1,082 matches
-
musai, atît pentru propria-i onoare, cît și pentru Însăși țara lui, să devină cavaler rătăcitor.” Feriți-vă de Cavalerul Tristei Figuri : lipsit de uzul rațiunii, Încăpățînat, cu aer și gesturi de clovn, naiv pînă la orbire, idealist pînă la grotesc - și cine e ăsta, dacă nu eu, prezentat scurt și cuprinzător ? Adevărul e că n-am fost niciodată prea Întreg la cap. Doar că eu nu mă năpustesc asupra morilor de vînt. Eu sînt și mai și : eu visez cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile de treizeci și patru de ani anvergură ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia grotesc, dar am simțit brusc, la prima răbufnire a lui în privire, o alarmă a minții mele până în cele mai adânci și mai tăcute straturi, o țâșnire a sudoarei ca o aură galbenă explodată-n jurul corpului, o trezire atât de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu greu expresia feței. Important este că audiența e garantată, că rating-ul a crescut. Restul - rigoare, coerență, obiectivitate, limbaj civilizat - poate fi înscris la categoria pagube colaterale. Cu Corneliu Vadim Tudor, trecem din categoria umorului tonifiant în aceea a grotescului umed. În plin summit NATO, revista pe care o păstorește, „România Mare“, a ieșit cu o primă pagină pe care nici un calificativ n-o poate defini exact. „Trăiască și înflorească Summit-ul NATO, farul călăuzitor al Omenirii, condus către noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
sau al altora, mai îndepărtat sau doar de azi-dimineață. Practic, partea anecdotică e atât de amplă, încât nu mai rămâne prea mult loc pentru povestea propriu-zisă. Romanul e conceput ca o orchestrație de detalii mustoase, alese cu preponderență din sfera grotescului, care produc mai mult o stare de spirit decât o istorie cu sensul la urmă. Ștefan călătorește între Copou și cimitirul Sfântu Vasile, între Podu Roș și... Dorohoi, descoperind peste tot semnele putreziciunii morale: de la hoții și cerșetorii întorși din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
impune de la sine. Ca și la David Lodge sau Bradbury, răutatea localizată la nivel academic, impostura în formele ei cele mai polisate formează obiectul romanului. Spre deosebire de autorii străini, însă, trebuie spus că autohtonii au o mult mai mare deschidere spre grotesc, spre caricatura groasă, spre pamflet. Privirea universitară întârzie asupra ordurii cu pasiune, amănunțindu-i pe îndelete urâțenia și scandalizându-se, dar totodată ascunzându-și sarcasmul sub masca blazării. Mă întreb, odată cu dumneavoastră, de ce e așa? O fi, vorba ceea, specificul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cum vede lucrurile fiecare. Da, poate că sunt urâți. Dar sunt puternici. O vreme... LA LOC teleCOMANDA Cum vede lucrurile o simplă hahaleră Alex SAVITESCU Ticăloșia fascinează mai mult decât orice faptă bună. Într-un clasament al armelor de seducție, grotescul nimicește buna-cuviință sau discreția. Agramatismele atrag ca un magnet telespectatori, hăhăielile îi țintuiesc în fața ecranelor, grosolăniile îi aruncă-n admirația tupeului prost înțeles. Putem găsi un milion de motive prin care să ne explicăm fascinația aproape morbidă a nației pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
în 2002 ca aceea din 2006 a lui Teodosie cel Mic de Răzvan Rădulescu. Și voi începe prin a spune că proza lui Teodorovici nu este una „de tranziție“, doritoare să înregistreze mutațiile morale din ființa națională și să denunțe grotescul prin violența reprezentărilor epice, așa cum procedează „mizerabilismul“ nouăzecist (Daniel Bănulescu, Petre Barbu). Poveștile de viață ale trăsniților de azi (Sorin Stoica) și supraviețuirile monstruoase sau bonome din postcomunism ale „oamenilor noi“ din subterana ceaușistă (Petru Cimpoeșu, Dan Lungu) nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
curiozitate apariția filmului cu un scenariu realizat după acest roman. Chibițez: cartea va bate filmul, căruia i se pun în față o mulțime de probleme. Dificultatea de a-l ecraniza pe Teodorovici nu vine doar din necesitatea de a evita grotescul și violența, promovând în schimb ridicolul și absurdul. Mai greu este să convertești în limbaj cinematografic umorul atât de aparte al autorului ieșean, umor care aparține textului, și nu poveștii. Gândirea înceată a tuturor personajelor, mania lor de a se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
