1,450 matches
-
mi-am văzut pantofii negri, lustruiți cu cremă aleasă, haina ce-o plătii în rate, (că era din firmi străine), astea m-au făcut pe dată să mă simt așa de rău..., eram gol pe dinafară și în suflet era hău. L-am apucat de mână. “Ce mână caldă are!” (am fost prins eu de mirare). -Hai să facem o plimbare! Hai, și spune-mi, vrei ceva? Poate vrei și de mâncare sau o haină? Zi ceva!, că generos, cu drag
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
taină La ușa care dă-n iatac. Să porți pe tine de-mprumut o haină Și pe sub ea, podoabe care-ți plac. Să nu te temi de nimeni și nimic - Eu sunt stăpânul și-am puterea. Pot să cobor în hăuri și-n ceruri să ridic Pe-oricine și oricând, de-mi este vrerea. La soțul tău nu te gândi; e bine că-i departe. Tu ești născută s-ajungi sus, El, iubitor de luptă, de sânge și de moarte, Te-
SCRISOAREA LUI DAVID CATRE BATSEBA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344864_a_346193]
-
5 din 05 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului „Îți las cerul”, Mi-ai șoptit și ai plecat Luceafăr al zorilor, cu negru suflet- Te-ai pogorât într-un pământ uscat, Și îngeri te-au urmat în al tău umblet. În hăul nopții grele, adânc tu ai căzut, Piciorul tău s-a-mpiedicat pe stâncă - Ești fiul Meu, ce mort Mi S-a născut, Și după tine, inima-Mi mai plânge încă. În blid cu El, tu pâinea ți-ai întins, Erai pribeag, străin
ABSALOM, FIUL MEU! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344869_a_346198]
-
Mi-ai șoptit și ai plecat. Corina Diamanta Lupu „Îți las cerul”, Mi-ai șoptit și ai plecatLuceafăr al zorilor, cu negru suflet-Te-ai pogorât într-un pământ uscat,Și îngeri te-au urmat în al tău umblet.În hăul nopții grele, adânc tu ai căzut,Piciorul tău s-a-mpiedicat pe stâncă -Ești fiul Meu, ce mort Mi S-a născut,Și după tine, inima-Mi mai plânge încă.În blid cu El, tu pâinea ți-ai întins,Erai pribeag, străin
ABSALOM, FIUL MEU! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344869_a_346198]
-
mai des să ne facem bilanțul binecuvântărilor primite de la Dumnezeu. Și să vedem ce mare onoare e să-ți vorbească Creatorul. Să oprească deznădejdea să te înfășoare când toți în jurul tău caută să te distrugă și să te arunce în hăul deșertului și al disperării. Ce fericire e să ceri ceva de la Dumnezeu și El să te asculte și să te ia mai în serios decât tu însuți. Să vegheze asupra ta și să te protejeze de uneltirile celor răi și
MULTUMESC, DOAMNE, PENTRU CA MI TE-AI REVELAT de MARINA GLODICI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344874_a_346203]
-
toropit, rămâneam treaz, în stare de veghe, incapabil să mă mișc, abia respirând... Deveneam, deodată, un vizionar al unor scene suprarealiste, himerice, stranii, mistice... Un spectator.actor al unui miraj la cote paroxistice. Înapoia pleoapelor închise, ca de fontă, dincolo de hăul mental, ca pe un ecran real, tridimensional, vizionam „filmul” de noapte pe care subconștientul îl inventa și îl derula galopant, repetitiv... Conștientizam fenomenul, devenise un exercițiu, îmi era extrinsec, vizualizarea elaborată mi se proiecta pe ecranul cortexulul iritându-mi și
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
de nevăzută dinspre stele, Cealaltă născâdu-se, aici, în noi.” pg.39 sus/jos, „Nu știu prin ce cuvinte și porunci Pontul Euxin se teme de munte: poate de înălțimea și veșnicia lui. Iar muntele e înfricoșat de adâncimea mării cu hăul nimănui, ca viscolul în urma unei troici - Vuietul ei se retrage În cochilia albă a unei scoici.”pg.9, în apă/în cer - „Și stânci de cuvinte în spuma căruntă sunt scrise pe apă, de la sud la nord, istorii cu crime
GLASUL MĂRII ÎNŢELES DOAR DE SUFLETUL SENSIBIL, CRONICĂ DE ELENA BUŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345813_a_347142]
-
se zărește doar un petic din cer. Cu cât se apropie, cu atât răzbate până la ei un zgomot asurzitor. De după o stâncă privirile descoperă o priveliște încântătoare, de basm. O cascadă tumultoasă își revarsă apele de undeva de sus, în hău, se lovește zgomotos de stânci și se prăvălește vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreților este blocată. - Ai greșit drumul, nemernicule! se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
