11,105 matches
-
drept "ilegitim și criminal" statul susținut prin violență și intimidare de către Securitate. Deși cazul Gafița e binecunoscut, nici la Ministerul Afacerilor Externe, nici în Guvern și nici la președinție nu s-a făcut nimic. Ne plângem că suntem priviți drept gunoaiele Europei - ne sunt amprentați cetățenii și, mai nou, se vorbește că aderarea noastră la spațiul Schengen începe să devină un vis tot mai îndepărtat -, dar n-avem nici o rușine să arătăm lumii civilizate fețele ciupite de vărsatul nemerniciei slugilor Securității
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
doar spre vest. Pentru că acolo era linia de sosire, nu? Și într-acolo am luat-o cu toții la goană - unii au emigrat cultural, alții au emigrat pur și simplu. Mă enerva totul în România fesenistă și minerească și aruncam la gunoi tot ce se găsea pe aici, ca atunci când moare bunica și-i arunci boarfele pe care le-ai detestat toată adolescența. Dar boarfele astea nu trebuie aruncate (nu că ar mai fi bune la ceva), ci trebuie sortate, clasate, înțelese
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
astfel încît adesea nu se mai pot înțelege decît cel mult jumătate din - să zicem - replici. În fiecare emisiune, timp de cel puțin zece minute se emit injurii - "dobitocule", "bagabon-tule", "băi, nesimțitule", "prostule ce ești", "porcule și măgarule", "ești un gunoi, asta ești", "nenorocitu'dracu'" -, reproșuri și acuzații - "mi-ai distrus viața, mă", "mi-ai mîncat tinerețea", "nu ți-e rușine, așa, puțin?", "de ce minți?" etc. Actele de limbaj cele mai frecvente, cu o intonație isteric-mitocănească, sînt cele de avertizare și
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
speculative oferind într-un concentrat o mică lume. Dintre filmele premiate la această categorie am reținut în mod special Milky Way al Ivanei Mladenovici, (Premiul pentru cea mai bună regie) o pastorală degradată în decorul fantomatic al unei gropi de gunoi, cu doi "ciobănei" păscînd vacile pe lîngă bălțile cu păcura verde a lintiței, la marginea mormanelor de mizerie asaltate de tornade de stoluri gălăgioase. Mizeria ancestrală a celor doi, un bătrîn taciturn și un tînăr chinuit care contrasta cu Șvițera
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
ancestrală a celor doi, un bătrîn taciturn și un tînăr chinuit care contrasta cu Șvițera alpin-idilică și vaca sa colorată în mov a reclamei la ciocolata Milka, mi-a amintit de unul din reportajele lui Bogza care investiga triburile din preajma gunoaielor bucureștene. Filmul surprinde excelent sentimentul de însingurare a celor doi păstori privind de pe fuselajul unei carcase abandonate de avion spre un orizont incert. Filmul de animație, Dance with the Devil (Germania, 2008) al Violei Barna, cîștigătorul Trofeului Mării Negre pentru film
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
prin lirismul blând, serafic, extras "alchimic" din ordurile marginii de lume românească. Acolo unde eul gesticulant, retoric, sarcastic al fracturiștilor înflorește în jubilația imprecației și expectorației, eul retractil, sfios și cuminte al bietului intelectual aflat sub vremi se apleacă asupra gunoaielor ce-i sufocă viața, cu credința că va găsi aici "cel mai frumos poem al lumii": "poate că printre multele/ hârtii/ de la tomberoanele/ de gunoi/ din fața blocului meu/ este scris/ și cel mai frumos/ poem al lumii/ dar cine să
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
expectorației, eul retractil, sfios și cuminte al bietului intelectual aflat sub vremi se apleacă asupra gunoaielor ce-i sufocă viața, cu credința că va găsi aici "cel mai frumos poem al lumii": "poate că printre multele/ hârtii/ de la tomberoanele/ de gunoi/ din fața blocului meu/ este scris/ și cel mai frumos/ poem al lumii/ dar cine să-l citească?/ pisicile sau câinii/ ce caută mâncare/ prin gunoaie/ gândacii care/ abia au învățat/ să citească de la furnici/ numai Dumnezeu/ știe acest poem/ dar
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