trăiește românul de rând, nu? Concluzia lui? „Un kitsch ce pare un omagiu adus imperialismului.“ Din punctul meu de vedere, o descriere decentă și la obiect făcută de un om care spera totuși, inițial, că va avea parte de autenticitate. Grotescul itinerariului conceput de minister atinge un alt punct important în momentul în care Anthony Bourdain ajunge la Castelul lui Dracula. La Bran, adică. Asta o fi cultura românească, pare a se întreba omul? Astea or fi fiind tradițiile românești? Sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de la Chișinău foloseau semne infantile: furnica, rândunica... Partidele respective au sfârșit în ridicol. Semnul magic trebuie să fie puternic pentru a induce forță alegătorilor, dar și alesului. Electoratul trebuie flatat, gâdilat cu insistență. Senzația trebuie să fie puternică, vecină cu grotescul. “Eu știu că mă minți. Minte-mă, dar minte-mă frumos!” De aceea, minciuna trebuie să fie solidă, clară, evidentă, salutară, să zdrobească subconștientul prin imagine. Partidul Edinaia Rossia (Rusia Unită) a folosit un urs, animal care semnifică puterea Rusiei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a sinelui eliberator (Iona), FIINȚA își asumă responsabilitatea propriilor fapte, fără a deveni prin aceasta o existență „în-Sine” și „Pentru Sine”, chiar dacă ultimul gest este jertfa supremă (Paraclisierul), deoarece contemporaneitatea se descoperă ca un ecran uriaș al mistificării în spatele căruia grotescul și anodinul jalonează destinul uman. Doar revelația supremă a certitudinii că individul este perisabil, iar umanitatea rămâne perenă, că viață și moarte sunt două trepte necesar complementare (Matca), poate reda Omului libertatea absolută, în spirit sartre-ian: (Ființă și neant). Opțiunile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
Duhului: lipsa milei). Te întrebi la ce i-a folosit cititul miilor de cărți dacă n-a putut înțelege gestul lui Vulcănescu. Și cum i-au putut înghiți discipolii, și de ce, atâtea stupidități. Totul e însă mult mai complicat, căci grotescul bătrâneilor de tipul Țuțea sau Noica este urmarea unei tragedii interne într-o mare tragedie istorică. Heidegger însuși ar fi fost în alte condiții [...] un astfel de biet tataie excentric, îndesîndu-și basca până la sprâncene și exersîndu-și prin cârciumi maieutica." Am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și total inadecvat ― ca mijloc de a evalua o performanță culturală. "Stupiditățile" rostite de Noica la Păltiniș și "înghițite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui Noica. Și atunci, dacă așa stau lucrurile, la ce răspund cuvinte ca "grotescul bătrâneilor de tip [...] Noica", "biet tataie excentric" etc? Faptul că un filozof poartă basc, că e grotesc, tataie sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
satirică : gurmand, bețiv și scandalagiu, el chefuiește la curtea îndoliată fără să știe de nenorocirea abătută asupra gazdei sale. Ulterior, el se dovedește a fi sensibil la suferința altuia și plin de delicatețe, dar prima sa apariție este de un grotesc extravagant. Dincolo de astfel de manifestări comice neobișnuite, deznodământul marchează decisiv devierea de la mersul uzual al tragediei, el aducând salvarea făpturilor omenești menite pierzaniei. Ultimele cuvinte ale piesei evidențiază caracterul insolit al celor petrecute : Ce multe sunt fețele sorții/ și ce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
este sentimentul morții. Și când te gândești că sânt oameni care nu pot dormi din cauza obsesiei perverse a morții! Cum aș vrea să nu mai știu nimic despre mine și despre lumea asta! Grotesc Și disperare Dintre formele multiple ale grotescului, aceea îmi pare mai ciudată și mai complicată care își are rădăcinile în disperare. Celelalte vizează un paroxism de natură periferică. Decât, aceasta este important, grotescul nu e conceptibil fără un paroxism. Și ce paroxism este mai adânc și mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nimic despre mine și despre lumea asta! Grotesc Și disperare Dintre formele multiple ale grotescului, aceea îmi pare mai ciudată și mai complicată care își are rădăcinile în disperare. Celelalte vizează un paroxism de natură periferică. Decât, aceasta este important, grotescul nu e conceptibil fără un paroxism. Și ce paroxism este mai adânc și mai organic decât acela al disperării? Grotescul nu apare decât în paroxismul stărilor negative, când se realizează mari frământări dintr-un minus de viață; este o exaltare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și mai complicată care își are rădăcinile în disperare. Celelalte vizează un paroxism de natură periferică. Decât, aceasta este important, grotescul nu e conceptibil fără un paroxism. Și ce paroxism este mai adânc și mai organic decât acela al disperării? Grotescul nu apare decât în paroxismul stărilor negative, când se realizează mari frământări dintr-un minus de viață; este o exaltare în negativitate. Și nu este o pornire nebună înspre negativitate în acea schimonosire bestială, chinuitoare și paradoxală, când liniile și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