a burții flămânzire alunecăm în haos și banul e ispită; cu toții, deopotrivă, ne ducem spre pieire, credința noastră-i sfântă?! pe frunte scrie... mită! ... și îngerul privește, se-nchină și se miră cum noi ne dăm de-a dura, în hău, pe tobogan; dar misia lui, scurtă, îndată se expiră și va zbura la ceruri hulit de-un... huligan. mai cade câte-un înger, dar îl privim cruciș; nimic nu ne mai miră, suntem sătui de viață. mai cade câte-un
MAI CADE CÂTE-UN ÎNGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347922_a_349251]
-
Tu, le povestește, fățarnic Destin! C-am trudit din greu, am iubit natura; Frică n-am avut, dar ți-am simțit ura. Atunci când credeam că pe creste urc, Tu mă-mpiedicai și îmi dădeai vânt Să mă prăvălesc și-n hău să ajung; Păgâne, râdeai..., mult rău mi-ai făcut. Mergeai lângă mine și nu mă slăbeai; Crezi că te urăsc? Grijă de-asta n-ai!... Greu am dus-o-ntruna, și te bucurai... Că-n al tău răboj faptele-mi
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Neavând cum să te sinucizi din senin Te sinucizi de vreme rea Ca și cum nu doar Hamlet ci însuși Shakespeare ar depinde de timpul probabil Prognoză a unei melancolii ireversibile Nietzsche se aruncă pe fereastră în hăul lăuntric Igienă extremă a ultimului gest uman Apocalipsă de spital Fără microbi sau viruși informaționali Străjuiesc ultimul apus de soare Zâmbind profesional din oglindă Îngerii cei mai aseptici Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIA ULTIMULUI NARCIS / Costel
EREZIA ULTIMULUI NARCIS de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347937_a_349266]
-
o mai îmbunez puțin.- Și eu cum era să știu?... Cum să știu că ați scris despre mine dacă nu mi-ați spus niciodată?...... XXIX. METAMORFOZE, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013. Și poate hăul dintre noi e-un loc fertil În întunericul de-apoi Va crește poate Un trandafir uriaș Cu cuvintele noastre Împletite-n petale Ca odinioară degetele noastre Când ne-mpleteam Cu totul în poveste Un trandafir Ca flăcările unei Singure inimi
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
brațe, sare din țanc în țanc. PRINȚESA: (în timp ce aleargă cu pruncul în brațe) Cu cât orele înaintează în noapte îmi vor reveni puterile. Întoarce capul și îl vede pe căpitanul Arnăutu călare năpustindu-se spre ea. Prințesa se aruncă în hău. Dar căpitanul nu-i cade în capcană și strunește la timp armăsarul chiar în marginea prăpastiei. Privește cum năluca plutește pe lângă abruptul muntelui la vale. Arnăutu nu se lasă păgubaș și coboară în serpentine printre stanele de piatră cu calul
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
am ajuns sus, în vârf, am rămas încremenit. Ceața, la fel lăptoasă ca și zeama ce-o extrăgea tribul meu, tocmai se risipise. La fel ca-n ziua în care m-am născut. Atunci am realizat pentru prima dată, privind hăul ce se deschidea înaintea ochilor mei, că noi suntem stăpânii acelor locuri, doar noi și nimeni altcineva și că tot ce se întâmpla cu tribul meu avea să se schimbe într-o zi, dacă spiritele vor fi de partea noastră
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
pătrată o lume rotundă pe care s-o aleg în urma mea se deschide o mare neagră ca o gură de balaur mă atrage mă înghite dar capul meu stă atârnat de cer îngerul îmi dă lumina o stea licărește în hăul negru Referință Bibliografică: lumea mea / Cezar C. Viziniuck : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 749, Anul III, 18 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cezar C. Viziniuck : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LUMEA MEA de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348858_a_350187]
-
copită în stern, sau de o gheară, care îi prindea o cunună de spini în jurul inimii. Un zâmbet amar încercă din interior să iasă la suprafață, sfidându-i tristețea ce se așternea ca umbra unui hultan deasupra iepurelui pierdut în hăul câmpiei. Ziua îi părea ca una dintre ultimele file ale unui calendar spre care mâna, întinzându-se să o rupă, parcă devenea tot mai grea, ca apăsată de o părere de rău. Unde era bucuria din vremea când, copil fiind
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
urmări fără să clipească liniștea în care luneca tumultul acela alb, ca și cum ar fi privit un film mut. Atâta alb... Dar mai adâncă decât linștea de dincolo de geam îi părea tăcerea din ea. Tăcerea unei pietre oprite în întunericul unui hău, în care nicio ninsoare nu mai putea ajunge. Nu mai știa dacă venise pe propriile picioare sau fusese adusă cu targa în salonul aflat după câte știa la etaj, dar păstra încă impresia unui vârtej rece, care în plină noapte
