2,083 matches
-
niște oameni cumsecade, îl liniști coana Sofica. Ce-i cu dumneata? Feciorul plăpumarului tăcea. Apoi leșină din nou. - Tu vezi-ți de-ale tale și lasă-l pe el să se hodinească, hotărî femeia. Eu încălzesc apă și pregătesc o gustare. Se pare că-i hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar. Bătrînul Aizic ședea la primul cat, într-o clădire cu tencuiala roasă care înconjura, ca o cetate, curtea. În interior pătrundeai prin gang. Pestriță și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zid și poartă. Pădurea de brazi părea să fi fost curățată complet, arătând ca o grădină Zen. Cântecele păsărilor și lumina soarelui, care se strecura printre copaci, sporeau pacea tabloului. După ce-și priponiră caii, Mitsuhide și vasalii săi mâncară gustările pe care și le împachetaseră pentru micul dejun și prânz. Deși plănuiseră să ia micul dejun lângă râul Kamo, așteptaseră să mănânce până ajunseseră la Kitano. Soldații purtau asupra lor alimente pentru o zi: o porție simplă de fasole bătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă vreme s-a arătat și bătrânul, cu cele trebuitoare unei gustări: Bună dimineața, dragule! Cum ai dormit? Noaptea mi s-a părut cam scurtă, părinte. Se vede treaba că ai cam obosit tândălind prin cărți. Lasă că tot răul îi spre bine. Cum vine treaba asta, părinte? Adică după multă trudă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
grădină îmi stăruia în ochi... Asta însemna că soarele a ajuns deja cam la două suliți pe cer!... Am sărit repede din crivat și, până să-mi pun așternutul în ordine, bătrânul a și apărut în prag, purtând în mâini gustarea de dimineață. De unde o fi știut că tocmai atunci am făcut ochi, asta nu pot să pricep... Cum ai dormit? - m-a întrebat călugărul, în timp ce în priviri și în colțul gurii îi flutura un zâmbet care părea să spună: „Las
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gazde”. Mulțumesc de întrebare, părinte. Am dormit bine. Dacă-i așa, atunc, când ești gata, o luăm fuguța spre malul iazului. Acolo om continua să despicăm firul în patru... Am urmat fără abatere ritualul fiecărei dimineți. Când am sfârșit și gustarea, bătrânul mă aștepta pe cărăruia din grădiniță. Îndată ce m-a văzut, a pornit să depene calea spre iazul din vale. După o vreme, a catadicsit să îngaime: Până om ajunge în vale, fă bine și gândește-te cam despre ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Istoria Iașilor te pasionează atât de mult, mi-aș pune întrebări privitoare la sănătatea ta. Știind însă acest lucru, nu mă miră visele tale. Acum, dacă tot te-ai trezit de-a binelea, ar cam trebui să ne pregătim de gustare. Așa că vrei-nu vrei, fuguța la pârâu! N-am stat pe gânduri și am urmat porunca bătrânului... Lumina, priveliștea din preajma pârâiașului și cântecul păsăresc au făcut cât zece doctori... Primenit și cu sufletul limpezit, m-am întors în chilie. Bucatele mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
așa o să se întâmple. După o zi ca cea de ieri, nu se putea să fie altmintrelea. Așa că astăzi ne va fi mai ușor să încheiem preumblarea noastră de-a lungul istoriei cetății Iașilor... Când m-am întors de la izvor, gustarea de dimineață mă aștepta pe măsuță. Un gând năstrușnic mi-a trecut prin minte: „De unde are bătrânul lapte și atâtea alte bunătăți pe care mi le-a pus dinainte de atâtea ori?” Răspunsul a venit doar sub forma unei presupuneri: „Cineva
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu comoara. La ora 5, doamna Venera îi aduse un ceai și sandviciuri. — Poate ai vrea prânzul. Cred că ai flămânzit. — Da, nu, înțeleg... scânci zăpăcitul. La ora 7 seara, gazda bătu din nou, timid, în ușă, propunându-i o gustare. — Nu, deloc, deloc. Dar poate vreți să plecați, să mergeți acasă. Eu am cam terminat. Dacă vreți, putem pleca, putem pleca. — O, nu-ți fă probleme, pot dormi și aici. Văd că te interesează aceste mape, te interesează. Îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce nu fusese vreodată. Buzele în continuă vibrație, ochii măriți, vopsiți, întineriți. — Ți-aș oferi o gustare. Cred că ai flămânzit... și zâmbise. Nu, deloc, deloc. Dar dacă vreți, cumva, să plecați acasă... Putem pleca, oricând. Am terminat, de fapt, am terminat. — Nu-ți fă griji, pot dormi și aici. Stai liniștit. Văd că te interesează mapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
