799 matches
-
tuturor românilor, fiind năpădită de politicianism și cultul monarhiei, n-a putut avea forța mobilizatoare a idealului dinaintea marii uniri. Așa se și explică dezorientarea politică a unei părți a tineretului studios din acea vreme, care nu putea întrezări, în hățișul contradicțiilor epocii, mai ales în perioada crizei economice, drumul viitor al României; o astfel de dezorientare a și favorizat pătrunderea spiritului distrugător al comunismului și fascismului în unele școli și facultăți. În 1939, cînd la conducerea Ministerului Educației Naționale se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Dunăre 1. Chestiune "homerică", pe seama căreia au curs râuri de cerneală, fără să i se poată întrezări punctul final. Orice nouă abordare implică pe de o parte efort laborios de cuprindere bibliografică, iar pe de alta curajul de a înfrunta hățișul unor controverse fără capăt. Alain Ruzé, autorul excelentului opuscul apărut la Berna în coeditare, era calificat pentru aceasta, nu atât prin investigații proprii în domeniu, cât prin asimilarea metodică a rezultatelor existente. Un articol despre Dionisie Exiguul și un altul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
este și va fi schimbat prin mine) contribuie, desigur, la eșecul căsniciei lor, fiindcă tinde să anuleze personalitatea Elei. Tot astfel, nevoia de a analiza, de a „diseca“ fiecare gest sau cuvânt al femeii iubite îl aruncă pe Ștefan în hățișul incertitudinilor ce erodează grav relația lor. Un alt argument constă în credința eroului că îndrăgostiții au „drept de viață și de moarte, unul asupra celuilalt“. Această convingere îl împiedică pe Gheorghidiu să facă vreun compromis care săi salveze căsnicia, deoarece
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sau uitarea sunt imposibile: Nici eu, nici fratele meu - afirmă Gelu - nu ne cunoaștem părinții. Întrun fel, aceasta este infirmitatea noastră. Imposibilă este și întoarcerea (mitul fiului risipitor este deconstruit, transformat în anti mit al tatălui vinovat de rătăcire în hățișurile unei lumi distructive), fiindcă memoria are două tăișuri (și subtitlul roman împotriva memoriei ne avertizează). Pe de o parte, memoria legăturilor de sânge e atât de fragilă, de abstractă, încât copilul abandonat le înlocuiește cu legături afective concrete. Astfel, Zare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
statele. O ultimă constatare, menită să puncteze epilogal acest capitol introductiv. În pofida respectării practicii devoalante a prezentării sinopsisului, care dezvăluie din capul locului tainele teoretico-metodologice ale lucrării de față, păstrăm speranța că cititorul care se va încumeta să pătrundă în hățișul textual care se întinde înaintea lui va fi răsplătit pentru efortul său. Alte surprize conceptuale îndosite în paginile volumului stau a fi descoperite. * * * Același imperativ moral al aducerii aminte apasă și asupra autorului cărții de față. Asumându-mi această calitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
părăsească pădurea și să se alăture celor din tabără. Pe lîngă cei 30 de Ache Gatu au mai venit, astfel, în 1962 și 1963, peste 70 de "Străini" (Iroiangi), cum a numit Ache Gatu acest trib detestat și evitat în hățișurile pădurii tropicale. La sfîrșitul lui 1963 își face apariția Pierre Clastres 46, tînăr etnolog francez, care avea șansa nesperată de a studia ființe umane trăind încă în epoca de piatră. Izolarea a ferit tabăra de refugiați de activitatea evangheliștilor, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un rezultat în favoarea sa. Marius Oprea, un reputat istoric, îndeplinind și funcții de consilier, atât prezidențial cât și guvernamental, în cartea sa, apărută sub egida „Jurnalului Național”, intitulată „Adevărata față a lui Traian Băsescu” arată cu mult realism, toate hățișurile colindate de acest om cinic, care făcea din incidentul dintr-un port francez, unde au fost incendiate nave sub pavilion străin, o dovadă de bravură, el fiind vinovatul.( Rouen). Acest personaj are tupeul să facă dintr-un viciu o calitate
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