aici "cel mai frumos poem al lumii": "poate că printre multele/ hârtii/ de la tomberoanele/ de gunoi/ din fața blocului meu/ este scris/ și cel mai frumos/ poem al lumii/ dar cine să-l citească?/ pisicile sau câinii/ ce caută mâncare/ prin gunoaie/ gândacii care/ abia au învățat/ să citească de la furnici/ numai Dumnezeu/ știe acest poem/ dar poate că/ nici lui/ nu-i mai pasă/ că noi oamenii/ nu mai vrem/ să-l citim" (Cel mai frumos poem). Punerea în pagină a
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
să esențializeze într-o "cheie a purității" (Gheorghe Grigurcu) ceea ce colegii săi de generație desfășoară și documentează incriminator: o realitate apăsătoare, o existență aproape insuportabilă. Prin contrast, fiecare "povestire" din acest cartier de Est mizerabil, având "o aură neagră de gunoaie", se dorește luminoasă și stenică. Deși punctul cardinal e tomberonul de gunoi ce nu se mai poate conține, iar ca personaje predilecte (în registru realist) apar câinii ologi, uzi și flămânzi, pisicile gestante și o mâță oarbă, șobolanii și gândacii
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
de generație desfășoară și documentează incriminator: o realitate apăsătoare, o existență aproape insuportabilă. Prin contrast, fiecare "povestire" din acest cartier de Est mizerabil, având "o aură neagră de gunoaie", se dorește luminoasă și stenică. Deși punctul cardinal e tomberonul de gunoi ce nu se mai poate conține, iar ca personaje predilecte (în registru realist) apar câinii ologi, uzi și flămânzi, pisicile gestante și o mâță oarbă, șobolanii și gândacii, privirea franciscană a poetului găsește aici o semnificație mai înaltă, un Dumnezeu
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
înaltă, un Dumnezeu probabil, plutind pe deasupra cartierului muncitoresc. Cele mai reușite secvențe din volum sunt acelea în care respirația divină se face simțită, spre bucuria religioasă a credinciosului care vede semnele: "să vezi/ când pleci la serviciu/ și treci/ printre gunoaiele/ din cartier/ peștii aurii/ ce înoată/ la mare adâncime/ pe sub pământ" (A fi poet); "într-o noapte/ îngerul i-a dat/ o aripă de-a lui/ câinelui fără un picior/ ce trăia/ pe lângă tomberoanele/ de gunoi/ din fața blocului meu/ acum
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
serviciu/ și treci/ printre gunoaiele/ din cartier/ peștii aurii/ ce înoată/ la mare adâncime/ pe sub pământ" (A fi poet); "într-o noapte/ îngerul i-a dat/ o aripă de-a lui/ câinelui fără un picior/ ce trăia/ pe lângă tomberoanele/ de gunoi/ din fața blocului meu/ acum câinele zboară fericit/ printre plopii/ de peste drum" (Zbor); "mereu/ printre blocuri/ mă calcă/ un buldozer/ de întuneric/ transformându-mă/ într-o pată/ de lumină" (Destin); "ca un răufăcător/ care stă sub apă/ cu trestia în dinți
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
apar tocmai din absența oricărei problematizări în sferă morală și religioasă. În centru se află un personaj suferitor, care vrea să capteze mizeria și urâtul existenței pentru a le converti într-o valoare superioară. Ca Iov pe-o grămadă de gunoi, cu cât acest suflet delicat ar avea mai mult de îndurat, cu atât victoria lui spirituală ar fi mai mare. Numai că - un prim impediment - poetul nu are capacitatea plastică de a figura Răul, pe care îl stilizează și simplifică
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
truismele expuse pe centimetru pătrat: "o poezie/ este un nivel/ de trecere/ un pas al conștiinței/ către altceva/ nici nu știm bine/ către ce/ sigur este că/ o poezie/ te ajută/ să te ridici/ către cer/ chiar când locuiești/ între gunoaiele/ din cartierul/ alchimic" (Rost). "Către un astfel de suflet care este excepționalul poet Ion Maria se îndreaptă - încheie empatic prefațatorul - prețuirea mea admirativă, emoția mea confraternă". Dar un critic fin de poezie ca Gheorghe Grigurcu trebuie să știe că bunele
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
confraternă". Dar un critic fin de poezie ca Gheorghe Grigurcu trebuie să știe că bunele sentimente nu sunt suficiente pentru a susține, artistic, o pagină de literatură. Din păcate pentru cățelul ud și flămând, pentru pisica oarbă care scormone prin gunoaie, pentru șobolanii și gândacii mișunând în lumea betonată a lui Ion Maria, acesta nu reușește să scrie, în nouă cazuri din zece, decât o poezie cumințică și palidă.