după ce s-a făcut liniște și doar picuratul grav al apei pe gresia din baie mai amintea ceva, ce-ar fi făcut Omul dacă nu l-ar fi scos mama așa din baie: și-ar fi pregătit în bucătărie o gustare, ar fi trecut pe urmă în sufragerie la un film de noapte din cele pentru adulți - culmea ar fi fost să-l găsească mama adormit pe canapea, când venea la șase dimineața chioară de somn să-și vadă telenovela în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lui Zhang Min. În afară de ceea ce e în scenariu, nu îl interesează defel să audă ce am de spus. Are mulți prieteni influenți. Trec pe la el după terminarea spectacolului și de obicei ies în oraș la un ceai sau la o gustare. Arăt că sunt disponibilă, dar nu sunt niciodată invitată. Asta îmi dă de înțeles că Dan mă consideră o alegere proastă pentru Nora. Înțeleg asta din aroganța lui și din felul în care începe să lipsească de la repetiții. Nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
până și aerul. Biata Avet! ― Votre Altesse sérénissime, maestrul vă cere mii de scuze pentru această întârziere. Numele meu este Luciano Vecchio și am onoarea de a fi ucenicul maestrului Dante Negro. În așteptarea lui vă pot servi cu o gustare, dacă doriți. Poate o cafea, ceva răcoritor... Prințul refuză. Cum doriți! Vă pot asigura că totul este pregătit, continuă Luciano. A mai rămas doar un mic amănunt: fundalul pentru portretul Alteței Voastre. Bătu din palme și imediat apărură doi servitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
degetul spre grămada de așchii de pe covor. „Atunci, așa vor ajunge și cele două fortărețe. Să fie clar!” Manuc propusese o pauză. Bătuse din palme și o slugă adunase toate resturile scaunului distrus. În cele din urmă, oboseala și o gustare binevenită cu icre negre, votcă și ceai fierbinte îmblânziseră spiritele de o parte și de cealaltă. Chemaseră un pisar de la cancelarie și generalul îi dictase, în franceză, primele articole ale tratatului de pace. PASAJ RETRAS 1. Râul Prut, de la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tablă. La mărimea satului, cel puțin două săli de clasă, o cancelarie, o Încăpere pentru muzeu, alta pentru bibliotecă, o sală-mare, slujind de cantină - mă gândeam că n-ar fi rău dacă școlarii ar fi luat prânzul și câte o gustare, pe serie... Școală, domnule! O adevărată școală! Îi zice Moș Iacob: - Toate bune, domțător’: da dacă vrei totul, de la-nceput, te-alegi cu nimica goală. Cărămidă, zici - de unde, cărămidă? Tre’ s-o aduci de la târg, de la Or’ei și coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
multe daruri: fructele cele mai proaspete, nucile cele mai bune, toate erau aduse la picioarele lui Sampath. Așadar, nu numai că fu acceptat, ci i se acordă cel mai mare rang în ierarhia maimuțelor. Prin intermediul lui primeau cele mai bune gustări. Înainte să-și dea seama ce se petrecea, ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
legendele istorice ale Romei antice, Horatius Cocles (Horatius-Chiorul, În latină) este eroul care a apărat de unul singur HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Pons Sublicius" \o "Pons Sublicius" Pons Sublicius, podul de peste Tibru către Roma, Împotriva etruscilor. Samosa este o gustare foarte obișnuită În Asia de sud, În țări precum HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/India" \o "India" India, HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Pakistan" \o "Pakistan" Pakistan, HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Nepal" \o "Nepal" Nepal sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