problemelor noastre: cei care au făcut până acum legile, parlamentarii, au manifestat mai curând o mentalitate de infractori vicleni, prin construcția unor texte confuze și interpretabile (cu "portițe" înadins lăsate pentru șmecheri), decât de cetățeni interesați de binele public. Acest hățiș obositor și toxic pe care îl prezintă astăzi legislația românească a fost, în mod evident, premeditat de cartelurile de infractori care știau că doar rețelele bazate pe complicitate și șantaj sunt capabile să supraviețuiască în haos. Ceea ce s-a și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care dinamitează discuțiile din mass-media, am evitat termenul mai realist de "provincii") în favoarea unui centru corupt și generator de putere convertibilă imediat în avantaje. Faptul că justiția nu le-a putut da de cap se datorează, între altele, și acestui hățiș legislativ și procedural care favorizează și oferă protecție jivinelor amintite. Deci, o prioritate și pentru noi, cetățenii din provincii: asanarea urgentă a justiției. Apoi, urgentă ar mai fi și descentralizarea. Ca funcționar public, contemplu cu tristețe decăderea continuă a reprezentanțelor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mult și, aș îndrăzni a zice, cu mult mai adânc. Drumul e aici, în cetatea universitară, în templul spiritualității etc., ca la Martin Heidegger, un "holzwege", un drum croit cu mintea, așa cum îți croiești cu maceta în mână drum prin hățișurile junglei, până la "poienița" unde te străluminează înțelesurile Ființei. Șoseaua e aici, în înțelesul ei ezoteric, descifrabil doar de drumarii speciali din capitala culturii, nu o simplă și curată cale de acces, ci e tao, calea care-și poartă cu sine
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
alcătuită din oameni onești, care își fac, după puteri, meseria cu onestitate și cu bună-credință, încrezători în lege și în rostul actului de justiție. Atunci, de unde această percepție sumbră asupra justiției românești actuale? Un prim răspuns poate fi legat de hățișurile procedurale excesive și hilare pe care le reclamă învechitele coduri de procedură aflate încă în vigoare. Deoarece prezumția de nevinovăție este suverană, chichițele avocățești se îndreaptă, obraznic și tumoral, spre fleacuri procedurale, care fac ca infractori cu bani sau criminali
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
culegere de interpretări și note compuse înainte de 1989, textele etalează o erudiție ostentativă, corpul lor fiind saturat sau chiar supraîncărcat de trimiteri și referințe: „o tehnică de înșelare a cenzurii”, explică P., „de rătăcire a ochiului «prea ager» într-un hățiș menit să pună la adăpost afirmațiile prea dure îndărătul unor nume prestigioase, ca și cum impresia de consens astfel creată în jurul acestor afirmații le-ar mai fi atenuat cumva, prin supradeterminare culturală” (e de remarcat că o „justificare” asemănătoare producea un alt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
asupra publicisticii eminesciene, prin supunerea acesteia unor grile de lectură ideologizante. În acest sens, Eugen Lovinescu remarca în 1900 că nu există doctrină care, extrapolând fragmente din publicistica eminesciană, să nu se revendice de la Eminescu. Întrucât "anumite dispute ideologice în hățișul cărora, în treacăt fie zis, nu s-a rătăcit numai Eminescu, ci și alți gânditori din epoca sa au devenit inactuale, fără obiect, în urma transformărilor structurale care au marcat evoluția societății române, în ultima jumătate de veac"171, se impune
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
La prima serie a scris, alături de Caragiale și Bacalbașa, ambii într-o permanentă vervă acidă și persiflantă, Alceu Urechia, care își semna textele cu pseudonimul Iodoform. Este probabilă și participarea altor umoriști ai vremii, dar e greu de pătruns în hățișul de pseudonime și inițiale întrebuințate. Situația va fi, din acest punct de vedere, mai limpede în cazul seriei din anul 1901, la care, desigur, Caragiale este principalul autor, dar alături de el colaborează - unii cu regularitate și sub diverse semnături, alții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
fericit caz, este perceput ca un curent ce nu și-a încheiat încă evoluția, după cum susțin unii teoreticieni, nu puțini fiind însă și cei care declară că așa ceva nici nu există, sau, sporind confuzia, că este ceva fără sens. Acest hățiș de incertitudini, de aproximații, de lucruri admise dar insuficient explicate sub raportul compatibilității cu trăsăturile definitorii ale fenomenului a constituit, de bună seamă, o provocare pentru autoare, care își justifică opțiunea subliniind importanța curentului, a mutațiilor produse în foarte multe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
proprietari le pot achiziționa. "Libertatea muncii", în sfîrșit recunoscută prin legea Le Chapelier din 14 iunie 1791, nu este decît cea care interzice muncitorilor *companionajul și greva. Proprietarii au știut să-și apere interesele. Este reorganizat și statul și, în hățișul de instituții măturate prin abolirea privilegiilor, sînt tăiate drumuri clare. Este creată o circumscripție nouă, cadru unic al tuturor serviciilor publice și al reprezentării naționale, departamentul, subdivizat în districte (care vor deveni arondismente), cantoane și comune, iar în interior este
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