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
smalț și chiar pe gingii. La un moment dat, cuvintele încep să pută. Chiar și cele frumos mirositoare. Dacă resturile alimentare pot fi îndepărtate prin periaj, celelalte resturi persistă un timp mai îndelungat. Dinții fosforescenți ar face vizibile astfel de gunoaie" (p. 130). Mintea înfierbântată a stomatologului a găsit și un cuvânt pentru a defini aceste deșeuri ale spiritului: "tartorul". Spre deosebire de banalul tartru, specific meseriei sale, care se curăță cu instrumentele aflate în dotarea unui cabinet stomatologic, tartorul ("substanță reziduală malefică
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
O ciorbă de burtă matinală de la un restaurant aflat puțin mai încolo de Favorit și, dincolo de Drumul Taberei 34, pe măsură ce te apropii de Piața Moghioroș, simți butoaiele de varză parcate acolo, ca și pe cel de verdețuri putrede aruncate la gunoi. Dacă la Moghioroș o iei pe linia lui 41, cînd intri în Militari te primește o trîmbă de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
O ciorbă de burtă matinală de la un restaurant aflat puțin mai încolo de Favorit și, dincolo de Drumul Taberei 34, pe măsură ce te apropii de Piața Moghioroș, simți butoaiele de varză parcate acolo, ca și pe cel de verdețuri putrede aruncate la gunoi. Dacă la Moghioroș o iei pe linia lui 41, cînd intri în Militari te primește o trîmbă de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
și Groapa nu vor apărea ca surprinzătoare. Și într-o parte, și în cealaltă, se lucrează cu eșantioane (familiale și profesionale) de umanitate, într-o asumată unitate de spațiu, timp și perspectivă. Pe buza uriașei gropi în care se aruncă gunoaiele, la marginea Bucureștilor, ori în fundul Ferentarilor, unde, peste un gard de scândură văruită, se ițește "firma" La Gică Dei, privirea scormonitoare a celor doi romancieri scanează un mediu social umil, exotic în raport cu Centrul urban, întru totul reprezentativ însă pentru experiențele
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
fasole. Trebuia căutat și anunțat socrul și, cum era ultima zi a lunii, trebuie vegheat ca să nu fie aruncată, Doamne ferește, cartela, iar dacă nenorocirea aceasta s-a produs, să nu mă supăr și să fac bine să răstorn coșul de gunoi. Eram suficient de tînără pentru ca toate aceste lipsuri, tot mai dramatice de la an la an, să nu mă atingă în adînc. După iritare sau nemulțumire, rîdeam. Sau improvizam. Ca studentă în anii '80, m-am hrănit, îndată după ce pachetul de-
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
îndurat Scumpo tu nu poți ști cei aia și dacă fratele nenorocit alu imbecilu tău dă bărbat îți mai dă târcoale dăm dă știre și no săț mai dea târcoale decât terci săl iei pă făraș și săl arunci la gunoi Scumpo mă iubești și tu orișicâtuși dă puțin sau ești și tu nebună după mine. Așa că termin și cred că de data asta nul vei uita în vis și săl strângi în brațe sub formă de perină pă al tău
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
cine e primarul sectorului VI al Bucureștiului. Aș dori foarte mult să-l privesc în ochi. Ceea ce, în restul țării, era un șuvoi mai mult sau mai puțin consistent, aici, la intrarea în Capitală, devine o veritabilă Cale Regală a Gunoaielor. Un dezmăț demn de Groapa lui Ouatu. Pe acest traseu nu călătoresc doar navetiștii obosiți din jurul Bucureștiului, ce picotesc în vagoanele de pe vremea lui Pazvante, dar infinit mai slinoase decât acum douăzeci de ani. Pe aici intră și trenurile din
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
părerea celor care spun că trăim într-o "țară binecuvântată cu toate frumusețile pământului". Trăim într-o țară obișnuită, pe care nesimțirea, lipsa de civilizație și iresponsabilitate au transformat-o într-un infern. România arată ca un infern născut din gunoaie pentru că, pe de o parte, există la noi o tradiție a murdăriei, iar pe de alta, pentru că disoluția autorității publice încurajează viciul nepăsării. Nu cunosc primar suficient de îndrăzneț pentru a-i amenda pe locatari pentru că depozitează gunoaiele unde le
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
născut din gunoaie pentru că, pe de o parte, există la noi o tradiție a murdăriei, iar pe de alta, pentru că disoluția autorității publice încurajează viciul nepăsării. Nu cunosc primar suficient de îndrăzneț pentru a-i amenda pe locatari pentru că depozitează gunoaiele unde le vine la îndemână și pentru că-și lasă propriile case într-o stare de decrepitudine inimaginabilă în Europa mileniului al III-lea. Într-o țară atât de murdară, ar fi fost firesc să avem un partid ecologist de mare
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
libertății apare într-un tablou apocaliptic: "Călcată țara ca un teasc cu struguri/ Stă sub copita vremilor de-apoi./ Cu miile, când n-avem grâu, sub pluguri/ Ne-ngroapă și ne samană pe noi./ Pe regi ni-i azvârliră la gunoi,/ Din pântece ni-s pruncii puși la juguri,/ Strămoșii șterși ca basme cu strigoi". Cum izbăvirea nu vine de nicăieri, singura soluție rămâne încrederea disperată în minunea că libertatea va reveni: "Tu, glorie a vieții, tu ne ții!/ Să-ți
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]