orice. Ești furat pe față când construiești un castel din cărți de joc și nu mai ajungi să-l dărâmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Boner în Muzeul Guggenheim. Peste o lună, Fletcher are primul lui vernisaj adevărat într-o galerie. Care NU e Galeria Pell/Mell. Are aceeași podea în carouri negre și roz, și un baldachin cu dungi asortate deasupra ușii, și o groază de oameni eleganți vin să investească în artă, dar e o altfel de galerie, una născocită. Plină cu oameni eleganți inventați. După aia, cariera lui Terry se complică. S-ar putea spune că-și face treaba prea bine, întrucât criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de imagini trebuie să-l conducă pe privitor de la un act sexual la celălalt. Trebuie să falsifici până obții continuitate. Iluzia trebuie să aibă sens. Au înregistrat majoritatea scenelor de sex oral înainte de 10:22:19:02. Au filmat o groază de material genital până la 25:44:15:17. Au filmat niște scene perianale și apoi altele perivaginale până la 31:25:21:09. Și au terminat cu analul la 46:34:07:15. Întrucât filmele astea se termină toate la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Întruniri”. Pe altele: „Templul Mântuirii Creștine”. Sau: „Adunarea Îngerilor”. Sau: „Cinema pentru adulți Capitol”. Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile astea aveau aceeași adresă. Aici oamenii au îngenuncheat în rugăciune. Și au îngenuncheat în spermă. Toate țipetele de extaz și groază și mântuire încă prizoniere și înăbușite între pereții ăștia de beton. Ecourile lor răsună încă aici, cu noi. Aici, în paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități diferite ale pieselor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
blonzi lipiți de sângele închegat în jurul nasului și gurii. Webber zice: — Oricine vrea să facă lumea mai bună. Flint bea din berea lui light și-l privește. Clătinând din cap, zice: — Băi pulă... Zice: Aia nu-i peruca mea? 11 Groaza nu ne umplea chiar toate zilele. Trebii ăsteia Pețitorul îi spune „culesul piersicilor albe”. Tragi două canapele albe pe rotile și le așezi față în față, chiar sub „copac”. Pe insula asta din canapele construiești o „scară” așezând una peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nestăpânită izvorâtă din oboseala jocului, Bica le spunea povești. Cele mai îndrăgite erau acelea pe care ea le inventa și în care rolul personajului principal îl întruchipa câinele lup al vecinei de peste drum. Nepoții se înfiorau și se zbârleau de groază când și-l imaginau pe Lup alergând după copiii care nu mâncau, nu dormeau la prânz sau nu ascultau de părinți. În urma teribilei impresii lăsate de poveste, se cumințeau preț de o clipă și digerau în liniște senzațiile terifiante pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta la intrare cu o privire pe care fetița nu știa cum s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fetița ajunse lângă gard și zăpăcită de desfășurarea prea rapidă a evenimentelor se chinui să-l escaladeze. Bătrâna venea din urmă gâfâind, hotărâtă și cu o privire de foc. Luana, când arunca ocheade înapoi și tremura din tot trupul de groaza ochilor aprinși, când privea gardul mult prea înalt pentru statura ei măruntă. Nu și-a dat seama când a ajuns bunica lângă ea. A simțit doar, peste chiloțeii subțiri, arsura cruntă a nuielei buclucașe. O singură lovitură și Bica se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grai, cum nu sperase bătrâna să vadă vreodată. Unchii și mătușile trăiau "a doua tinerețe" în sfânta pace a ogrăzii. Doamna Leon se întorcea acasă de la slujbă liniștită, fără să se mai furișeze pe sub geamurile surorilor cu inima strânsă de groaza observațiilor zilnice. Se retrăiau vremurile înfloritoare, "obrăznicătura bătea coclaurii, Dumnezeu știe pe unde" și cu toții se bucurau de o împăcare nemărginită. Dar cum nimic nu e veșnic, tihna familiei luă sfârșit într-o zi în care, plictisită de bicicletă, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți cu gura căscată. Inima i se înmuie, toată groaza trăită cu câteva minute mai înainte se topi, se relaxă și plină de satisfacție continuă să dea iama în plăcintele calde. După ce-și reveni din șoc, Dan spuse ironic: De ce te-ai dat de gol? Data viitoare mă puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ceva din asta? Uite, a fost la Dan, acum a intrat la Ema și să vezi că la mine iar nu vine, dar mâine dimineață cei doi vor avea un botic până la ușă pentru că mie Moșul mi-a adus o groază de jucării iar lor mai nimic. Știi ce-am să fac la anu'? Am să intru peste el în casa Emei și-am să-l întreb de la obraz: "Ce ai, nene, de nu vii și la mine?" Bica tare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu o oarecare încântare, dar nu-și schimbase comportamentul și pornirile sufletului pentru ele. Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat între băieți. Dar ceea ce văzu acum, în camera părtașă la trăirile ei, o umplu de groază. Izbi ușa de perete. Mamă, sunt bolnavă. Am să mor. Când Sanda se dumiri ce se petrece cu fata ei, o pregăti cum se cuvine și-o întinse sub așternut. Ochii negri ai Luanei se zgâiau la ea, așteptând vindecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al vieții ei, examenul de treaptă, a fost cea mai frumoasă dintre toate. Spaima cumplită pe care o încercase în acel moment era, acum, de domeniul trecutului. Își putea aminti, în amorțirea amiezelor, fără să-i mai tresară sufletul, emoțiile, groaza, gândul obsedant că s-ar putea să nu ia examenul. A avut "norocul" să facă parte din prima promoție de elevi care, pe lângă matematică și română, să dea examen și la fizică. Știa că la matematică era capabilă să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că i se face frică. Câinii lătrau pe după garduri, fel de fel de ciripeli, ciudate și răgușite, i se lipeau de suflet iar atunci când, răsărită de nu se știe unde, o siluetă imaginară trecu pe lângă ea, inima îi îngheață de groază. Ca și cum i-ar fi ghicit spaimele, Renar se apropie cu grijă și-o prinse de mână. Fata se lipi de umărul lui și se lasă condusă prin negura deasă. Călcau, când și când, prin gropile de pe uliță, dezechilibrându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre cel care-i vorbise crezând că visează. Bărbatul rânji, cu privirea galbenă și duhoarea de rachiu împrăștiate peste ea. Luana îngheță. Simți că i se face rău. O sudoare rece i se scurse pe spate, ca un șarpe veninos. Groaza o înveli ca un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după care trebuia să coboare. Văzu, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
meciurile de handbal, volei sau baschet ori la clubul de tenis. Luana intră în săli de sport de a căror existență nu știa. Făcu galerie pentru el și răguși încurajându-l. În câteva săptămâni, domnișoara Leon se procopsi cu o groază de prietene. Ajunsese, peste noapte, vedetă, era prietena lui Ștefan Escu, cea mai invidiată fată din campus. Când răutățile începură să apară, prin tot felul de vorbe menite să le strice relația, Luana le întoarse spatele și încetă orice contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]