feței deviază în forme de o stranie expresivitate, când orientarea privirii e furată de lumini și umbre îndepărtate, iar gândul urmează șerpuirile unei astfel de crispări? Adevărata disperare intensă și iremediabilă nu se poate obiectiva decât în expresii grotești. Căci grotescul este negația absolută a seninătății, această stare de puritate, transparență și luciditate atât de departe de disperare, din care nu pot răsări, în primul rând, decât haosul și neantul. Ați avut vreodată satisfacția bestială și uluitoare de a vă privi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tine cresc cele mai groaznice văpăi și existența ta apare unică și singură într-o lume născută numai pentru a-ți consuma agonia ta; ați simțit aceste momente nenumărate, infinite ca și suferința, pentru ca atunci când vă priviți să aveți imaginea grotescului? Este o crispare generală, o schimonosire, o încordare de ultime clipe, cărora li se asociază o paloare de cea mai demonică seducție, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice prăpăstii de întuneric. Și nu este acest grotesc, răsărit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imaginea grotescului? Este o crispare generală, o schimonosire, o încordare de ultime clipe, cărora li se asociază o paloare de cea mai demonică seducție, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice prăpăstii de întuneric. Și nu este acest grotesc, răsărit ca o expresie a disperării, asemănător unei prăpastii? Nu are el ceva din vârtejul abisal al marilor adâncimi, din acea seducție a infinitului care ni se deschide în față pentru a ne înghiți și căruia ne supunem ca fatalității
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
răsărit din disperare rezidă în capacitatea lui de a indica un infinit lăuntric și un paroxism de cea mai extremă tensiune. Cum ar mai putea acest paroxism să se obiectiveze în ondulații plăcute de linii sau în puritate de contururi? Grotescul neagă în mod esențial clasicul, precum neagă orice idee de stil, de armonie sau de perfecție. Că el ascunde de cele mai multe ori tragedii intime care nu se exprimă direct, aceasta este evident pentru cine înțelege formele multiple ale dramatismului interior
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care se resping în mod absolut. Căci nu cunosc nimic mai scârbos decât moartea, nimic mai grav și mai sinistru! Cum au putut fi poeți care să găsească moartea mai frumoasă, această supremă negativitate care nu poate îmbrăca nici haina grotescului. Moartea este suprema realitate în ordinea negativă. Ironia este că te temi de ea cu atât mai mult cu cât o admiri. Și trebuie să spun că negativitatea morții îmi inspiră admirație. Dar este singurul lucru pe care-l pot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orice, poate încerca absolut totul, chiar dacă obstacole o împiedică de la realizări efective. Se cer infinite transfigurări pentru a ajunge în regiunea în care totul e permis, în care sufletul se poate arunca fără remușcări în vulgaritate, în sublim sau în grotesc, realizând o complexitate atât de bogată, încît nici o direcție și nici o formă de viață să nu-i fie închise. Tirania exteriorului și a generalului, ce domină existențele comune, dispare pentru a-i lua locul absoluta spontaneitate a existenței unice, cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cine poate avea o iubire atât de mare? Tabla de materii A fi liric // 5 Cât de departe sânt toate! // 10 A nu mai putea trăi // 12 Pasiunea absurdului // 14 Eu și lumea // 20 Sentimentul sfârșelii și al agoniei // 22 Grotesc și disperare // 24 Presentimentul nebuniei // 27 Asupra morții // 30 Melancolia // 44 Totul n-are nici o importanță // 52 Extaz // 54 Lumea în care nu se rezolvă nimic // 57 Contradicții și inconsecvențe // 60 Asupra tristeții // 62 Insatisfacția totală // 66 Baia de foc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Franța, oamenii sânt stăpâni pe gândurile lor; în Germania, orice gânditor se simte depășit de sistemul său. Odată pornit pe calea elaborării, el nu-și mai poate domina gândurile, care evoluează înspre formele cele mai ciudate. Amestecul de sublim, de grotesc și de monumental îl veți întîlni în aproape toate sistemele germane de filozofie. În Franța, toată lumea are talent; rar găsești un geniu. În Germania nimeni nu are talent, dar un geniu compensează lipsa de talent a tuturora. Gîndiți-vă la toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]