hărăzită desăvârșirea. Iar desăvârșirea este o implozie orbitoare și rece. După ultima fulgerare dintre actori, înconjurul rămâne vid, purificat prin iradiere, și intangibil. După spectacol pare de-a dreptul incredibil că aceeași scenă ar mai suporta să fie populată cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
individul obișnuit deviază de la psihismul normal, avem a face cu un bolnav. Dacă același lucru i se întîmplă unei naturi imaginative, rezultă artistul. Ce simplu e, nu? Și chiar este, dacă simplific benefic datele. Dar pentru a nu intra în hățiș teoretic, aș prefera să am în vedere trei cazuri în care ambele situații se întîlnesc în una și aceeași persoană, rezultînd structuri excepționale. (Referirea la două din cazuri stă sub semnul admirației totale, nefiind vorba, nicicum, de conotații măcar vag
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noi continuăm să vedem, irefutabil, modelul emblematic al civilizației contemporane. Numai că. din acest model, Behr și-a decupat segmentul spinos al multbătutei "corectitudini". Dificil și, în aceeași măsură, delicat demers. Apetitul aproape demențial cu care indiscretul autor pătrunde în hățișurile vieții continentului său statal impune o lectură cu priză maximă, faptele depistate și aduse pe masa demonstrației tăindu-ți respirația. Parcurgîndu-le în relatarea sclipitoare a radiografului te întrebi ce-i cu farsa colosală pe care ne-o joacă azi această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă ivirea unei ierni confortabile din toate punctele de vedere ne-ar lua prin surprindere, ar contraveni obișnuințelor, nenorocitelor obișnuințe ale jumătății noastre de veac. Altceva. Vreau altceva. Să ies din hățișul ăsta imund. Să văd altceva. Ce? Urc la volan și, într-un sfert de oră, sînt în pădurile Bîrnovei. A nins. Doar aici a nins. Drum forestier: copaci de plumb, monumentali, un burete sfărîmat, o labă de iepure, un uliu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
somn. (Desen ilustrînd, în ziar, textul acesta.) 4 martie Evenimente ca recent consumata ceremonie a aducerii în țară a osemintelor Regelui Carol al II-lea pun față în față dramatic, mai de fiecare dată cele două Românii: una uitată în hățișurile istoriei vitrege normală, organic normală cealaltă, încercînd, convulsiv, să-și recapete identitatea, cea pierdută în chiar fumegoasele hățișuri și făcînd eforturi imense pentru a-și repune în ființă imensa pierdere. Sigur, dihotomia se face văzută doar de mințile lucide, cele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a osemintelor Regelui Carol al II-lea pun față în față dramatic, mai de fiecare dată cele două Românii: una uitată în hățișurile istoriei vitrege normală, organic normală cealaltă, încercînd, convulsiv, să-și recapete identitatea, cea pierdută în chiar fumegoasele hățișuri și făcînd eforturi imense pentru a-și repune în ființă imensa pierdere. Sigur, dihotomia se face văzută doar de mințile lucide, cele care știu/ reușesc să vadă dincolo de convulsiile momentului. Atît de încă abil manipulate de formațiunile neocomuniste prime, secunde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putnik iar societatea românească trezită își va urma, predestinat, meritatul destin prooccidental. 22 aprilie Luciditatea ne determină să judecăm, de ce nu, tranșant istoria țării după 1944, dar tot ea ne îndeamnă să nuanțăm consumarea etapelor. Dacă nu ne pierdem în hățișul aporiilor... metodologice, putem spune, fără prea mare marjă de eroare, că România a rulat, în jumătate de secol postbelic trei dictaturi; să le numim după titularii lor: Dej, Ceaușescu, Iliescu. Va trebui, mai întîi, să nu ținem cont de marota
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scândură linsă de flăcări. Cu degetele lui înroșite, zdrelite, frământa un bulgăre de lut, cu care învelea peștele înainte de a-l pune pe jăratic... În jurul nostru se întindea pustietatea albă a Volgăi iarna, sălciile cu crengile lor subțiri alcătuind un hățiș străveziu de-a lungul malului și, înecată în zăpadă, o barcă pe jumătate dezmembrată, ale cărei tălpici alimentau focul nostru barbar de lemne. Dansul flăcărilor făcea parcă amurgul mai dens, senzația efemeră de confort, mai pătrunzătoare. De ce oare i-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colegul meu, chiulangiul, mă copleșea deja întru totul. Speram mai degrabă un declic misterios, asemănător cu al resortului dintr-o cutie muzicală, un clinchet anunțând începutul unui menuet pe care urmează să-l danseze figurinele pe estrada lor. Năzuiam ca hățișul de date, de nume, de evenimente, de personaje să se contopească din nou într-o materie vitală nemaivăzută, să se cristalizeze într-o lume cu desăvârșire nouă. Voiam ca Franța grefată în inima mea, studiată, explorată, învățată, să facă din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]