înaintea tuturor defilau cei mici, numiți șoimii patriei, după ei noi, pionierii, pe urmă armata, pe urmă sportivii, pe urmă toți ceilalți. Orașul întreg mirosea îmbietor a carne friptă, iar la mesele lungi de lemn se opreau să ia o gustare festivă cei care terminaseră deja defilarea. În fiecare an, de ziua națională, eu eram în culmea fericirii. Din cauza mirosului de friptură, care urca până la ferestrele noastre. Alergam pe balcon și simțeam cum mi se lărgesc nările ca ale lui Fernando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca tata probabil, toți foști elevi de-ai ei. Ofițeri, ingineri, directori. Treceau s-o vadă din când în când, își lăsau șoferii să-i aștepte în stradă și beau cu ea un sirop. Dacă telefonam dinainte, ea pregătea o gustare, uneori mai punea alături și un pahar de vin dulce. Cu toții aveau un respect deosebit pentru ea, am auzit eu odată spunându-se. „Bunico, găluștele tale sunt o bunătate.” „Lingușitorule. Știu, știu eu bine că-ți plac, ai doar puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de radio și genți cu conținutul necunoscut, pe care femeile și le agățau de umăr. Aceste genți făceau adevărate minuni. Din ele femeile scoteau ca prin farmec tot felul de lucruri și în ele dispăreau tot felul de lucruri. O gustare, dulciuri, bani pentru o înghețată la bufetul din sat, caseta cu muzică pe care din păcate o uitaseși acasă, cărți, gumă de mestecat, hârtie igienică. Pe toate le dădea la iveală mama din geantă, în chip miraculos, de parcă am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
decupaje și lipici, și hârtii colorate, în frigider așteaptă inima aceea din ciocolată fără decorațiuni, în care sunt înfipte zece lumânări, iar în jurul ei, sticle cu băuturi răcoritoare, păzind-o asemenea unor soldați. Pe masă sunt aranjate farfurii pline cu gustări, iar unul dintre CD-uri cântă cu o voce plină de veselie, acoperind aproape țârâitul telefonului, eu strâng din buze, numai de nu ar fi încă un copil care se scuză că nu poate veni, o aud pe Noga spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mă face, eu mă apropii de ea, ce te face pe tine să râzi, Noghi? Și ea spune, asta mă face să râd, și arată spre casa noastră frumos aranjată, spre baloanele umflate, gata să explodeze, către farfuriile cu gustări și colțurile pline de muzică, dar hohotele ei de râs se transformă deja într-o tuse seacă, ca un lătrat, îi întind un pahar cu apă, o ajut să bea, pentru că îi tremură mâinile, zâmbește, nu mă simt bine, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zis. În clipa aceea am realizat că vraja din după-amiaza de început de toamnă s-a spulberat. La ora cinci i-am spus că trebuie să plec la serviciu și am invitat-o să iasă cu mine să luăm o gustare. M-a refuzat, spunându-mi că trebuie să stea acasă să aștepte telefonul despre care îmi vorbise. — Nu pot să sufăr să stau în casă și să aștept să sune telefonul. Când rămân singură, am impresia că îmi putrezește carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a înfuriat cineva cumplit și am vrut să i-o plătesc. Aveam o mătușă în Fukushima, care îmi plăcea, așa că m-am dus la ea. Tata m-a adus acasă. A bătut atâta drum ca să vină după mine. Am mâncat gustări la cutie în drum spre Ueno. Tata mi-a spus atunci tot felul de povești, cam dezlânate, e adevărat. Mi-a vorbit despre cutremurul din regiunea Kant½1., despre război, despre nașterea mea și multe altele, oricum lucruri despre care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cumpăr ceva de mâncare, de pe un peron. — Bine, dar e mâncare și în tren. — La ce te referi? La sandvișurile acelea scumpe și scârboase? Nici un cal lihnit de foame nu s-ar atinge de porcăriile alea. Mi-au plăcut întotdeauna gustările cu plătică, pe care le cumpăram din gara Gotenba. Dacă vorbești așa, trebuie să mă port cu tine precum cu o bătrânică. Asta se întâmpla demult. Păi sunt bătrânică, nu? răspunse Reiko. În trenul de Kichijoji, a privit tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu a fost decât o încercare de reorientare. Dar nu am nici cea mai vagă idee ce furtună ne așteaptă miercurea asta. De data asta, întrunirea se ține la mine și toată dimineața am fost ocupată cu organizarea: am cumpărat gustări de la supermarket, am făcut niște Pimm’s - vremea este atât de minunată, încât cred că asta e băutura cea mai potrivită. Tai mere și căpșuni felii, le las să se macereze în Pimm’s, pe care l-am făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]