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
din spațiu. Cât a durat sincopa nu a aflat niciodata. Tot ce a simțit, când și-a revenit, a fost puterea cu care pleoapele i s-au desprins brusc una de alta, lăsând-o pe ea, cea care locuia în hăurile încă întunecate dintre ele, să cuprindă cu privirea, la fel ca lentila unui aparat de fotografiat, imaginile încă nedevelopate. În fața patului se aflau mai multe persoane, ce păreau decupate din carton alb, privind-o țintă. Paula simțea doar propria-i
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
Niciodată cât trăiești O Lună stinsă La arie Rază înspicată Vântul culcă rodind Lanul de grâne Întoarcere Felinar pe stâlp- Muritori grăbindu-se Întâlnesc mama Dreptate târzie Abia la sfârșit Dorul se distribuie În părți egale Creație Muză malversă În hăul metaforei Zvârlit poetul Apocalipsă Ceasul s-a oprit Cineva aruncă-n noi Cu bucăți de stele Vis urât A plecat de mult... Într-o noapte l-am visat- M-a făcut vierme ! Armonie Suferința curmă Deschide calea către Blânda-mpăcare
DORINŢE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347023_a_348352]
-
sarcinii sale nedorite. Ne aflam în anul 1987, iar cu asta cred că am spus mai mult decât cu oricare alte cuvinte. Perioada în care se afla țara noastră nu mai are nevoie de nicio prezentare, eram într-un imens hău, pe nimeni nu interesa soarta noastra, dorințele noastre gândirea noastră. Tot ceea ce știu este că trebuia să acționăm asemeni roboților, fără sentiment, fără mamă, fără tată, fară frați, fără surori. Singura noastră mamă și cea pe care nu aveam voie
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
materia cuvântului / rostul meu / sens nenumit / pronumele Nimeni / Ființă sau Lucru / Nimic / departe de sensul luminii / strălucitoarelor stele din jur / întunecatele mele cuvinte » Așezând față în față lumina cu întunericul, poetul are nevoie de un armistițiu : « declar război întunericului / și hăului din mine / declar pace întoarcerii firii / în sinea liniștii / dinainte de întuneric / lupt inofensiv / cu arme clasice / bulgări de pământ / îmblânziți de ploaie / să se facă noroi / țeasta lui Yoric / să nu ne doară / din orbitele negre / din lacrimile lui / să
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
azi În lumea mea preafericită, Căci știu o altă lume în necaz Și-ofranda ce mi-o dai e ofilită. Din Țara Soarelui-Răsare Suspin de suflete stinghere Razbate surd, de-atâta depărtare, În casa fericirii mele. Li-i zguduit din hău pământul lor, Li-i țara înecată-n mare, Otravă cerne dintr-un nor Și steaua lor s-a stins în zare. Du-Ți, Doamne, mila la acel popor! Căci pân’ Te-ntorci avem răbdare, Fii, Doamne, și la ei păstor
RUGĂ PENTRU ŢARA SOARELUI-RĂSARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348359_a_349688]
-
Cuvânt îngenuncheat într-o tăcere N-am întâlnit, nicicând n-am întâlnit. Sprecerurimergătorul s-a oprit, Narcisele-l privesc ca la-nviere. Și taragotul când a înălțat Spre heruvimi și-a început a plânge, Cu candelele cerului în sânge Din hăul de păcat m-am ridicat. Cu mâna lui lăsată-n mâna mea El, Desăvârșitorul, surâdea. Psalm Eu, ucenic și mucenic în stele, Cu îngerească prețuire zic: „Pe țărmul nins al gândurilor mele, Dacă Te am nu mai râvnesc nimic. Și
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
făcut loc. Las’ să bea ei, că nu se mai satură! Ce, ce-aveți, bre? Unde mă duceți? Stați că n-am terminat! Eu tocmai ziceam ceva de... Da’ bine că mi-ați pus capacu’ și m-ați trântit în hău-ăla, acu’ ștergeți-vă lacrimile și la masă! Potârnichilor! Ce s-a auzit? Te pomenești c-avea dreptate Eminescu-ăla, uite, vezi, p-asta o uitasem: „ Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune/ peste toate
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
mi-a murit fiul și soția, pe șantier, într-un accident de muncă. Se urcaseră pe schelă să vadă dacă se respectă proiectul barajului de arocamente. Ghinionul lor a fost că s-a prăbușit schela cu ei. Au căzut în hăul prăpastiei de la înălțimea de 60 de metri împreună cu alți patru de la proiectare”. Sună interfonul. E Tina! Mă scol de la calculator... Apăs pe buton să-i deschid ușa de la intrarea în scara blocului. Îi aud pași cum urcă la etajul unu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]